Cum mai arată în 2025 o prințesă? Își mai așteaptă prințul pe cal alb sau îl ia de-a gata de pe Netflix? Pantofii sunt din cristal sau comandați de pe site-urile de fashion și pot fi returnați dacă nu sunt ce trebuie? Prin show-ul instalație Sauver la Princesse, Alexandra Sand și Metodă Mesden transformă un spațiu locativ într-un univers senzorial complex.
Procesul creator pentru Sauver la Princesse a fost parte dintr-un demers artistic extins, rezultat al unei cercetări continue pe care Alexandra Sand și Metodă Mesden o desfășoară în jurul culturii pop contemporane, al consumerismului și al modului în care înțelegem aceste fenomene astăzi.
Ce înseamnă o căutare artistică în real time, cu o coloană sonoră asigurată de Andrei Dinescu, ce mai e artistul în 2025 și pentru ce merită luptat, care e relația cu ecranele, sunt doar niște hook-uri interogative, la care am încercat să aflăm răspunsuri prin dialogul de mai jos.
Sauver la princesse. Ce-și propune show-ul acesta?
Proiectul Sauver la Princesse, prezentat recent în cadrul Romanian Design Week – Romanian Design GO! la Institutul Francez din România, la București, este o instalație de artă in situ semnată de Alexandra Sand și Metodă Mesden, cu Andrei Dinescu ca artist invitat. Proiectul își propune să transforme un spațiu de locuit – apartamentul destinat artiștilor invitați ai Institutului – într-un univers vizual și senzorial complex, în care performance art-ul, arta plastică și designul se împletesc organic.
Instalația explorează ideea redefinirii identității într-un context social actual, prin figura unei „prințese normcore” – un personaj care navighează între cultura pop, filosofia franceză și propriile pasiuni. Transformarea apartamentului este realizată prin decoruri elaborate, cum ar fi un tapet simbolic, cu inserții de perle și imagini colectate în urma unei cercetări vizuale extinse, incluzând elemente decorative din zona Maramureșului și detalii inspirate din salina de la Turda.
Instalația este animată de prezența organică a florilor – un motiv recurent în picturile Alexandrei Sand – și de un joc de lumini creat cu LED-uri programate, ce redau efectul unei constelații. Aceste elemente contribuie la transformarea completă a spațiului, atât din punct de vedere vizual, cât și energetic.
În acest decor, au loc diferite sesiuni de performance art, în care se conturează un dialog continuu între cele trei personaje conceptuale ale instalației: prințesa, acompaniatorul și un narator omniprezent, care intervine constant asupra firului narativ. Andrei Dinescu creează, in situ, coloana sonoră în timp real. Aceste „căutări în direct” reflectă frământările artistului contemporan, dar și pe cele ale individului modern, prins între estetici pop și profunzimi filosofice.
Photo copyright : Svend Andersen for Mesden Valley
Procesul creativ din spate
Procesul creator pentru Sauver la Princesse a fost parte dintr-un demers artistic extins, rezultat al unei cercetări continue pe care Alexandra Sand și Metodă Mesden o desfășoară în jurul culturii pop contemporane, al consumerismului și al modului în care înțelegem aceste fenomene astăzi. A fost un proces fluid, organic, în care totul a evoluat treptat – o „deltă” artistică aflată într-o permanentă formare, unde se adună experiențe, personaje, gesturi și sensuri noi. A fost, cu alte cuvinte, mai mult decât un spectacol – a fost o explorare vie, mereu în mișcare.
Povestea se centrează în jurul unei „prințese normcore”, un personaj care răstoarnă convențiile poveștii clasice. Reflectorul nu mai cade pe momentele tradiționale – rochia de final, sărutul prințului – ci pe mediul ei cotidian, pe detalii aparent banale, dar încărcate de semnificație. Patul ei, obiectele din jur, rutinele zilnice – precum statul și ascultatul de filosofie franceză sau urmărirea serialelor și a reality show-urilor preferate – devin ele însele naratori tăcuți ai propriei sale povești.
Prințesa normcore trăiește la granița subtilă dintre copilărie și maturitate – un spațiu specific generației Millennials. În ea coexistă ludicul copilăriei cu luciditatea adultului. Nu asistăm la o tranziție clară, ci la o conviețuire: maturitatea nu presupune renunțarea la copilărie, ci conservarea unei forme de claritate și sensibilitate specifice acesteia. Astfel, spectacolul devine o reflecție asupra modului în care trăim, asupra relației noastre cu identitatea, confortul, gândirea și realitatea – toate prin ochii unei prințese contemporane care își scrie singură propria poveste.
Ce mesaj transmite Sauver la princesse?
Sauver la Princesse transmite un mesaj clar: invitația de a păstra spiritul ludic – atât în raport cu arta, cât și în viața de zi cu zi. Publicul este îndemnat să nu caute mereu o interpretare rigidă sau finală, ci să se lase purtat de jocul dintre privitor și operă, dintre percepție și înțelegere. Acțiunea de performance art Sauver la Princesse propune o relație deschisă și vie cu arta, în care curiozitatea, intuiția și disponibilitatea de a explora au prioritate.
