Propaganda e cel mai recent single lansat de trupa sibiană E-an-na. O piesă născută în urma haosului politic declanșat iarna trecută, spun Andrei Oltean și Ovidiu Ban, membri ai trupei. Versurile piesei au venit foarte natural și s-au vrut o supapă fără perdea, unde frustrarea să fie exprimată pe față. Dar dincolo de frustrare și multele probleme care ne dezbină, în viziunea E-an-na plutește mesajul de a ne asculta mai mult, să punem întrebări, să fim dispuși să înțelegem și punctul de vedere al celuilalt.
"Eram la cabana de songwriting, în ianuarie, și, în urma unor discuții cu Andrei, am ajuns la concluzia că cel mai onest lucru pe care îl puteam face era să scriem despre ceea ce ne frământă cel mai tare: frustrarea și anxietatea cauzate de contextul politic actual. A fost un exercițiu de vulnerabilitate, dar și de eliberare", spune Ovidiu.
Altfel, trupa pregătește concertul de aniversare de 10 ani din iarnă, la Arenele Romane, unde-și propun un show complex. Până atunci pot fi prinși în turneu prin țară, iar lista concertelor o ai la finalul materialului. Oare ar trebui artiștii să fie mai implicați în viața cetății sau să rămână sus în balconul de fildeș? Despre toate astea, muzică & propagandă, în interviul cu Andrei și Ovidiu.
Cum a apărut "Propaganda"
Andrei Oltean: Propaganda e o piesă care s-a născut spontan în urma haosului politic în care am fost aruncaţi în noiembrie-decembrie 2024. În realitate, ea survine dintr-un haos politic mult mai vechi, de obicei fierbând la foc mic, şi mai dând pe afară din oală ocazional (Roşia Montană, Colectiv, OUG 13, 10 August 2018 etc). Versurile au venit foarte natural, într-o singură după-amiază la o cabană unde scriam piese, iar intenţia a fost ca piesa să fie o supapă fără perdea, unde frustrarea acumulată nu e exprimată în termeni vagi, precum o fac multe astfel de piese. Într-adevăr, versurile fac aluzie la o multitudine de subiecte, din care aş putea aminti în mod aleatoriu:
- turbocapitalismul care ne dezumanizează treptat până la moarte (nu trebuie să ne întoarcem mai departe de 2024 pentru a găsi multiple exemple de oameni dându-şi sufletul la muncă, într-un mediu care nu dă doi bani pe ei)
- felul în care corupţia construieşte, treptat, un infern din societatea românească: aici cred că e suficient de ilustrativ cazul Colectiv, felul în care spitalele s-au transformat dintr-un loc al salvării într-unul al condamnării, care în loc să aducă alinare au adus noi suferinţe
- un veritabil război dus de clasa politică împotriva educaţiei, astfel încât poporul să fie cât mai manipulabil emoţional, prin inteligenţă artificială, prin demagogie şi toate celelalte unelte ale unor oameni ghidaţi doar de interesul propriu, nicidecum de o busolă morală
- şi, nu în ultimul rând, un subiect care pe mine mă enervează teribil, anume uşurinţa cu care orice revoltă poate fi confiscată, răstălmăcită – şi, în final, murdărită de-a dreptul. Astfel, buna credinţă cu care ieşi în stradă pentru diferite cauze în care crezi nu mai valorează nimic, iar scopul iniţial al protestului e asasinat de oportunişti. Fenomenul ăsta a fost şi va exista întotdeauna, fragilitatea unui protest ghidat de credinţa în ceva mai bun e parte din natura unei astfel de manifestaţii, şi tocmai de aceea e nevoie de educaţie şi de discernământ, pentru a putea determina atunci când traiectoria ei a fost alterată.
Ovidiu Ban: Pentru mine, Propaganda reprezintă un moment de sinceritate profundă, în care am lăsat la suprafață sentimentele care ne apasă de ani de zile. Eram la cabana de songwriting, în ianuarie, și, în urma unor discuții cu Andrei, am ajuns la concluzia că cel mai onest lucru pe care îl puteam face era să scriem despre ceea ce ne frământă cel mai tare: frustrarea și anxietatea cauzate de contextul politic actual.
