Arta nu poate schimba direct lumea în bine, dar o poate inspira. Are această putere, de a influența schimbarea socială, cred Paweł Rutkowski, project manager al festivalului News from Polska, din partea Institutului Polonez București, și Andreea Andrei, curatorul festivalului, consultant artistic în cadrul Centrului Național al Dansului București.
Între 5 și 11 mai 2025, Festivalul de Arte Performative „News from Polska”, ajuns la a 5-a ediție, revine la București, iar tema din acest an este „Resisting Bodies” - un manifest al corpului ca spațiu contestat, într-o încleștare între control și expresie esențială a libertății individuale.
"Într-o lume în care corpurile ne sunt reglementate, disciplinate, standardizate, a lucra cu un corp liber, care se exprimă, simte și se mișcă în afara convențiilor, devine un mod de a rezista presiunilor normative. Într-o cultură orientată spre consum și entertainment rapid, dansul contemporan cere timp, prezență, reflecție", spune Pawel & Andreea.
News from Polska cuprinde două ateliere de dans contemporan adresate profesioniștilor în domeniu și patru spectacole pentru publicul larg, între 5 și 11 mai, găzduite la Centrul Național al Dansului București. Biletele sunt disponibile online.
Am povestit în rândurile de mai jos cu Paweł Rutkowski și Andreea Andrei despre puterea dansului, dar și despre importanța contextului în artă, idei, provocări și așteptări.
O lume complicată are nevoie de povești pe măsură
Ne aflăm într-un context socio-politic marcat de multiple crize, tensiuni și provocări care ne influențează profund societățile: război în Ucraina și în Gaza, o ascensiune a populismului și a extremismului politic de dreapta, o criză energetică și o instabilitate economică ce adâncește din ce în ce mai mult inegalitățile economice și sociale, o criză climatică globală care provoacă la rândul ei diverse crize umanitare, o dezvoltare tehnologică și digitală ultrarapidă care ne ridică diverse întrebări etice, dar și de securitate cibernetică.
În acest context, titlul „Resisting Bodies” sugerează, într-adevăr, pe de-o parte ideea unei rezistențe împotriva corpurilor – forme de presiune, discriminare sau marginalizare, chiar de anihilare care acționează asupra corpurilor noastre. Pe de altă parte, și asta e și dimensiunea care ne-a interesat în principal în ediția actuală a Festivalului de Arte Performative News from Polska, titlul vorbește despre corpuri care rezistă, despre corpul ca formă de rezistență, de revendicare, ca spațiu de opoziție și contestare a acestor forțe opresive, dar și ca spațiu de vindecare, reconectare, afirmare identitară, de transformare și nu în ultimul rând de împuternicire, de empowerment. Credem că este important să vorbim despre toate aceste lucruri, dar și să ne redescoperim speranța și puterea de a face din lumea asta ceva mai bun; și să arătăm că putem face acest lucru chiar prin dans contemporan și prin corpurile noastre.
Dansul ca rebeliune, rezistență, revoluție
În societatea capitalistă actuală succesul și valoarea sunt măsurate strict în termeni de profit și eficiență economică. În acest climat, dansul contemporan și, în general, artele performative reprezintă o alegere ce presupune, adesea, sacrificiu, incertitudine financiară și un statut instabil. Cu atât mai mult în România, unde sectorul cultural și artistic, mai ales dansul contemporan, sunt subfinanțate, iar dansatorii și coregrafii lucrează exclusiv în sistemul independent și trebuie să se descurce cu proiecte temporare, contracte de scurtă durată și oportunități limitate. De aceea, alegerea de a face dans contemporan poate fi văzută în sine ca o respingere a conformismului, ca un act de opoziție față de această mentalitate a logicii pieței.
Dansul nu trebuie să aibă exclusiv o dimensiune critică, de opoziție sau rebeliune, dansul este extrem de dinamic, având nenumărate forme, stiluri, tehnici și diferite feluri de a explora teme, emoții și problematici. Însă în contextul actual, în care arta este redusă în multe cazuri doar la divertisment sau consum, pe noi ne-a interesat ca la ediția de anul acesta a festivalului să prezentăm spectacole făcute de artiști conștienți de lumea în care se plasează, care au curajul să abordeze tematici mai puțin discutate și care explorează potențialul protestatar al corpurilor.
