Muzica/artiștii de orice fel ar trebui să fie implicați în politică într-un fel sau altul. Nu poți fugi de ea, oricât ai încerca, spune Daniela Grigoriu, solista trupei Sothis. Două din trupele care o inspiră în direcția asta ar fi Luna Amară sau Implant pentru refuz, și, spune ea, e nevoie de astfel de critici la adresa politicului. Au lansat până acum 2 piese pe youtube, produse în regie proprie, dar urmează și muncă de studio în curând.
"Da, cu siguranță se simte un val. Ceva modern, multe genuri muzicale combinate, care prind foarte bine la public pentru că este ceva fresh, nu mai e "doar" rock, e rock cu folclor, cu pop, post-punk, rap. Și trupele nici nu mai așteaptă să fie descoperite de cineva, își fac singure contentul pe social media, își înregistrează muzica în studio-ul de acasă, își fac singuri videoclipurile", spune Daniela.
Cei din Sothis cred că va mai dura până va ajunge AI-ul să mimeze o emoție fundamental umană, dar trag speranță că oamenii vor mai vrea să iasă din casă și peste ani, ca să mai fie concerte. Apropo de asta, îi puteți vedea pe 4 Octombrie, la Frăția Lupilor din Piatra Neamț.
Când v-ați format
Ciprian: Pasiunea comună pentru muzică ne-a adus împreună în 2023. Nu ne cunoșteam prea bine între noi dar totul a început să se lege în sala de repetiții, unde am descoperit că împreună putem construi un sunet și o energie care ne reprezintă. Gândul de la început a fost simplu: să ne bucurăm de ceea ce facem și să împărtășim asta cu oamenii din jurul nostru. Legat de numele trupei, acesta a venit în urma unei traume emoționale prin care a trecut Daniela. A avut un motan pe nume Sirius, l-a iubit foarte mult. Astfel am făcut un pic de research în mitologia egipteană și am aflat că Sothis era zeița-stea, lumina lui Sirius pe cerul nopții. În mitologia egipteană, ea era vestitoarea vieții noi, și fonetic ne place cum sună.
Care ar fi manifesto-ul vostru
Ciprian: Nu ne-am propus să milităm pentru ceva anume, dar credem că muzica trebuie să fie o expresie sinceră, nu doar un produs. Am dori mai multă deschidere, cooperare și curaj din partea artiștilor, a cluburilor cu specific rock și a publicului deopotrivă pe scena locală. În opinia noastră, o comunitate muzicală puternică poate fi construită prin respect reciproc, sprijin pentru trupele tinere și crearea de medii în care diversitatea muzicală este promovată.
Cum vă raportați la industria muzicală din România
Ciprian: Credem că industria muzicală românească are mult potențial dar suferă de lipsă de susținere pentru artiștii independenți și de aceea ne raportăm la ea cu realism. Vedem că există foarte mult talent, dar lipsește infrastructura și susținerea constantă pentru artiștii independenți, prin asta mă refer la promovarea artistului tânăr și accesul său la săli de concert și evenimente. Am dori să vedem o schimbare în mentalitatea de "scenă de consum" și ceea ce considerăm mainstream, unde accentul cade doar pe ceea ce se vinde repede.
Un nou val de muzică acum în underground-ul românesc?
Daniela: Da, cu siguranță se simte un val. Ceva modern, multe genuri muzicale combinate, care prind foarte bine la public pentru că este ceva fresh, nu mai e "doar" rock, e rock cu folclor, cu pop, post-punk, rap. Și trupele nici nu mai așteaptă să fie descoperite de cineva, își fac singure contentul pe social media, își înregistrează muzica în studio-ul de acasă, își fac singuri videoclipurile, iar dacă știi să folosești foarte bine partea de social media, poți ajunge cunoscut destul de rapid. Cred că prin aceste lucruri se diferențiază noul val de artiști.
Piesele voastre în care credeți cel mai mult
Daniela: Nu avem piese scoase în mod oficial, sunt doar 2 piese originale pe youtube, făcute în studio-ul de acasă. La concerte, momentan, ne prezentăm cu 8 piese, dintre care două sunt coveruri după două piese de la trupa The Pretty Reckless, una este o reinterpretare rock a unei melodii mai vechi cunoscute în spațiul românesc sub numele de "Adu-i Doina", restul sunt complet ale noastre. Până reușim să scoatem ceva mai mult material, invităm publicul să asculte cele două piese de pe Youtube.
Rolul muzicii în 2025
Daniela: Din punctul meu de vedere, e vorba despre escapism. Ascult muzică atunci când vreau să iau o pauză de la realitatea zilnică. Lumea este plină de zgomot, haotică; pentru mine, muzica rock, chiar și cea foarte agresivă, în ironia propoziției, îmi pune gândurile în ordine. Iar concertele live sunt exemplul perfect pentru a vedea muzica drept un refugiu. Oamenii merg la concerte pentru a trăi experiența, pentru a se conecta cu muzica și a petrece timp cu prietenii. Stresul zilnic, facturile și problemele de la locul de muncă dispar. Și avem nevoie de această escapadă, ca să putem funcționa normal. Tot din acest motiv cântăm și noi. Sunt câteva ore pe săptămână când ne adunăm toți și ne concentrăm doar pe această activitate creativă.
