Artistul suedez Grift a mai cântat în România și a vizitat Bucovina, Maramureșul și Transilvania, lucrând în agricultură pentru mai multe mănăstiri. Dar concertul din București este o premieră pentru el și așteaptă cu nerăbdare să-i întâlnească pe toți oamenii de la Bucharest Photofest. Pentru Grift, inspirația poate veni din parfumul unei flori, ecoul unei pendule îndepărtate sau mâna unei persoane în vârstă.
"Visez să cânt în contexte în care pot avea loc schimburi reale de idei. Ar fi minunat să cânt, de exemplu, la o conferință de ornitologie", spune el.
A crescut la o mică fermă, unde a absorbit ritmurile naturii aproape inconștient, iar acest lucru se reflectă bine în creațiile sale. El spune că nicio mașină nu poate înlocui emoția umană și merită să ne amintim acest lucru în aceste vremuri, când tehnologia lipsită de viață pare să câștige din ce în ce mai mult teren.
Cum a început povestea ta muzicală
Am început să cânt la tobe, chitară și pian în adolescență. Atunci totul era nou, așa că am învățat singur, ascultând tot felul de muzici. Încerc și azi să păstrez acea atitudine ingenuă. Îmi înregistrez mare parte din muzică într-un vechi coteț de găini, la o ferma mică a familiei. Legătura mea cu locurile natale e o sursă de inspirație care nu se stinge niciodată; scriu despre un peisaj care încet-încet se pierde din memorie.
Credit foto: Jan Oblak
Relația ta cu viața și arta
Ce înflorește și ce se ofilește dincolo de fereastră e ceva la care mulți nu se mai uită astăzi. Dar eu trăiesc în ritmul anotimpurilor și văd aici viața și moartea. Nu-mi place rutina previzibilă, dar, în același timp, sunt prins în ea. Din tensiunea asta se nasc inspirația, visele și o dorință care nu se termină niciodată.
Mesajul muzicii tale
Cu cât trec anii, cu atât simt că versurile mele devin mai clare. Nu am o agendă, nu sunt predicator și nu pretind că știu multe. Îmi place însă să împletesc cuvinte care stârnesc curiozitate — un termen vechi pentru păsările migratoare, numele unei unelte uitate sau al unui loc dispărut de pe hartă.
Credit foto: Nathalie Ericson
Cum privești societatea de azi
Mai degrabă observ decât judec. Scot la lumină lucrurile pe care conducătorii le ignoră, dar de care mulți vor duce dorul atunci când nu vor mai fi. Oamenii rămân prinși în ispite, ca dintotdeauna, și nu pare deloc mai ușor să găsești un drum echilibrat.
Repere importante în cariera ta
Decizia de a cânta solo a fost un moment esențial. Mi-a deschis multe drumuri. La început, Grift trebuia să fie o trupă completă, dar astăzi cânt în principal singur. Din fericire, pot combina ambele formule atunci când se ivește ocazia. Îmi doresc să cânt mai mult în contexte unde se pot schimba idei reale. Mi-ar plăcea, de pildă, să particip la o conferință pentru ornitologi.
Credit foto: Jesse Heikkinen
Rolul artei și al muzicii în 2025
Energia imprevizibilă dintre artist și public e ceva ce nicio tehnologie nu va putea înlocui vreodată. E important să ne amintim asta într-o vreme în care tehnologia inertă pare să umbrească creativitatea oamenilor.
Relația ta cu natura
Am crescut la o fermă mică, unde am învățat inconștient legile naturii și ale omului. Să înțelegi de ce o orhidee sau o vulpe trăiesc acolo unde trăiesc, ori de ce omul inventează metode de a scoate petrol din piatră — lucrurile astea sunt pur și simplu fascinante.
Credit foto: Nathalie Ericson
Cum ți-ai descrie publicul
Publicul meu e foarte divers — de la iubitori de natură și fani ai muzicii metal până la pasionați de poezie, muzică experimentală și artă. Îmi place să cânt în locuri cu acustică aparte. Am cântat în biserici, mausolee, muzee, case părăsite și în pădure. Astfel de locuri îmi plac cel mai mult.
Cât de importantă e imaginea
La fel de importantă ca muzica însăși. Fotografiile pe care le fac sunt ca niște icoane ale sunetului meu. De aceea e o bucurie specială să cânt la Bucharest Photofest.
Credit foto: Ben Zodiazepin
De unde îți iei inspirația
În ceea ce privește Grift, mi-am limitat expresia la o zonă geografică precisă. Dar inspirațiile mele vin din multe locuri: parfumul unei flori, ecoul unui ceas îndepărtat, mâna unui om bătrân. Lucrez și ca bibliotecar, iar contactul cu toate cărțile care apar îmi aduce o mulțime de impresii.
Ce așteptări ai de la publicul din România?
Am mai cântat o dată în România, dar am vizitat și Bucovina, Maramureș și Transilvania, unde am lucrat în agricultură pentru mai multe mănăstiri. M-a fascinat felul tradițional de a trăi pe care l-am întâlnit acolo. Îmi amintesc că atunci când am cântat în România, publicul era mai tânăr decât în Europa de Vest. Am reușit să stau de vorbă cu câțiva dintre ei despre asemănările și diferențele dintre țările noastre, iar seara a fost minunată. Sper ca acum, cântând pentru prima dată la București, să am parte de și mai multe astfel de întâlniri.
