Se fac aproape 15 ani de cand Luna Amara canta pe scena muzicii romanesti. De la numele Ideal Crash din 1999, trupa a trecut la Tanagra Noise si a inceput anul 2000 cu o noua identitate – Luna Amara. Formatia s-a dezvoltat de-a lungul timpului sub semnul schimbarii; sound-ul a evoluat din zona pop si rock alternativ pana la post-rock si metal, cu un twist care a ramas constant pe parcursul anilor: trompeta lui Mihnea Blidariu (voce si chitara). Alaturi de el, canta si celalalt fondator al formatiei – Nick Fagadar (voce, chitara), Razvan Ristea (tobe), Sorin Moraru (bas) si Serban Ontanu-Craciun (chitara).
In 15 ani, Luna Amara a cantat in deschiderea unor trupe precum Faith No More, HIM, Apocalyptica, Amorphis, Paradise Lost, Clawfinger si Toy Dolls si, la nivel international, pe scene din Germania, Olanda, Franta, Ungaria, Bulgaria, Turcia si Republica Moldova. Trupa a lansat pana acum cinci discuri (Asfalt – 2004, Loc lipsa – 2006, Don't let your dreams fall asleep – 2009, Pietre in alb – 2011 si Live la Conti - 2014) si i-am prins, in mijlocul unui soundcheck, in club Fabrica, inainte de concertul de promovare a celui mai recent album.
Baietilor le place mai mult sa cante in cluburi, decat pe scenele festivalurilor, pentru ca asta ii ajuta sa fie mai aproape de public. De altfel, Mihnea, Nick, Razvan, Sorin si Serban sunt oameni obisnuiti, striga tot "2,10" la proba de sunet, profita de pauze ca sa mai testeze un solo, mor de foame dupa doua ore de soundcheck. Chiar si-asa, cand l-am tras deoparte pe Mihnea Blidariu, a avut rabdare sa-mi spuna pe-ndelete povestea trupei, sa-mi arate suisurile si coborasurile din existenta formatiei si sa-mi spuna ce planuri de viitor are Luna Amara.