Cum arată un concert reușit pentru tine
Daniela: Un concert reușit pentru mine e un concert în care mă simt relaxată toate cele 45 de minute. Sunt foarte emoționată înainte să intru pe scenă, simt că-mi bubuie inima, nu reușesc să mă liniștesc. Cred că și publicul simte asta și, privind publicul cum se distrează, cum dansează cu noi, văzând răspunsul pozitiv al publicului în timpul concertului, îmi dă curaj. Un concert reușit e atunci când fiecare om din public e un participant activ, nu doar un spectator. Lucian (toboșarul trupei) ar spune că un concert reușit e unul când pleacă de pe scenă complet ud, toată energia o canalizează în spectacol.
Cel mai recent material al vostru
Daniela: Intenționăm să lucrăm la câteva piese într-un mod mai profesional, dar trebuie să cerem ajutor. Ce am făcut până acum, am făcut singuri, într-un studio de acasă, mixat cum s-a putut (împreună cu Youtube). Cea mai recentă piesă „Uman”, care înglobează o vină colectivă pentru toate relele din prezent, că așa am simțit când am scris piesa respectivă, e un act de recunoaștere a vinei colective, are refrenul în engleză, e un refren de disperare, nu despre relația dintre doi oameni, ci despre relația lor cu lumea. Cine își asumă responsabilitatea greutăților de zi cu zi? Cine e vinovat? Cine își asumă vina pentru depresia colectivă? De cele mai multe ori punem vina în cârca partenerului sau a familiei, aducem din exterior probleme acasă, când, de multe ori, noi înșine suntem problema.
De unde vă inspirați
Ciprian: Ne inspirăm din scena locală, mergem la câte spectacole ne permite timpul, ne inspirăm din emoțiile și frământările noastre, din evenimentele din jurul nostru și din muzica pe care o ascultăm în mod individual. Multă muzică variată, nu doar rock. Există multe locații în oraș care oferă muzică de profil, dar probabil că experiența fiecăruia în materie de muzică este punctul forte, deoarece suntem variați în funcție de vârstă și experiențe, așa că piesele sunt destul de diferite între ele.
Expresia cea mai folosită la sală, în trupă sau la concerte
Ciprian: Nu cred că avem o expresie foarte des folosită în timpul repetițiilor, dar am putea spune că aproape de fiecare dată când ne vedem în sală, pe final de repetiție ne încurajăm reciproc: ‘hai să mai dăm încă odată setlistul și-apoi plecăm acasă!’.
Revoluția AI
Daniela: Deocamdată, singurul lucru pe care nu-l poate face AI-ul e să țină concerte în locul artiștilor. Sigur, sunt câteva holograme deja cunoscute, dar nu sunt mainstream. Și nu știu cât de bine va fi antrenat AI-ul să mimeze o emoție fundamental umană, cred că mai este mult până acolo. Va schimba un pic regulile jocului, dar nu va distruge esența muzicii. Probabil va urma un val întreg de muzică creată cu AI; Vedem cum foarte multe piese create de AI încep să prindă la public. Să sperăm că oamenii vor mai vrea să iasă din casă și peste ani, ca să mai fie concerte.
Cât de implicată politic e trupa voastră
Daniela: Nu pot spune că suntem implicați politic ca trupă. Suntem implicați politic din punct de vedere social, ne macină foarte tare ce se întâmplă la noi în țară și încercăm să facem față dezinformării masive care are loc acum pe toate rețelele sociale. Încercăm să avem un dialog cu oamenii care nu rezonează deloc cu noi, și e foarte greu. De exemplu, piesa „Uman”, am putea spune că duce în zona aceasta, versurile sunt sugestive, chiar a fost scrisă în perioada de criză politică a României de anul trecut, cu alegerile prezidențiale. Adică, știam cu toții că stăm rău, dar nici chiar atât de rău. Ce-i drept, eu am citit și destule cărți despre subiect, încă din pandemie și începutul războiului din Ucraina, subiectul adesea fiind Rusia și intențiile ei cu lumea, dar asta poate fi un subiect separat. Versurile piesei, chiar dacă nu fac referire directă la partide, lideri sau la situații specifice, ele critică direct corupția și lăcomia ca boli naționale mereu existente. Mesajul e că, la final, toți suntem vinovați și toți suntem parte din problemă. Până când nu ne vom îndrepta noi înșine, nici cei care ne conduc nu vor face acest lucru. E despre noi.
Da, muzica/artiștii de orice fel ar trebui să fie implicați în politică într-un fel sau altul. Nu poți fugi de politică, oricât ai încerca. Arta trebuie să descrie și să arate într-un anume fel realitatea unei societăți, politicul are nevoie de critică socială, iar arta e un mod perfect de a critica, fie prin muzică, desen sau orice alt tip de artă. Ca să dau două exemple de trupe românești pe care le ascult și au multe piese cu iz politic, versuri și teme sugestive: Implant pentru Refuz și Luna Amară. Și fac foarte bine ceea ce fac, pentru că e nevoie de astfel de critici la adresa politicului.
3 trupe pe care le ai în căști în perioada asta
Daniela: În ultima vreme, pe repeat am Sleep Token, Bad Omens și A perfect Circle, piesele mai vechi. M-am îndrăgostit de Sleep Token, mi se par geniali.
Ciprian: În prezent, playlist-ul meu este setat pe Mammoth WVH, Alter Bridge și Black Stone Cherry. Sunt trei trupe care ma inspiră prin energie, sound și felul în care reușesc să îmbine forța cu melodicitatea.
Pe unde vă vedem
Daniela: Avem un viitor concert pe 4 Octombrie, la Frăția Lupilor din Piatra Neamț. În afară de concerte, sperăm să ne canalizăm energia în compunerea mai multor piese sau înregistrarea celor pe care le avem, ca să avem mai mult material.


























