[Stand-up pe bune] John: Umorul românesc e un copil dolofan, cu o pungă de Mc într-o mână și cu o căciulă rusească de blană trasă până pe sprâncene

Umorul n-are cum să rămână imparțial, spune Ionuț Radu Fieraru de la Caracal aka John, actualmente transferat la București. Rolul umorului e să te ajute să jignești tabăra opusă cât mai creativ. Limitele comediei? Acelea ale bunului simț. Nu-i place însă atunci când stand-up-erii sunt numiți rasiști și homofobi la grămadă, în urma unui clip văzut pe net. Cât despre industrie, John vede partea bună: e destul de mult public pentru toată lumea.

"Din interior, simt că majoritatea oamenilor muncesc să livreze calitate. Ce înseamnă calitate nici eu nu știu, dar sigur se încearcă", spune John.

Îl puteți vedea în fiecare miercuri seara la Comics Club și în unele weekend-uri la alte cluburi de comedie din București. Între timp, noi povestim cu el despre starea umorului în România.

Câte ceva despre tine

Sunt din Caracal. Am crescut cu manele. M-am mutat într-a 11-a la București în Mișu’ cum credeau tocilarii ăia falși de aici că sună cool. (Mult mai bună școala la Caracal, no joke.) Am terminat Automatica, ceea ce m-a menținut în topul utilizatorilor aplicațiilor de food delivery. Am lucrat într-o corporație, chiar în domeniul automatizărilor industriale. Visam să ajung CEO, apoi am reușit să-mi spun adevărul. A fost fun, am călătorit mult și sincer recomand oamenilor mai la început în viață să se călească un pic pe plantațiile din cubicles. Nu mult! În prezent am păcălit o altă companie de software cu un contract individual de muncă, urc la stand-up cât de des pot, sunt MC la Open Mic-ul de la Comics Club și scriu pentru ComedyBox.

Cum a început drumul tău în stand-up comedy

Simțeam cum se scurge sufletul din mine într-o cameră cu servere din Ludwigshafen, după un trip în Amsterdam în care am luat prima și singura dată (mamă) ciuperci. Iar seara, după prestat inginerie pentru statul German, fiind singur în camera de hotel, pur și simplu am început să scriu. Mă uitam mult la stand-up, ascultam podcasturi, inclusiv podcastul Ceva Mărunt, în care Toma repeta adesea: “dacă îți place stand-up-ul, urcă măcar o dată, să vezi cum e..”. Câteodată când mai stăm acum împreună în Green Room simt că regretă.

Perioada de debut

Am urcat prima dată la Comics. Eram la masă, așteptam să urc, simțeam că sunt aproape de un atac de panică. Fix cu 30 de secunde înainte să urc, o colegă a vărsat bere pe masă care s-a scurs pe pantalonii mei fix în zona rușinii. Am vrut să fug acasă, mă rog, să merg, că eu nu pot să fug, dar aproape de ușă m-a lovit un gând și am decis să rămân. Am urcat, am acceptat că pare că am făcut pe mine și am zis: “se pare că nu pot să-mi ascund așa bine emoțiile”. De acolo numai în jos.

Situația de acum

Sunt mult mai mulți comedianți. Vor totul acum și normal că nu-și dau seama cât de greu e și la ce nivel de inconștiență sunt. Chiar m-a întrebat cineva cum face și el să aibă succes și doar n-am înțeles de ce m-a întrebat pe mine. Cluburile au căpătat maturitate. Se fac mult mai multe producții și e mult loc de crescut pentru generațiile ce vin.

Dar la nivel de public?

Publicul s-a mai prins care e treaba, dar tot nu ne-ar compara nimeni cu muzicienii.

De unde-ți iei inspirația

Am screen time pe telefon 16h/zi. Nu vreau să sun ca doamna cu ultima carte citită, dar chiar mă uit la toate. De la Raul WS la Eugenia Vodă. Faptul că încă nu știu unde vreau să ajung e singurul lucru care mă face să continui, că oricum n-o să mă mulțumească nimic niciodată.