Ateliere dedicate profesioniștilor, contexte de formare și de experiment
Cele două ateliere de dans contemporan din cadrul festivalului sunt dedicate profesioniștilor din domeniu, fie ei coregrafi sau dansatori / performeri. Pentru aceștia este foarte important să aibă contexte de formare, inspirație și explorare a unor noi tehnici sau abordări artistice, atelierele de genul acesta oferind un spațiu pentru învățare și descoperire a unor noi vocabulare de mișcare.
Atelierul Între discipline (care va avea loc în 5 mai, de la ora 9, la CNDB) este gândit ca un spațiu-laborator în care coregrafa Dominika Knapik va pune accentul pe zona de interdisciplinaritate, invitând participanții să exploreze tocmai acel spațiu de graniță, sau mai bine zis de dialog, dintre diferite forme de expresie artistică. Participanții vor reflecta împreună asupra a ceea ce înseamnă, pentru fiecare, teatrul și dansul, și dacă este cu adevărat necesar să traseze granițe clare între ele. Își vor antrena atenția, curajul de a risca și capacitatea de a lua decizii – toate acestea prin intermediul discuțiilor, mișcării și imaginației colective.
Corpuri deschise (susținut de Marta Wołowiec în 8 mai, de la ora 16, la Teatrelli) este un atelier de dans contemporan care va pune accentul pe improvizație, mișcare liberă și intuitivă. E o invitație de a redescoperi bucuria și autenticitatea dansului, fără coregrafii prestabilite, o invitație la explorare creativă, fără presiune sau judecăți de valoare. Atelierul va avea la bază atât practica personală a Martei Wołowiec – dansatoare, coregrafă și pedagogă cu o vastă experiență – dar și elemente din metoda Life Art Process, dezvoltată de coregrafa americană Anna Halprin (o abordare interdisciplinară care îmbină dansul, arta vizuală și reflecția personală pentru a explora conexiunile dintre corp, emoții și viața interioară a fiecărei persoane).
Dansul contemporan în România
Este vizibil faptul că scena de dans contemporan din România s-a diversificat în ultimii ani, apărând mai multe inițiative și colective în mai multe orașe, nu doar în București. Totuși, cred că e important să aduc în discuție dificultățile persistente ale acestei scene, care țin în mare măsură de absența unui cadru sistemic stabil. Scena se confruntă cu subfinanțare cronică, bugetele alocate dansului contemporan sunt încă mult sub nevoile reale, accesul la finanțări e competitiv și temporar.
Cu excepția CNDB (care e singura instituție publică dedicată dansului contemporan, dar care tot nu are suficiente resurse pentru a susține întreaga scenă) nu există altă infrastructură dedicată, lipsesc centrele coregrafice regionale, studiourile de repetiții accesibile, spațiile de rezidență, sălile echipate tehnic. Din păcate dansul contemporan nu este văzut ca o prioritate în politicile culturale naționale. Cu toate acestea, chiar și în lipsa resurselor, scena de dans din România rezistă, creează, se adaptează, artiștii explorează spații neconvenționale și formate în aer liber, experimentează cu instalații performative și formule de lucru colective, iar direcția estetică se orientează tot mai clar spre transdisciplinaritate și formate hibride.
În Polonia scena de dans contemporan este mai decentralizată, nu există o instituție publică care ar avea același rol ca CNDB. Însă dansul contemporan este acceptat de mediul teatral, teatrele de stat produc și includ astfel de spectacole în repertoriul lor.
Anumite probleme de imagine, nu neapărat justificate
E adevărat că dansul contemporan este perceput de multe ori ca ermetic și elitist, adesea mai abstract și mai conceptual, mai dificil de înțeles la prima vedere, mai ales când nu se bazează pe o narațiune clară. Dar dansul contemporan poate fi o experiență senzorială, nu doar un exercițiu intelectual. Tocmai de aceea încercăm să construim contexte de întâlnire cu publicul care să le încurajeze curiozitatea, mai concret organizăm discuții după fiecare spectacol, pentru că ne dorim să construim o relație de încredere cu publicul, una bazată pe dialog. În plus, spectacolele prezentare la News from Polska nu se limitează doar la mișcare, ci au și un univers vizual și sonor captivant.
Oglindiri internaționale prin prisma dansului contemporan
Polonia are o tradiție a artei avangardiste și o istorie a dansului contemporan mai lungă decât cea din România. Deși scena culturală din Polonia a fost afectată semnificativ de politicile conservatoare și naționaliste promovate în anii trecuți, existând o presiune ideologică asupra instituțiilor de cultură, Polonia are totuși o scenă artistică care a păstrat un spirit de experiment, risc și opoziție, care este mai bine finanțată și susținută, o scenă de dans contemporan mai mare, mai diversă, cu o infrastructură mai solidă, mai multe companii de dans, mai multe festivaluri și platforme, mai multe școli de dans și aș îndrăzni să zic chiar și o deschidere mai mare spre discurs politic și social.
