[Stand up pe bune] Darius Grigorie: Îmi place să prezint lumea așa cum o văd eu, chiar dacă asta doare câteodată sau dacă e puțin stânjenitor

Pentru Darius Grigorie, cea mai serioasă lecție luată din stand-up ar fi aceea că a învățat să fie el, în spatele carcasei: vulnerabilitatea din fața unui public gata să te judece te face să renunți la măștile copilăriei. Darius crede că granițele reale ale umorului sunt doar politice, asta în funcție de trendul actual, dar oamenii oricum vor face glume despre orice. El preferă să nu țină cont de aceste limite.

"Încerc să nu iau în considerare granițele pe care mi le impun alții, ci granițele mele personale, unde mă simt eu confortabil să mă duc cu mintea. Dacă eu sunt destul de confortabil și cred că ceva e amuzant e de jobul meu să o fac amuzant și pentru alții", spune Darius. 

Cel mai des îl puteți vedea la Comics Club, dar promite un show o dată la două săptămâni în Constanța. Pentru iubitorii de reality show-uri, mutați pe ProTV, la Trădătorii.

Câte ceva despre tine

Numele meu este Darius Grigorie, în prezent sunt și comediant, n-a fost mereu cazul. Am terminat facultatea de limbi străine și un master de comunicare și relații publice, n-am vrut să le fac, dar n-am știut ce să fac. Am lucrat într-un magazin de haine după ce am ieșit din liceu, iar după facultate am cochetat cu corporațiile, am stat un an la Accenture și vreo 5 ani la Amazon.

Cum a început drumul tău în stand-up comedy

Eu am trăit și în Italia vreo 3 ani când eram mai tânăr. N-aveam foarte mulți prieteni, dar aveam internet, asta prin 2008-2009. Atunci am descoperit stand-up-ul, am început să mă uit și mi-a bubuit creierul. Nici nu îmi trecea prin cap atunci că aș putea să fac și eu asta. Pe la 18 ani, când eram deja mutat înapoi în România, am decis să mă înscriu pentru prima dată la o seară de open-mic, asta prin 2013, la Club99. În final nu mi-am găsit curajul să merg, mi-a fost prea frică. După asta, am intrat la facultate și după m-am luat cu munca și corporațiile și nu mi-a plăcut deloc, m-a întristat mult, atât de mult încât la un moment dat, pe la 24 de ani, am zis că trebuie să fac altceva cu viața mea și am decis să mă înscriu la o seară de open-mic la Comics Club, de data asta am și mers.

Perioada de debut

Nu știu cât din ce îmi amintesc e și ce s-a întâmplat, asta în general în viață. Știu că prima dată când am urcat hiperventilam, nu îmi puteam potoli respirația, am avut niște emoții extraordinare. Până în ziua de azi eu nu pot să îmi explic cum am reușit să fac asta. Am urcat pe scenă și nu a mers rău, s-a râs, ceea ce pentru mine a fost destul cât să zic că asta vreau să fac cu viața mea.

Situația de acum

Stand-up-ul părea mai mic atunci, parcă nu era atât de popular, nu eram atât de mulți oameni care facem asta și clar nu erau atât de mulți consumatori. Parcă și comunitatea din jurul comediei era mai închegată, mă bucur mult că am prins perioada aia, am multe amintiri frumoase. Acum s-a mai diluat totul, ceea ce nu e neapărat rău. Pe atunci nu aveai foarte multe opțiuni dacă erai începător, existau cam 3-4 open-mic-uri și cam atât, poate mai ciupeai un slot ici colo, dar cam atat. Azi avem stand-up aproape zilnic, fiecare și-a creat un anturaj cu care să facă show-uri.

Avem și o plajă mai largă de glume acum datorită faptului că sunt din ce în ce mai mulți oameni care se apucă de comedie, vin tot felul de oameni care urcă pe scenă și prezintă ce consideră ei amuzant, e minunat, recomand oricui să viziteze serile de open-mic, sunt atât de random câteodată.

Cât despre bani, încă nu-mi dau seama, cred că poți să faci bani în stand-up, dar trebuie să-i iei cu forța, să te implici, să-ți pui show-uri, să te promovezi, să mai faci și N alte lucruri care să-ți aducă vizibilitate.

Publicul e și el mai deschis la stand-up. Sunt mulți oameni care vin pentru prima dată la un show, lumea încă descoperă fenomenul. Am observat că tinerii de astăzi nici nu prea știu de stand-up, ceea ce înseamnă că există și mai mult potențial de dezvoltare. Câteodată asta funcționează și pentru noi și contra noi, câteodată oamenii vin cu niște așteptări pe care nu le îndeplinim și atunci e un pic mai greu pe scenă, dar câteodată vin fără așteptări și entuziasmați să vadă despre ce e vorba, ăla e un sweet-spot frumos, când publicul este destul de deschis să vadă ce ai crezut tu că e amuzant.