A fost un exercițiu de vulnerabilitate, dar și de eliberare. Haosul structural al piesei nu este întâmplător – el reflectă fidel confuzia, furia și neputința pe care le simțim în fața unui sistem care pare din ce în ce mai alienant. Cred că acest tip de exprimare artistică, oricât de dezordonată ar părea la prima vedere, este de fapt o oglindă sinceră a stării interioare pe care o trăim mulți dintre noi.
Rolul artistului în relație cu viața socială, politică
AO: Părerile sunt împărţite. Există cei care spun că artiştii nu ar trebui să se amestece în politică. Opinia mea personală e că aceştia greşesc. Libertatea se află DOAR la artist. Există artişti care aleg să nu se murdărească de mundan – şi pe care îi înţeleg, până la urmă arta e o evadare – şi există artişti care se folosesc de puterea lor de a exprima o idee într-un mod unic lor, şi de puterea de a fi ascultaţi. Ăsta e dreptul lor, ba mai mult: pentru mulţi, asta e chiar raţiunea pentru care fac muzica/ arta pe care o fac: să schimbe ceva.
Sunt de părere că şi opusul poate fi valid: poţi asculta muzica unei trupe care îţi place mult şi fără să te identifici pe un potenţial mesaj ideologic.
OB: Consider că artistul este liber să vorbească despre orice în arta sa, aceasta fiind o expresie sinceră a gândurilor și emoțiilor lui. Dacă există subiecte care ne preocupă profund și simțim nevoia să le abordăm, nu cred că ar trebui să ne oprim doar pentru că „nu se cade” ca un artist să le aducă în discuție. Arta există tocmai pentru a pune întrebări, a provoca și a reflecta realitatea interioară și exterioară.
Cum vedeți acum, după alegeri, mesajul piesei voastre?
AO: Mai actual ca niciodată.
OB: Piesa, și mai ales videoclipul, nu au fost create cu intenția de a prezice viitorul – dar, din păcate, exact asta pare să se întâmple.
Cum au primit fanii implicarea voastră politică
AO: Fanii mai apropiaţi nouă ne ştiu şi părerile personale, ştiu că nu e prima oară când deschidem gura pe teme socio-politice. Nici măcar artistic nu e prima oară când o facem, însă într-adevăr piesa Zadar (de pe albumul Nesfârşite, 2019) a avut o vizibilitate mult mai mică în comparaţie cu Propaganda.
OB: Fanii noștri ne cunosc valorile și principiile, pentru că ele sunt adesea reflectate în muzica noastră și în mesajele transmise pe rețelele de socializare. Cred că mulți s-au bucurat să vadă că, dincolo de scenă, suntem și noi oameni care gândesc și simt la fel ca ei.
Videoclipul piesei Propaganda
AO: Internetul a schimbat totul – atât în bine, cât şi în rău. Ca orice mare descoperire a lumii, e o chestie plină de forţă, şi care trebuie folosită cu foarte multă responsabilitate. Are puterea de a lega prietenii şi colaborări între oameni aflaţi în colţuri opuse ale lumii, de a crea şi educa. Şi are puterea de a distruge, de a dezbina, de a distorsiona adevărul. E evident că avem un love-hate relationship. Uneori, nu eşti sigur cine e în control. Însă, în acelaşi timp, fără internet şi social media, o grămadă dintre evenimentele mai reuşite din viaţa noastră pur şi simplu nu ar fi putut să se întâmple.
Nu regret că trăim în epoca asta destul de horror în care trăim, cu bune şi cu foarte multe rele. Însă vreau să reiterez că ar trebui pus accentul pe educaţie, pe discernământ, ca să nu picăm ca toţi proştii la o poveste lacrimogenă de doi lei alăturată unei imagini pitoreşti mioritice, unde protagoniştii au 6 degete şi deplâng dorul de casă.
OB: Eu sunt cel care se ocupă de social media-ul formației, așa că, din păcate, am des contact cu acest mediu. Pe deoparte, iubesc social media pentru că îmi permite să vorbesc direct cu fanii noștri, să postez lucruri care, sper, le fac ziua mai frumoasă. Pe de altă parte, o detest tocmai pentru câtă propagandă circulă: videoclipuri tăiate, editate și manipulate astfel încât să răspândească frică, ură sau dezinformare.