România, în schimb, are o scenă de dans contemporan mai tânără, cu artiști importanți, dar scena de dans de la noi se află încă într-o fază în care este percepută mai degrabă ca o nișă și, deși există un interes în creștere și se observă o dezvoltare a acesteia, sprijinul financiar este profund deficitar (spațiile de producție și prezentare sunt limitate, iar infrastructura publică pentru dans contemporan este aproape inexistentă, cu excepții precum CNDB).
Dacă ne uităm la interesul generat de edițiile anterioare ale Festivalului News from Polska, la reacțiile pozitive din partea publicului, chiar și după o pauză de câțiva ani de zile, cred că publicul festivalului și publicul de la CNDB apreciază curajul și diversitatea estetică și este chiar dornic de o nouă ediție. Cred că publicul din România are nevoie de artă care pune întrebări incomode și aduce corpul în prim-plan ca formă de rezistență și reflecție — ceea ce face festivalul relevant și necesar. Din acest punct de vedere, există o disponibilitate reală pentru teme mai provocatoare, de tipul celor aduse de artiștii polonezi: identitate queer, critică a militarismului, violență de gen și violență simbolică etc.
Cum abordează arta inevitabilele controverse
E posibil să apară controverse, și e firesc. Când aduci în spațiul public spectacole care ating teme precum critica idealurilor naționaliste și militare, identitatea queer, violența de gen, potențialul protestatar al corpului, pătrunzi într-un teritoriu marcat de sensibilități profunde. Dar tocmai asta e forța artei contemporane, aceea de a provoca și chestiona normele sociale, politice și culturale dominante și de a crea spații de dialog și reflecție în jurul subiectelor mai delicate.
De exemplu spectacolul Cezary goes to war de Cezary Tomaszewski (care va fi prezentat în închiderea festivalului, în 11 mai, de la ora 19:30, la CNDB) este o producție mai veche, din 2017, dar care abordează o temă atât de actualitate, încât ne-am bucurat mult că am reușit să-l invităm la București. Spectacolul combină autobiografia, satira politică și estetica queer pentru a interoga miturile naționaliste și normele de gen din Polonia contemporană. Inspirat de experiența personală a regizorului, care a fost declarat inapt pentru serviciul militar la vârsta de 18 ani, spectacolul explorează impactul acestei decizii asupra identității sale. Tomaszewski satirizează idealurile tradiționale de bărbăție și eroism promovate de discursurile naționaliste. Spectacolul este de fapt o meditație asupra identității queer într-o societate dominată de norme conservatoare.
Artă asumată versus lume dezaxată
Arta are un impact incontestabil: nu poate schimba în mod direct lumea, dar cu siguranță are o putere subtilă de a încuraja schimbarea socială. Dansul contemporan pune în centru corpul, care este un teritoriu politic. Într-o lume în care corpurile ne sunt reglementate, disciplinate, standardizate, a lucra cu un corp liber, care se exprimă, simte și se mișcă în afara convențiilor, devine un mod de a rezista presiunilor normative. Într-o cultură orientată spre consum și entertainment rapid, dansul contemporan cere timp, prezență, reflecție. Dansul contemporan adresează teme de actualitate, lucrează cu mijloace ale prezentului, propune o gândire reflexivă și senzorială, aduce oamenii împreună, ne face mai empatici, creează solidaritate și ne ajută să ne reconectăm cu corpurile noastre. În toate acestea se regăsește necesitatea dansului.
Într-adevăr într-un context conservator, în care tradiția și ordinea rămân reperele centrale, arta progresistă poate fi percepută ca o amenințare. Dar eu văd în această provocare mai degrabă o oportunitate de a crea un dialog constructiv și de a crea o platformă pentru schimbare. Acest exercițiu de expunere și asumare a diferențelor este esențial, iar artiștii pot folosi critica nu doar pentru a demonta, ci și pentru a construi piste de reflecție.
Oricum, este important și că Festivalul News from Polska este prezentat la CNDB, care are un public în mare parte deschis și receptiv la discursuri progresiste, mai dispus să asculte, să pună întrebări, mai conectat la teme sociale actuale. Oricum, este clar că avem nevoie de mai multe spații sigure de creație și prezentare, de educație artistică și culturală a publicului.
