Femeile sunt mai selective, bărbații sunt mai competitivi în dinamicile relaționale. Femeile trăiesc până la o anumită vârstă cu un ochi către dezvoltarea lor și cu altul către fereastra de timp pe care o au la dispoziție ca să conceapă un copil. Bărbații jonglează cu tendința naturală către interacțiuni sexuale pasagere și angajamentul într-o relație de cuplu, în vederea construirii unei familii.
Bărbații se află într-un concurs, între ei, pentru resursele care îi fac atractivi în ochii femeilor. Femeile sunt și ele angajate în competiție intra-sexuală privind capacitatea de a produce urmași, cât și fidelitatea sexuală față de partener.
Diferențele dintre sexe există, chiar dacă și bărbații, și femeile își doresc același lucru: reproducerea și propagarea genelor personale prin descendenți biologici. Radu Umbreș spune că abordarea evoluționistă este una dintre lentilele prin care ne putem uita la relațiile dintre sexe, la preferințe, la modul în care ne alegem partenerii.
"De la seducție la gelozie, de la ritualuri de inițiere la structura familiilor, de la bârfă la violență și multe alte, peste tot găsim o poveste despre mecanismele „oarbe” ale selecției naturale și sexuale ce au croit „rețeta” dezvoltării noastre ca organisme orientate spre replicarea propriilor gene", spune Radu.
Pe 30 mai, Radu Umbreș începe cursul „Evoluţia, psihologia şi cultura relaţiilor dintre sexe” la Fundația Calea Victoriei. Cursanții vor învăța să privească cu alți ochi interacțiunile și relațiile romantice, și vor descoperi care sunt câteva dintre mecanismele prin care ne alegem partenerii, în funcție de sex.
Radu Umbreş este antropolog specializat în abordări cognitive şi interdisciplinare în ştiinţele socio-umane, lector universitar doctor la SNSPA și lector la FCV.
Ce vor descoperi cei care vin la cursul „Evoluţia, psihologia şi cultura relaţiilor dintre sexe”
Vor descoperi care sunt mecanismele fundamentale prin care se construiesc înclinațiile mentale și reprezentările culturale ale interacțiunii dintre bărbați și femei. Vor înțelege cum procesele evoluției naturale au creat arhitectura atracției erotice și algoritmii de evaluare, selecție, și interacțiune cu partenerii de sex opus dar și de cooperare sau competiție cu cei de același sex. Percepțiile și comportamentele discutate sunt fie profund familiare, dar opace ca origine și funcționare, fie stranii dar explicabile prin motivațiile umane în diferite contexte istorice.
Voi prezenta și câteva noi discuții referitoare la teme „fierbinți” în lumea de azi, de la contestarea „masculinității” toxice la diversele forme de feminism, de la alternativele la monogamie la tensiunile dating-ului modern. Mereu vom afla cum istoria naturală a speciei noastre ne modelează dorințele și acțiunile actuale într-un ecosistem social și cultural în perpetuă transformare.
Perspectiva psihologiei evoluționiste în înțelegerea comportamentelor în relații
Ca să parafrazez o remarcă celebră, aș spune că nimic nu are sens dacă nu înțelegem cum evoluția naturală a modelat cele două sexe în lumea biologică din care fac parte și oamenii. Fără să fie singura perspectivă posibilă, abordarea evoluționistă explică de ce bărbații și femeile preferă sau evită anumite lucruri la potențiali parteneri și cum se comportă față de aceștia chiar dacă nu sunt neapărat conștienți de originea preferințelor sau aversiunilor care îi mână în acțiune. De la seducție la gelozie, de la ritualuri de inițiere la structura familiilor, de la bârfă la violență și multe alte, peste tot găsim o poveste despre mecanismele „oarbe” ale selecției naturale și sexuale ce au croit „rețeta” dezvoltării noastre ca organisme orientate spre replicarea propriilor gene prin cooperare dar și prin conflict cu ceilalți oameni. O perspectivă evoluționistă nu exclude, ci îmbogățește alte abordări care se uită la cultură, la ideologii, la dinamicile demografice și economice care influențează interacțiunile romantice.