Problemele cele mai grave ale României
AO: O să încerc să nu depăşesc limita de caractere...
Cred că pentru România deja am enumerat destule probleme, iar dacă e să continuăm discuţia pe tema social media şi a manipulării, una dintre marile probleme e cea e dezumanizării. Vorbim despre deja celebrele bule, echo chambers, unde ne înconjurăm de oameni dându-ne dreptate, şi-i demonizăm pe ceilalţi. Nu o spun dintr-o poziţie de superioritate, ci mă aflu personal în mijlocul unei astfel de bule, pe care, recunosc, uneori mi-o creez singur. Uneori nu am puterea mentală şi morală de a lăsa atâta propagandă, uneori chiar transformată în răutate (a la „de ce să-i ajutăm pe ucraineni?”) a celorlalţi, încât aleg conştient să-i blochez şi să nu-i las să-mi ocupe spaţiul mental.
Cei care mă urmăresc îndeaproape ştiu că sunt vocal pe o sumedenie de teme, fie că vorbim de teme interne precum violenţa domestică, etern-pomenita educaţie, drepturile animalelor, cât şi internaţionale, precum revolta în faţa unor criminali de-alde Putin sau Netanyahu sau defunctul regim al lui Assad, sau a nesfârşitelor orori din regimurile (încă nu defuncte) anti-femei din Iran şi Afganistan. Rău există mult pe lumea asta, şi tot în aceeaşi măsură există şi ocazia de a face (măcar puţin) bine. Nu ai cum să cataloghezi problemele astea, nu sunt eu vreun analist încât să le ierarhizez şi să decid ce e important şi ce nu, de aceea rămân la ideea posibilităţii de a ajuta câtuşi de puţin.
Am terminat recent jurnalul (2020 – 2024) al lui Radu Vancu, unde pomenea de „ordinul linguriţei” inventat de Amoz Oz. Invit cititorii să citească pe larg despre ideea asta, însă pe scurt e vorba de următorul principiu: în faţa unui incendiu, dacă poţi – adu o găleată de apă. Dacă nu ai o găleată – adu o cană. Dacă nu ai o cană – adu o linguriţă. O fi puţin, însă linguriţele alea se adună, şi treptat încep să se simtă. Sigur, există nenumăraţi autori care o povestesc infinit mai frumos. Eu sunt doar aici să vă expun ideea.
OB: Trăim în 2025, iar tema centrală a ultimelor campanii pare să fie frica. Nu de problemele reale, ci de „rochii”, „fuste” și „curcubee”. E ca și cum cel mai mare pericol ar fi să nu cumva să vină cineva „peste noi” purtând o rochie sau fluturând un steag în culorile curcubeului. Asta e narațiunea care se repetă obsesiv.
Și totuși, trăim într-o țară în care există mame de 15 ani, în care violența domestică face ravagii, în care dependența de jocuri de noroc ruinează familii, iar drumurile ucid oameni în fiecare zi. Problemele reale sunt ignorate, pentru că nu vrem soluții – vrem doar să menținem o stare de frică și divizare.
Din punctul meu de vedere, cea mai mare problemă în acest moment este alienarea oamenilor și demonizarea lor. Vedem din ce în ce mai des influenceri sau politicieni care alimentează această divizare și folosesc teme sensibile – precum religia, etnia, minoritățile, genul sau orientarea sexuală – pentru a crea constant un „dușman”. În același timp, lipsa dialogului în familie, lipsa educației și diferențele tot mai mari dintre generații contribuie semnificativ la această ruptură. Oamenii pur și simplu nu mai au răbdare să poarte discuții reale și își formează opiniile exclusiv din videoclipuri scurte de pe TikTok, Facebook, Instagram sau de la televizor.
Cred cu tărie că singura soluție reală este să începem să vorbim din nou unii cu alții. Să ascultăm mai mult, să punem întrebări, să fim dispuși să înțelegem și punctul de vedere al celuilalt. Fără dialog, ne pierdem umanitatea comună.