Așadar, dacă ar fi un lucru cu care publicul să plece acasă, acela ar fi ideea de a-și face loc pentru joacă în fiecare zi – o joacă cu gândurile, cu percepțiile proprii și ale celor din jur. Să-și permită să spună: astăzi mă joc – cu realitatea, cu convențiile, cu felul în care privesc lumea. Este o chemare la a trăi cu deschidere, curiozitate și bucuria descoperirii continue.
Photo copyright : Svend Andersen for Mesden Valley
Rolul artistului în 2025
Pentru mine, în 2025, rolul artistului este mai important ca niciodată să fie sincer și autentic — atât față de public, cât și față de sine. Cred că artistul trebuie să spargă aparențele și să deschidă uși către înțelegere, să transforme lucruri complicate în gesturi simple, care vorbesc despre viața de zi cu zi. Mi se pare esențial ca arta să nu fie ceva inaccesibil, ci un spațiu în care oamenii pot simți, gândi și dialoga sincer.
Provocarea ca artist este să fiu curajos și vulnerabil, să trag cortina și să arăt ce se întâmplă cu adevărat în spatele unei opere sau al unui proces creator. Nu vreau să mă ascund în spatele formelor, ci să le folosesc ca un mijloc de apropiere – spre ceilalți, spre lume, dar și spre mine însumi.
Reacțiile publicului
Reacțiile publicului la Sauver la Princesse, în cadrul performance-ului de la Institutul Francez, au fost diverse și autentice. Publicul a fost expus unei acțiuni raw, naturale, în care tot ce putea fi „cosmetizat” sau gândit și răzgândit a fost lăsat deoparte. A fost o creație in situ, vie, în care ne-am jucat pe moment cu sunetul, percepțiile și atitudinile.
Feedback-ul primit a arătat că acest demers participativ și relațional i-a implicat activ pe spectatori în jocul artei, făcându-i parte din procesul creației. Mulți au ieșit din zona lor de confort – fie că aceasta era mică sau mare – iar curajul și deschiderea cu care au participat au fost elemente esențiale. Pentru noi, cel mai important a fost faptul că, măcar pentru o secundă, am reușit să schimbăm percepția cuiva, iar acest impact contează enorm.
Photo copyright : Svend Andersen for Mesden Valley
Ce te mai inspiră și cum absorbi tot ce înseamnă Social Media, AI & stuff?
Social media a fost întotdeauna pentru mine o unealtă esențială de exprimare. Ca parte din generația care a crescut odată cu ea, am văzut cum s-a dezvoltat de la începuturile simple — de la un status pe Messenger sau o poză pe Hi5, la primele grupuri restrânse de pe Facebook, unde comunitatea era mică și reală. Era o conexiune mai autentică, bazată pe legături directe și personale.
Astăzi, social media reflectă mult mai mult individualitatea fiecăruia, devenind un spațiu complex, în care ne jucăm cu percepțiile și aparențele. Tocmai această putere de a modela pozitiv sau negativ felul în care ne percep ceilalți mă fascinează. Cred că, folosită corect și conștient, social media poate fi un instrument extraordinar de comunicare și expresie, dar e important să nu abuzăm de ea și să înțelegem responsabilitatea pe care o implică.
Fiind cineva care a crescut schimbând jocuri pe floppy disk și care astăzi poate comunica cu o entitate conectată la generatoare planetare, sunt fascinată de cât de mult a evoluat tehnologia. Pentru mine, această transformare reprezintă o invitație constantă de a învăța și de a integra noile posibilități în creație și viață, fără să uităm însă esența umană care ne definește.
Relația ta cu ecranele
Relația mea cu ecranele și mesajele video este una de curiozitate și adaptare continuă. Trăim într-o eră în care lumea digitală ne înconjoară tot mai mult, iar ecranele devin ferestre prin care ne conectăm, exprimăm și explorăm. Însă mă întreb dacă ne vom putea cu adevărat întoarce la o lume „pur reală” așa cum o știm înainte de era digitală.
Dar, asemenea relației dintre fotografie și pictură, cred că nu e vorba de o întoarcere completă, ci de un echilibru. Vom continua să apreciem contactul direct, simțurile, prezența fizică, dar digitalul va rămâne parte din noi, parte din felul în care percepem și creăm lumea. Pentru mine, provocarea este să folosesc tehnologia fără să mă pierd în ea, să găsesc mereu momente în care să ies din spațiul virtual și să mă conectez cu ceea ce e palpabil, real, cu umanul.
Photo copyright : Svend Andersen for Mesden Valley
Ce urmează
În perioada următoare, atât pe mine, cât și pe Metodă Mesden și Andrei Dinescu ne veți putea vedea la Timișoara, într-un eveniment colateral, în weekendul de deschidere a Bienalei Art Encounters 2025. Am pregătite reprezentații speciale pentru public, care vor avea loc sâmbătă (31 mai) și duminică (1 iunie), la Muzeul Consumatorului Comunist, atât în prima parte a zilei, de la ora 11:00 până la 13:00, cât și seara, de la ora 20:00 până la 22:00. Anul acesta se anunță unul plin de energie și creație, iar această oportunitate de a mă conecta cu publicul într-un context nou și vibrant este cu adevărat motivantă pentru mine.
