[Stand-up pe bune] Dan Birtaș: Pare că stand-up-ul este o meserie unde ți se testează capacitatea de a te întoarce la durere

Cea mai importantă lecție învățată de comediantul Dan Birtaș de la comedie? Aia că încrederea și ajunsul la timp sunt mai importante decât gluma. Dar și că gluma e mai importantă decât el. Nu a vrut să ne spună un banc, crede că unul scris e și mai prost decât unul rostit. E de părere că stand-up-erii nu se iau suficient de mult de politicienii care calcă strâmb.

"Pentru mine nu a fost nici un declic. Aveam de mult dorința asta. Cred că mulți o au. Doar câțiva își iau inima în dinți “Ia să vedem. Mă descurc la stand-up?” Apoi doar muncă și mult trial-and-error", povestește Dan. 

Ritualul său înainte de a urca pe scenă este să-și curețe mătreața + un exercițiu de dicție. Râde când se gândește că interviul ăsta va fi citit doar de mama lui și de oamenii care se iau prea în serios. O face bine la în fiecare miercuri la Open Mic la Comics Club și în fiecare joi la Club 99, dar și pe comedybox.

Câte ceva despre tine

Am 42 de ani. Am crescut în București. Prin clasa a doișpea i-am spus maică-mii că aș vrea să dau la actorie. Mi-a zis doar “Nici vorbă. De aia am muncit eu și taică-tu să îți luăm calculator?” Așa că am făcut Cibernetica la ASE și sunt programator de peste 25 de ani. Firme mici. Niciodată la o corporație, deși după față așa pare. Odată am câștigat și un concurs la IQads pentru un minisite. M-am bucurat. Nu am dat de bani dar nici nu am avut probleme. Avea dreptate maică-mea din punctul ăsta de vedere.

Cum a început drumul tău în stand-up comedy

Acum vreo 10 ani am început să fac cursuri de improvizație. Să compensez cumva că nu am devenit actor niciodată. Apoi spectacole. Recomand oricui improv. Îmi plăcea că mă descurcam bine. Prin 2020, cu încă doi prieteni din improv, ne-am înscris la seara amatorilor de stand-up, la Open Mic. Pentru mine nu a fost nici un declic. Aveam de mult dorința asta. Cred că mulți o au. Doar câțiva își iau inima în dinți “Ia să vedem. Mă descurc la stand-up?” Apoi doar muncă și mult trial-and-error. Cunosc oameni foarte amuzanți care ar distruge la stand-up dar nu s-ar urca niciodată pe o scenă.

Perioada de debut

Uneori simt că și acum sunt în perioada de debut. Evident am fost foarte emoționat prima oară. Emoțiile nu prea dispar, doar le gestionezi mai bine în timp. Excelentă prima urcare, apoi, cel puțin un an de dezastru continuu, poate, cu mici momente de speranță. Nimeni nu scapă de asta. Pare că stand-up-ul este o meserie unde ți se testează capacitatea de a te întoarce la durere.

Cum e situația de acum

La început îmi doream prea mult sa fiu altfel, mai edgy, mai obraznic decât ceilalți. Am primit chiar reclamații de la oameni din public. M-a întristat asta.  Acum m-am mai liniștit. Am mai scăzut temperatura glumelor în speranța că o să râdă mai multă lume. Vreau să am o grijă ceva mai mare de ei.

Publicul clar se schimbă, nu te iartă când te prind cu glume facile. Glumele bune de acum câțiva ani din cluburi le găsești apoi pe net făcute de diverși. Apoi la colegi de birou. Apoi mor și le descoperă generația următoare. E mersul natural.

De unde-ți iei inspirația

E evident că orice din viață. Relații, întâmplări, astea te pot inspira. Mă amuză mult când stau comedianții împreună și discută. Fiecare scoate la un moment dat telefonul să-și noteze repede ceva. E concurență.

Netul e plin de glume bune. Oamenii sunt amuzanți în general. Dacă apare o știre funny, toate glumele posibile pe subiectul ăla se fac în primele 24 de ore. Trebuie să afli dacă o glumă a fost făcută de cineva înainte, chiar dacă ți-a venit și ție. Am o frică mare în privința asta. Și cititul sau filmele ajută mult pentru că mai găsești idei pe acolo neexplorate încă în stand-up. Skill-ul este apoi să pui glume pe acele idei.

Cum îți creezi materialul

Într-un cuvânt, greu. Încrederea în material este mai importantă decât calitatea materialului. Am pățit de multe ori să renunț la o idee bună pentru că nu s-a râs suficient prima oară. Apoi dispare și încrederea în glumele alea și le arunci la gunoi.

La clubul Comics, sunt MC, împreună cu John, la seara amatorilor de Open Mic. Cine vrea să urce pentru prima oară la stand-up sau să testeze glume, acolo vine. Înscrierea este foarte ușoară, pe site. Dar e și cel mai dur public. Nu știu de ce. Acolo mă simt în largul meu și pot testa glume. Vin tot felul de oameni, mai ales pe scenă. Open Mic este un adevărat freak show, așa mai underground.