Idealul vostru de societate
AO: Nu cred că există un model ideal de societate. Din păcate, şi mă doare să recunosc asta, în ciuda intenţiilor şi încercărilor mele optimiste, cred că omul e inerent rău. Sau că are cel puţin o parte fundamental malefică: cel mai adesea dintr-un instinct de supravieţuire, din preţuirea sinelui mai mult decât a celui de lângă, şi astfel de motive evoluţioniste. Uneori, însă, şi din nişte impulsuri şi tendinţe neîntâlnite la nicio altă specie.
Nu cred, însă, că asta înseamnă că ar trebui să ne oprim. Cred că datoria noastră, mai ales de artişti, e să fim naivi şi neclintiţi în faţa unei astfel de axiome colosale, în care răul triumfă inevitabil. Să fim naivi încercând, chiar şi în faţa acestui adevăr dogoritor, să facem bine.
Prin asta cred că răspund şi întrebării cu privire la rolul muzicii. E modul unora dintre noi de a încerca să facem bine. Avem confirmarea prin nenumăraţii oameni care vin şi ne spun cum au trecut prin perioade grele din viaţa lor cu ajutorul a ceea ce am creat noi. E suficient.
OB: Pentru mine, o societate ideală este una în care oamenii au timp să gândească. Să reflecteze, să pună întrebări, să își formeze opinii. Din păcate, o astfel de societate nu pare să fie dorită, pentru că gânditul – cu adevăratul lui sens – poate deveni periculos pentru cei care vor ca lucrurile să rămână pe loc. E limpede că educația nu este o prioritate, deși ar trebui să fie fundamentul oricărei societăți sănătoase.
Dacă am avea cu adevărat spațiu și timp pentru reflecție, poate că am reuși să vedem ce contează cu adevărat. Dar în loc de asta, societatea modernă pare condusă de subiecte fără esență, special alese pentru a ne ține ocupați, distrași și în conflict unii cu alții.
Muzica, pentru mine, are și rolul de a ne aduce împreună în mijlocul acestor haosuri. E o formă de a simți colectiv, de a transforma gândurile în trăiri comune. De multe ori prefer să simt piesele împreună cu oamenii la concerte decât să le ascult singur. Pentru că acolo se naște un alt tip de adevăr – unul împărtășit, viu, prezent.
Ce urmează
AO: Mulţumim frumos pentru acest interviu. Pauza de după turneul Nomad e pe sfârşite, aşa că urmează să ne vedem de-a lungul verii prin ţară. Las aici datele despre care ştiu că s-au şi divulgat public:
- 5 iunie – Bucureşti, Quantic
- 20 iunie – Bikers for Humanity, Brezoi
- 21 iunie – Bistriţa Medievală (concert acustic)
- 22 iunie – Rocanotherworld, Iaşi
- 10 iulie – Fusion Fest, Arad
- 26 iulie – Vaslui Open Camp
- 21 august – Danube Rock Revolution, Galaţi
- 22 august – Amestec, Suceava
Probabil vor mai fi, aşa că staţi cu ochii pe noi. Cât despre show-ul din iarnă de la Arene: acolo pregătim un format unic şi irepetabil. Încă nu pot să spun exact detaliile. În primul rând sper să ne iasă. În al doilea rând, dacă ne iese, o să fie ceva de neuitat şi cu siguranţă de neratat. Vom trece prin toate albumele noastre, şi cel mai probabil o să prezentăm şi nişte premiere. Veniţi ca să aflaţi! Sper să ne întâlnim cu oameni din toată ţara acolo, ca să marcăm un prim deceniu cum nu ne puteam dori mai bun.
OB: După cum s-a văzut deja cu Propaganda, lucrăm intens la muzica nouă și cu siguranță vom aduce multe surprize la concertul nostru de aniversare. Pe lângă asta, va fi cea mai completă experiență E-an-na de până acum, pentru că nu va fi doar un concert, ci o experiență completă, un moment care va depăși așteptările și va aduce împreună tot ce înseamnă muzica noastră, atmosfera noastră și legătura cu fanii noștri.