Cum se văd, din perspectivă antropologică, diferențele dintre sexe
La nivelul oricărei specii, distincția dintre sexe se fundamentează pe costurile plătite pentru reproducere care sunt mai ridicate pentru femele decât pentru masculi. Această simplă asimetrie generează o gamă imensă de diferențe între ce caută și cum acționează cele două sexe. În primul rând, femeile sunt sexul mai selectiv în timp ce bărbații sunt sexul mai competitiv în dinamicile intra și inter-sexuale. Până aici suntem exact la fel ca alte animale cu reproducere sexuată, dar specia noastră are propriile ei mecanisme de selecție a partenerilor ce iau în considerare felul în care ne extragem resursele necesare supraviețuirii, cooperăm pentru creșterea copiilor, investim în rude biologice, ne alăturăm unor coaliții sociale sau ne angajăm în ritualuri și alte acțiuni simbolice.
Un factor crucial este investiția foarte ridicată a oamenilor în progeniturile lor care solicită o perioadă foarte lungă de dependență pentru dezvoltarea fiziologică și emoțională. Femeile plătesc un cost ridicat din punct de vedere fiziologic (sarcină, alăptare) așa că vor căuta parteneri care sunt atât capabili cât și dispuși să ofere susținere pe termen lung. Apare astfel competiția între bărbați pentru resurse care îi fac atractivi femeilor, de la capacități personale la statutul social câștigat în ochii celorlalți. Deoarece variabilitatea reproductivă a bărbaților este mai ridicată (pot avea un număr mai ridicat de copii decât femeile, dar pot și pierde complet lupta și să rămână fără descendenți direcți), îți vor asuma riscuri mai ridicate adaptate potențialului de succes relativ la ceilalți indivizi. Și femeile sunt angajate în competiție intra-sexuală (cu alte femei) dar criteriile importante sunt capacitatea de a produce urmași viabili și fidelitatea sexuală față de partener. Indiferent de sex, partenerii sunt evaluați și din punct de vedere al bagajului genetic exprimat prin caracteristici fizice sau mentale ce pot oferi șanse mai ridicate de supraviețuire și reproducere pentru copiii comuni.
Felul în care arată acum societatea determină felul în care arată relațiile noastre?
Contextul ecologic este întotdeauna foarte important pentru comportamentele indivizilor, chiar dacă acestea sunt ancorate în procese evoluționare construite în mii de ani. Oportunitățile și pericolele oferite de societate sunt un factor crucial pentru alegerile individuale și pentru dinamicile colective rezultate, iar lumea contemporană are anumite caracteristici asupra cărora voi discuta pe larg în cadrul cursului. De exemplu, oamenii resimt mai puțină presiune sau control din partea familiilor, au mai multă flexibilitate în alegerea partenerilor și mai multe opțiuni de unde pot alege - cel puțin așa pare privind aplicațiile de dating. Însă întâlnirea între mințile noastre evoluate, complexitatea modernității și lumea digitală produce distorsiuni de percepție și autopercepție, precum și mecanisme prin care unii ajungă să aibă mult succes pe această „piață”, dar alții devin marginalizați și însingurați.
De ce femeile şi bărbaţii gândesc şi se comportă diferit, deşi vor acelaşi lucru?
Pentru că evoluția naturală a lucrat în jurul costurilor diferite pe care le plătește un sex față de celălalt în obținerea aceluiași scop: reproducerea și propagarea genelor personale prin descendenți biologici. Femeile plătesc un cost mai ridicat și ce confruntă cu riscuri mai mari decât bărbații, ceea ce le face mai selective în ceea ce privește alegerea unui partner reproductiv. Pe de altă parte, și bărbații trebuie să consume resurse pentru a fi aleși, dar se confruntă și cu riscul imens al incertitudinii parentale. Vedem diferențele acestea în criteriile folosite pentru evaluarea potențialilor parteneri, în intensitatea geloziei sexuale sau emoționale, în apetența pentru relații pasagere, în strategiile de exprimare sau evaluare a interesului pentru relații intime.
Cum funcționează scopul primar de a ne reproduce, în alegerea unui partener
În spatele gândirii noastre conștiente, atracția fizică este rezultatul unor algoritmi mentali de evaluare a indivizilor de sex opus în ceea ce privește valoarea lor ca parteneri reproductivi. Parametrii variază între indivizi, la fel și ponderea acestora, dar scopul ultim este mereu același: de găsire a unui partener optim între variantele existente. Mai departe, semnalăm uneori intenționat alteori implicit strategiile noastre reproductive, dacă ne interesează să construim o relație pe termen lung sau căutăm o interacțiune sexuală pe termen scurt. La fel monitorizăm cu atenție strategiile celorlalți pentru a naviga cu succes complexitatea socială.