Cum îți creezi materialul?

Îmi vin gânduri în cap și apoi le structurez în glume. Le zic la Open Mic, sau direct în show-uri și apoi le lucrez până îmi displac. Îmi ia cât timp îmi ia, nu e o competiție.

Ai un ritual înainte de a urca pe scenă?

Îmi place să respir adânc și să-mi spun că asta am decis să fac în viață. Atât am putut eu să visez...

O amintire specială dintr-un spectacol anume

Am rupt la prima ediție de The Mic, un concurs de stand-up. Aveam un bit despre sinuciderea unchiului meu. Când am coborât am simțit că am făcut stand-up din ăla adevărat.

Cea mai neașteptată reacție din partea publicului

Câteodată mai râd.

Ce faci când ai parte de "tough crowd"?

Cel mai mult ajută să-i cerți că nu râd. Să dai vina pe ei. Dacă asta nu merge, mai am un as în mânecă: arăt super amuzant dezbrăcat.

Există un specific al umorului românesc?

Teoretic nu, glumele sunt la fel peste tot. Dar dacă ar fi să-l desenez: umorul românesc e un copil dolofan, cu o pungă de Mc într-o mână și cu o căciulă rusească de blană trasă până pe sprâncene.

Unde se râde cel mai bine

Cel mai bine românii râd în regiunea feței, dar am mai văzut și români râzând din suflet.

Ce te face pe tine sa râzi

Filmele horror. Nu înțeleg cum adulții se pot uita la așa ceva.

Tabu-uri în umor

Nu există nimic tabu. E un cuvânt inventat de Mihaela Tatu.

S-au schimbat granițele în umor?

Cred că granițele în umor sunt suprapuse cu granițele bunului simț. Important e să nu fie nimeni cu tancurile la granițe.

Trei recomandări de stand up pe streaming

Marc Maron: Panicked
Adam Sandler: Love you
Shane Gillis Live In Austin

Starea stand-up-ului din România

Din interior, simt că majoritatea oamenilor muncesc să livreze calitate. Ce înseamnă calitate nici eu nu știu, dar sigur se încearcă. Partea bună e că e destul de mult public pentru toată lumea. Cred că cel mai mult îmi place că fac parte din ceva, ca tuturor. Mă enervează că zice lumea că suntem rasiști și homofobi că au văzut ei un clip cu alți comedianți. E ca și cum ai zice că toți youtuberii sunt rârâiți.

Încrâncenarea din jur și comedia

A mai crescut umorul politic. Noi am încercat în unele seri de Open Mic să găsim oameni din public din ambele tabere. Am găsit chiar câteva cupluri care votaseră diferit. Femeile -  mult mai bune la geopolitică! Ne-am super distrat. Mă rog, măcar unii dintre noi. Mai precis, cei care știau că în propoziția anterioară era greșit dacă foloseam “din”.

Care e rolul umorului în acest context? 

Umorul n-are cum să rămână imparțial la Gaza. Mai ales dacă Gaza vine de la gaz. Rolul e să ne destresăm, să putem discuta calm despre diferențele dintre noi și cred că tocmai mi-a venit înapoi pe gât ardeiul ăla umplut de la cuvintele astea plate. Unicul rol al umorului e să te ajute să jignești tabăra opusă cât mai creativ!

Cea mai serioasă lecție pe care ai învățat-o din comedie

Nu v-aș zice-o gratis… După replica asta sunt pregătit să vând cursuri de dropshipping. Fie v-o zic, că și următoarea mă face să par super deștept: Nu contează cum e de fapt, ci cum pare că e! Dar ai grijă și să fie!

Unde te putem vedea în perioada asta?

În fiecare miercuri seara la Comics Club și în weekend-urile în care vrea Cel de sus și pe la alte cluburi de comedie din București. Deci cel mai bine urmăriți-mă pe insta, @john_standup, că anunț acolo specific ce își dorește Dumnezeu.