De unde-ți iei inspirația

Eu nu prea caut glume activ în viață, de obicei doar mă plimb cu mintea în locuri și dacă mi se pare mie ceva amuzant la un moment dat ajunge și pe caietul meu, iar dacă și acolo merge bine, poate la un moment dat și pe scenă. Mi se întâmplă multe lucruri amuzante despre care nu vorbesc pe scenă, pur și simplu că nu consider că merită.

De cele mai multe ori vorbesc despre lucruri de care sunt și atașat emoțional foarte puternic, îmi place să vorbesc de chestii care mă macină adânc, frici etc. Consum foarte mult stand-up, atât din afară cât și live. Mă bucur mult că am reuși să-mi păstrez entuziasmul să mă uit la stand-up live, chiar dacă fac asta. Îmi place să văd construcțiile comedianților. Nu citesc cărți de comedie, am încercat, dar mă plictisesc, prefer să aflu eu pe scenă.

Cum îți creezi materialul

Sunt destul de singuratic din punctul ăsta de vedere. De cele mai multe ori îmi vine o idee pe care o notez în telefon, ajung acasă și o pun pe foaie, o dezvolt și dacă mi se pare că are potențial o și încerc pe scenă. Nu vorbesc cu prietenii, poate o zic altor comedianți înainte de a urca pe scenă, iar dacă îmi place cum a ieșit și pe scenă atunci continui să lucrez bucata până nu-mi mai vine nimic, după care mă apuc de altele și când nu-mi mai vine nimic nici pe alea mă întorc la cele mai vechi.

Materialul e un lucru destul de viu, îl lucrez constant, mereu mă gândesc la ce aș putea să adaug, sau cum aș putea să-l leg de altă idee amuzantă. Nu am făcut mereu asta, a fost un lucru pe care am învățat să-l fac în timp. Încerc să nu pun presiune pe mine și să las lucrurile să se desfășoare, de cele mai multe ori ajung să aibă sens într-un final chiar dacă și el îndepărtat.

Tipul tău de umor

Cred că în principal umorul meu este observațional. Îmi place să prezint lumea așa cum o văd eu, chiar dacă asta doare câteodată sau dacă e puțin stânjenitor. Am dăți când îmi place să intru în interior și să vorbesc despre cele mai adânci gânduri cu care mă confrunt zilnic și am dăți când pur și simplu am chestii stupide, dar amuzante, de spus. Încă mă descopăr și eu din punctul ăsta de vedere și sincer nici nu cred că o să încetez vreodată să fac asta.

Ai un ritual înainte de a urca pe scenă?

De obicei am caietul cu mine și îmi fac un setlist, o listă cu lucrurile despre care vreau să vorbesc la show-ul ăla, cam asta e singura constantă. În rest, trec multe ritualuri în funcție de ce am nevoie în ziua aia. Câteodată îmi iau 2 minute să fac niște respirații, alteori fac shadow-boxing, nu știu, orice ajută. De cele mai multe ori doar mă plimb frenetic stânga dreapta până îmi aud semnalul de intrare.

O amintire specială dintr-un spectacol anume

Am multe amintiri frumoase din stand-up, îmi place să le numesc checkpoint-uri. Fiind fan de mic, mereu mi-am dorit să lucrez cu oamenii cu care o fac și atunci pe măsură ce a și început să se întâmple am încercat să fac un pas în spate și să apreciez că ăsta era un vis al unui copil de la un moment dat. Unul dintre momentele care m-au pus să pun totul în perspectivă a fost să deschid unul dintre special-urile lui Teo, el fiind și primul meu contact cu stand-up-ul. Am lucrat și în producția ultimului special al lui Toma, care iar a fost un moment mare pentru mine. Sunt foarte multe momente de genul, de la prima deschidere pe care am primit-o vreodată de la Cîrje, la primul turneu, care ce să vezi, tot cu Cîrje și băieții lui l-am avut, până la primele deschideri de la Comics și Club99, primul turneu cu Toma, Cristi și Sorin și toată implicarea pe care am avut-o în multe emisiuni șamd. Lumea asta e pentru mine mult mai mult decât doar spectacole.

Cea mai neașteptată reacție pe care ai primit-o

Cred că trebuie să mă întorc la primul meu spectacol, aia e cea mai neașteptată reacție pe care am primit-o din partea publicului, faptul că s-a râs. Mi-a fost atât de frică și am avut atât de multe emoții încât nu cred că am luat în considerare faptul că s-ar putea să se și râdă sau cum o să se simtă asta. Atunci când s-a întâmplat a fost un șoc.

Când ai parte de "tough crowd"

Am încercat tot felul de lucruri pe parcursul timpului. Am încercat să completez cu energie, poate de asta au nevoie, am încercat să nu schimb nimic, să vorbesc cu ei, poate așa, nu am descoperit o rețetă anume. Astăzi încerc cât mai mult să trăiesc în prezent, să fiu acolo cu ei, să fim împreună în asta. Dacă nu le place e ok, se întâmplă, eu o să încerc să mă mulez pe energia lor astfel încât să obținem cu toții cel mai bun rezultat realist.

Există un specific al umorului românesc?