Vedem cum comportamentele noastre se schimbă în timp sau se adaptează la contexte variate, cum fluctuează în raport cu starea personală sau în raport cu mediul social în care ne aflăm. La limită, putem observa cum motivația de reproducere biologică poate duce spre reprezentări mentale sau comportamente care nu produc efecte procreative reale însă sunt îndeajuns de „familiare” pentru mintea noastră ancestrală pentru a fi atractive din punct de vedere cultural.
Provocările femeilor în alegerea unui partener. Provocările bărbaților în alegerea unei partenere
Nu există un răspuns unic pentru că depinde de bărbat și depinde de femeie și depinde de tot ce se întâmplă cu ceilalți în jur. Sau pot oferi un răspuns abstract ce poate fi aplicat oricui: găsirea unui punct de echilibru între preferințele personale și propria valoare ca partener raportată la competiția externă. De aici putem deriva provocări specifice pentru fiecare sex. De exemplu, femeile trebuie să rezolve compromisul între investiția în propria persoană (educație, carieră etc) și fereastra limitată în timp de concepție a copiilor. Bărbații se confruntă cu compromisul între tendința natural-evoluată spre sociosexualitate (multe interacțiuni sexuale pasagere) încurajată de multe aspecte ale societății contemporane și angajamentul către construirea unei familii prin investiții în partneră și copiii comuni. În ambele cazuri, un compromis prost ales va duce la frustrări distructive, dar evitarea compromisului duce la îngustarea dureroasă și inevitabilă a opțiunilor o dată cu trecerea timpului.
Impactul social media în relațiile de cuplu
Cu toată noutatea sa, social media se alătură nenumăratelor alte (vechi) spații sociale în care se afișează și se descoperă ecosistemul social al relațiilor dintre bărbați și femei. Indivizii își construiesc o imagine publică ce include informații importante despre ei înșiși, de la aspect fizic la statut social și valori morale. Aici apare un efect de distorsionare datorat curatorierii atente a acestei imagini (ce poate ajunge să fie destul de diferită de totalitatea persoanei respective) dar și datorită efectului gravitațional pe care îl au anumiți actori sociali care devin foarte vizibili. La fel ca pe vremea povestirii miturilor sau în cazul literaturii de ficțiune, anumiți oameni devini modele (pozitive sau negative) pentru ceilalți, întruchipează sau conduc niște tendințe sociale mai largi, adună în jurul lor susținere sau tensiuni produse de schimbările din societate. Mai departe, jocul de imagine este relativ similar cu ceea ce găsim în mai toate societățile, bărbații luptând mai ales pentru status social în arene sociale mari afișându-și competențele competitive iar femeile navigând interacțiuni subtile în cercuri mai intime în care contează susținerea reciprocă dar și impecabilitatea virtuților romantice.
Învățăturile tale din comunicarea online, pe teme ce țin de relațiile dintre sexe
- Orice discuție pe tema relațiilor dintre sexe are un potențial de tensiune mult peste celelalte subiecte. E natural să fie așa pentru că este o problemă eternă a umanității iar perspectivele științifice vin uneori să nege, anuleze, sau chiar să contravină unor idei foarte bine înstăpânite în mintea noastră. Mai multe, orice discuție despre relațiile între bărbați și femei le dă ocazia atât bărbaților cât și femeilor să comunice ceva despre ei înșiși către o audiență mixtă și uneori largă.
- Foarte multă atenție în selectarea acelor cuvinte și sensuri care să transmită cât mai clar ce vreau să transmit. Omisiunea sau ambiguitatea sunt mereu vina celui care comunică. Mereu mai multe informații obiective iar interpretările sau speculațiile să fie secundare și clar demarcate de datele prezentate.
- Interacțiunea cu comentariile pertinente, mai ales cele critice, transmite mai bine uneori o idee decât comunicarea inițială. Dezbatarea e mai convingătoare decât predica.
- Oricât de bine ai comunica ceva, mereu vor exista oameni care să interpreteze eronat, tendențios, să parafrazeze în sensuri absente comunicării originale, să atace premize sau concluzii inexistente, și în general să ducă o luptă care nu are legătură cu conținutul comunicat ci cu un inamic propriu pe care îl identifică acolo - sau doar au găsit un prilej bun să spună ce au pe suflet. E pierdere de timp, energie și spirit să încerci să schimbi asta.