Care e amprenta ta

Cred că, dincolo de baletul social perfect pe care îl exersăm toți, avem fiecare o latură mai ciudată. Încerc să scot la suprafață sentimentul ăla frustrant de inadecvare. Să-l normalizez puțin. Nu știu dacă reușesc.

Ai un ritual înainte de a urca pe scenă?

Un exercițiu de dicție parcă ajută. Apoi, îmi dau jos mătreața de pe umeri.

O amintire specială dintr-un spectacol anume

Cui nu-i place când lumea râde isteric la ce îți iese ție pe gură? Cred că cel mai plăcut moment este când cineva din public are o criză de râs și nu se mai poate opri în timp ce restul publicului tace.
Iar când e rău, e doar rău. Nu ai cum să controlezi toate variabilele. Adresezi faptul că e rău. Spui adevărul din cameră. Poate ajută. Încerci să explici altfel de ce ți se pare amuzant ce spui acolo. Poate ajută. Încerc să realizez că sunt încă acolo pe scenă. Încă mai pot face ceva în privința asta. După aia nu mai contează că mă vait eu că a fost rău.

Exista un specific al umorului românesc?

În nici un caz. Sunt sigur că invidia față de capra vecinului sau nervii de la ghișeu o au și bulgarii. Dar asta nu înseamnă că dacă traduci referințe sau expresii românești o să îți meargă altundeva.

Unde se râde cel mai bine

Sunt orașe mai vesele decât altele. Și eu am simțit asta. Unii sunt pur și simplu mai serioși. De fapt, sunt orașe mai grele decât altele. Dacă nu am eu skill-ul să îi relaxez, nu sunt ei de vină. Probabil că depinde de cât de bine poți vorbi pe limba lor. Ce background-uri culturale aveți în comun. Dacă am crescut cam cu aceleași cărți și filme, poate ne e mai ușor să ne înțelegem.

Ce te face pe tine să râzi

Râd când mă gândesc că nu o să citească decât maică-mea asta. De oameni care se iau prea în serios. Unii chiar vor să controleze haosul. E amuzant.

Subiecte tabu 

Nu există subiecte tabu dar sunt acolo, la nivel personal. Și eu cred că am, când vine vorba de boli sau violență. Regula este, de obicei, să lovești doar în sus, niciodată în jos. E o regulă bună. Dar tot timpul cineva va fi deranjat de un tablou sau de un subiect. Grozav ar fi să trecem cu bine prin subiecte care ne lasă un gol în stomac. Să știm că a fost un mediu safe și la final să răsuflăm ușurați că suntem bine. N-a pățit nimeni nimic și nimeni nu susține lucrurile din subiectele astea grele. Doar am trecut pe lângă ele și poate acum ne înfricoșează mai puțin.

S-au schimbat granițele în umor?

Clar, odată cu societatea și cultura. Acum 15 ani când mergeam la psiholog, la muncă spuneam că merg la dentist. În prezent poți să vorbești despre terapie pe scenă direct. Nu mai pari nebun. Ba chiar e cool.

Cel mai bun banc pe care l-ai auzit recent

Chiar dacă mi-ar veni unul acum, sigur l-ai mai auzit. Și știi ce e mai trist decât un banc spus? Un banc scris.

Trei recomandări de stand up pe streaming

Mă uit cu teamă la stand-up, să nu îmi intre cumva gluma altcuiva în subconștient. Dar în același timp sunt și foarte curios ce glume fac alții. Îți spun măcar unul de suflet Louie CK - Sorry (Prime)

Starea stand-up-ului din România

Crește. Găsești de toate. De la comedie curată la foarte murdară. Mă aștept să apară în curând și stand-up creștin ortodox aprobat de BOR.

Încrâncenarea din jur și comedia

Tot timpul a fost tensionată situația politică. Simt că publicul e din ce în ce mai politic. Asta e grozav. Dar e o senzație altfel în aer acum. Înainte să spui o glumă, parcă trebuie mai întâi, să te poziționezi. “Spune-mi în ce tabără ești ca să știu dacă râd la gluma ta sau nu”. Adică nu se mai ia la “face value”. Dar și asta e bine, că ne obligă să ne adaptăm. Pe de altă parte, comedia nu se ia suficient de politicieni. Poate doar de personajele foarte comice din politică. Ar trebui să lovească și mai mult în derapajele celor puternici. Și mai direct, cu nume și prenume.

Cea mai serioasă lecție pe care ai învățat-o din comedie

Încrederea e mai importantă decât gluma. Să ajungi la timp e mai important decât gluma. Gluma e mai importantă decât mine.

Unde te putem vedea în perioada asta?

În fiecare miercuri la Open Mic la Comics Club cu John. În fiecare joi la Club 99 cu Frîncu, Mincu și Mălăele. Mai plecăm și prin țară. Pe comedybox. În rest, pe iabilet.