Cred că specialitatea românilor este să facă haz de necaz ori să fie contra a orice se întâmplă oricând în lume, ceea ce e amuzant de văzut, ne descurcăm foarte bine să susținem argumentele de fiecare parte a subiectului. Românul este cel mai bun debater.

Unde se râde cel mai bine

Din experiența mea cele mai bune publicuri pe regiuni sunt în ordinea următoare: Banat, Transilvania și Moldova. Peste tot e bine, nu doar în regiunile astea, dar eu cele mai bune show-uri le-am avut în Banat, de exemplu.

La ce rad românii?

Ăsta este aproape un subiect tabu în ziua de azi. Cred că în general românilor le place să le pui în cuvinte ce gândeau și ei deja, nu mă întreba ce gândesc românii.

Ce te face pe tine să râzi

Eu nu am o limită din punctul ăsta de vedere. Dacă e amuzant, râd, dar nu râd ușor. Cu atât mai mult, dacă subiectul e total greșit, dar gluma super bună, apreciez și mai mult creativitatea celui care o livrează, e o meserie grea.

Nu cred că există subiecte tabu, e datoria comediantului să te facă să râzi, dacă reușește, toată lumea e fericită. Subiectele sunt tabu atunci când luăm viața prea în serios, se întâmplă, na, câteodată te prinde, e cel mai bun serial, dar la sfârșitul zilei nimic nu contează atâta timp cât încercăm să fim niște oameni buni.

S-au schimbat granițele în umor?

Cred că granițele reale ale umorului sunt doar politice. Ai sau n-ai voie să vorbești despre ceva în funcție de care e trendul social-politic din perioada în care trăiești. În rest, vor exista mereu oameni care vor face glume despre orice, ăsta e echilibrul vieții. Eu unul încerc să nu iau în considerare granițele pe care mi le impun alții, ci granițele mele personale, unde mă simt eu confortabil să mă duc cu mintea. Dacă eu sunt destul de confortabil și cred că ceva e amuzant e de jobul meu să o fac amuzant și pentru alții. Dacă nu reușesc, muncesc până o fac.

Cel mai bun banc pe care l-ai auzit recent

Le aud și le uit și asta mă fericește teribil.

Trei recomandări de stand-up pe streaming

Îți zic ce am văzut recent. Specialul lui Marc Maron, Panicked, îl găsiți pe HBO, e bun rău, poate cel mai bun special al lui, în general recomand orice de la Marc Maron. M-a luat flama anul ăsta și cu Patrice O’Neal, a murit mult prea devreme, RIP. În final, m-am gândit că nu am cum să fac vreodată o listă de recomandări pe care să nu apară George Carlin, însă el e ok, se descurcă și fără recomandarea mea, dacă vreți să vedeți ceva, mergeți să-l vedeți pe Toma.

Starea stand-up-ului din România

Părerile sunt împărțite. Eu cred că stand-up-ul este în continuă ascensiune și că nu se va opri prea curând. Pentru mine asta înseamnă că mai mulți oameni vor afla de stand-up și vor deveni public long term, asta nu înseamnă că vor consuma din ce în ce mai mult. Mă bucură că fenomenul crește, chiar dacă asta înseamnă că se diluează un pic calitatea umorului. Încerc să nu mă las condus de ce cred unii că ar fi bine și să nu mă enerveze lucrurile, în final orice se întâmplă trebuie să se întâmple și e perfect că se întâmplă, e loc pentru orice.

Încrâncenarea din jur și comedia

Cred că am răspuns un pic și la una dintre întrebările precedente. Nu cred că impactează foarte mult comedia. Poate doar face comedianții să vorbească mai mult despre unele subiecte, dar în rest… nu cred că se gândește cineva să facă ceva diferit și chiar dacă se întâmplă, foarte bine. Cred că impactul cel mai mare este pe partea tangibilă a lucrurilor, cresc taxe, mulți boți online care reacționează la ce faci tu etc, dar asta e perioada în care trăim, nu e o influență cât o prezență, dacă are câtuși de puțin sens.

Rolul umorului

Cred că fiecare ar trebui să facă ce simte, să-și verse gândurile pe foaie într-un mod amuzant și să le aducă în fața oamenilor. Dacă am învățat ceva făcând stand-up este că părerile care credeam că mă fac pe mine special sunt chestii pe care le gândim mulți dintre noi, doar că majoritatea ori nu au mediul în care să le expună, ori nu au început încă să le formuleze. Deci da, cu cât umorul este mai autentic și mai sincer, cu atât e mai bine pentru toată lumea.

Cea mai serioasă lecție pe care ai învățat-o din comedie

Stand-up-ul m-a învățat să fiu eu, să descopăr cine sunt eu în spatele carcasei. A fost un drum lung, dar vulnerabilitatea la care te expui urcând pe scenă în fața unor oameni gata să te judece te face să renunți la masca pe care ai învățat să ți-o pui de mic.

Unde te putem vedea în perioada asta?

Cel mai des mă puteți vedea la Comics Club, dar mai sunt locuri în care o să fiu. Vrem să facem un show o dată la două săptămâni în Constanța, iar pentru iubitorii de reality show-uri, mă puteți vedea și la ProTV, la Trădătorii.