- Distincția dintre descriptiv (cum stau lucrurile) și normativ (cum ar fi bine să stea lucrurile) trebuie repetată ad nauseam pentru că toți avem tendința să transformăm discuțiile publice în arene morale.
- Umorul salvează, ironia ucide. A se folosi cu moderație, a se recepționa cu grație.
Teme care suscită dezbateri intense
O temă va produce dezbateri intense cu cât 1) informația este legată de un conflict social în care există tabere opuse de dimensiuni semnificative, 2) informația sau opinia nu se încadrează clar în niciuna dintre taberele existente, dar ar putea fi folosită ca argument pro sau contra acestora, 3) contrazice niște credințe care sunt centrale în modul în care oamenii se definesc pe ei înșiși și se prezintă celorlalți, 4) sugerează că unii actori sunt ipocriți sau acționează din motive ce sunt ascunse sub ideologii sau intuiții ne-examinate. În mod particular, aproape orice este legat de sex și viață romantică, dar și teme legate de moralitate, religie, etnicitate, ereditate, tulburări psihice, violență, în general chestiile care au o valență negativă. De aceea încerc să ponderez ceea ce comunic despre cercetări științifice pentru a include o doză sănătoasă de lucruri bune și optimiste, chiar dacă nu vor avea la fel de mult succes.
Simți vreo presiune în abordarea lor?
Presiunea externă cea mai puternică este de a oferi o poziționare proprie față de anumite modele sau teorii (dar tu ce părere ai, de fapt, despre rezultatele acestea?) chiar dacă 1) nu am una clar definită sau 2) am o părere personală dar este irelevantă pentru conversație. Presiunea internă este de a mă asigura că dau toate informațiile necesare și că ajut acolo unde apar neclarități sau erori de interpretare. Aș mai adăuga presiunea responsabilității păstrării unui spirit de dezbatere fără atacuri la persoană sau insulte.
Ghidul tău de supravietuire în online
M-aș bucura să am unul de succes, dar am descoperit că ajută două principii aparent contrare. În primul rând, lumea digitală este la fel de reală în consecințe ca alte lumi în care trăim, așa că e normele și principiile morale pe care le aplicăm în offline se aplică întru totul. Al doilea este că informațiile din social media nu sunt mereu atât de importante precum anumite procese mentale mă fac să cred. Dacă într-o conversație față în față există niște norme de interacțiune (dacă cineva întreabă ceva, e normal să dai un răspuns), ele nu sunt necesare sau posibile într-un mediu digital cu acces liber care seamănă mai mult cu o piață publică.
Ceea ce vine din social media nu este o reprezentare statistică realistă a lumii înconjurătoare ci este distorsionată de tendințe spre negativitate, manipulare a atenției, polarizare agresivă cu pozițiile de mijloc, și multă informație „junk” (delicioasă pe moment, inutilă sau chiar dăunătoare pe termen lung).
Cu ce vrei să plece oamenii care vin la cursul tău de la Fundația Calea Victoriei
Cred că participanții se vor uita cu alți ochi la universul interacțiunilor și relațiilor romantice, după cursul „Evoluţia, psihologia şi cultura relaţiilor dintre sexe”. Vor afla răspunsuri la întrebări recurente cum ar fi motivele pentru care unele dinamici sunt puternic rezistente la schimbare deoarece au în spate o lungă istorie naturală care a cizelat preferințele și comportamentele noastre evoluate, dar și de unde apare flexibilitatea alegerilor noastre în raport cu schimbările ecologice și sociale. Poate cea mai valoroasă perspectivă cu care vor pleca este cea prin care se vor uita la ceilalți și la propria persoană cu admirație pentru complexitatea și funcționalitatea arhitecturii noastre mentale evoluate, cea care a asigurat supraviețuirea și reproducerea vieții până la noi și o va face și pe mai departe.
E o formă de curiozitate și de uimire care ne ajută să depășim îngustimea propriei ființe prin îmbrățișarea universalității noastre în toate formele ei diferite de existență. Sper eu că vom judeca mai puțin și vom înțelege mai mult despre una dintre cele mai importante laturi ale naturii umane aflate în fiecare dintre noi.
