[Stand-up pe bune] Florentin Păune: În București, dacă ești vulgar, te judecă. În țară, dacă nu ești vulgar, nu te ascultă

E din ce în ce mai clar: stand-up-ul în România a apărut ca reacție la bancurile proaste pe care le-au tot auzit comedianții de-a lungul vremii. Nici Florentin Păune nu a vrut să ne zică unul memorabil, așa că nu am insistat. Ne-a zis în schimb cum i-a venit ideea de a face stand-up: după o tabără în chiloți pe munte, după 11 ani de aikido, 7 de fotbal, 5 de poliție. O experiență care merita să fie transpusă în umor. 

"Ca stand-up-er trebuie să te adaptezi tot timpul. Rolul nostru e unul foarte simplu, să facem oamenii să râdă indiferent de preferințele lor", spune Florentin.

Crede că orice material trebuie ușor mulat după public, adaptarea este cheia. Asta și timing-ul, indiferent că e vorba de un punchline sau un show. Spune că e important să râdem în general, să nu ne luăm prea în serios, că e vorba de sănătatea noastră. Și că e norocos să activeze într-o industrie care face lumea să aducă o stare de bine.

Câte ceva despre tine

11 ani de aikido, 7 de fotbal, 5 de poliție, toate astea ca să fac glume pe scenă că sunt teleormănean. În prezent fac stand-up la cluburile din București și prin țară, iar în timpul “liber” lucrez pe partea de writing la mai multe proiecte de pe Comedybox și nu numai.

Care a fost declicul

Am fost într-o tabără Wim Hof de urcat în chiloți pe munte iarna, am realizat că vreau să fac stand-up, m-am înscris la open mic la Club 99 și acolo a fost dragoste la prima urcare.

Perioada de debut

La prima urcare, fiind orbit de reflector, tot ce vedeam în sală erau dinții lui Macanache. Au urmat 6 luni de urcat până să am o seară bună. În momentul ăla am hotărât că vreau să fac oamenii să râdă, așa că am mai așteptat 6 luni.

Situația de acum

Stand-up-ul e din ce în ce mai popular la noi și toate astea datorită comedianților consacrați. Publicul este cel mai important factor în meseria pe care o fac și dacă este ceva ce am învățat, este că niciodată nu este la fel. Mereu publicul e diferit.

Când eram la început, Drăcea prezenta open mic-ul la Club 99, iar Cîrje la The Fool. Acum am deja un an jumate de când sunt host-ul Open Mic-ului de la The Fool și sper ca atunci când las Open Mic-ul mai departe, comedianții să spună că : “pe vremea lui Păune era mult mai bine”.

Cred că competiția de acum e mult mai mare decât acum 3 ani. Pe lânga asta, cu toții am văzut cât de importantă e prezența unui comediant în mediul online. Acum ca să faci comedie trebuie să fii: comediant, promoter, designer grafic, editor, contabil, manager, și să ai un fan base în online.

Credit foto: Ioana Fratica

De unde-ți iei inspirația

De regulă îmi iau inspirația din interviurile scrise, dar când ele mă întreabă “de unde mă inspir?”, sunt nevoit să recurg la experiențele mele sau, din păcate pentru un fost polițist, la imaginație.

Cum îți creezi materialul

Fac asta de 3 ani, până acum am încercat diferite metode și ce am văzut, este că cea mai bună metodă, e să lucrezi la material tot timpul. Unii își scriu cuvânt cu cuvânt, alții își notează doar idei, nu am o metodă secretă.

Când faci asta full time stai mai des cu scena decât cu prietenii. Ai nevoie să lucrezi la glume de acasă, dar toată munca asta este degeaba dacă nu dai pe scenă. Cel mai bun feedback e reacția publicului de la show.

În cât timp îți construiești un număr

Am avut bucăți care mi-au luat luni, altele pe care le-am făcut în 2 ore. Depinde de deadline :))

Care e amprenta ta, tipul tău de umor

Vorbesc foarte mult despre copilăria mea de la țară și experiențele de acolo, dar nu consider ca ăsta fiind stilul meu. Se spune că ai nevoie de 5 ani ca să-ți găsești vocea în comedie, până atunci mai experimentăm.

Cred că ai nevoie, ca gluma să rămână cu oamenii, să pleci de la un sâmbure de adevăr.

Ai un ritual înainte de a urca pe scenă?

Nu am un ritual, trag tare ca ritualul meu înainte să urc pe o scenă să fie coborâtul de pe alta.

O amintire specială dintr-un spectacol

Am urcat la TNB pentru că întârzia Costel. Trebuia să fac stand-up după Drăcea, Frânculescu și Maria Popovici. Unul din cele mai bune show-uri :))

Cea mai neașteptată reacție din partea publicului

Înainte să plec în turneu pentru prima dată cu Ceva Mărunt, am avut un show unde oamenii au căscat 20 de minute. Singura reacție o avea frigiderul din bar. A 2-a zi am avut 800 de oameni la Timișoara care m-au aplaudat pentru același material. După experiența asta nu mă mai șochează nimic, am înțeles că fiecare show e diferit.

Ce faci când ai parte de "tough crowd"

De regulă oamenii din public nu sunt de partea Heckler-ului, oamenii din sală vor ca tu să te iei de cel care comentează la show, pentru că, în momentul ăla tu ești vocea lor. Dacă întregul public e tough crowd atunci le dau oamenilor ceea ce vor, mă pun pe mine mult mai jos decât ei.

Există un specific al umorului românesc?

Umorul românesc e alt animal. De multe ori stand-up-ul din afară mi se pare easy. Aici oamenilor nu le pasă de formulări, de callback-uri, ori e amuzant ori nu e. :))

Ce este greu în ultima perioadă este că oamenii nu sunt de acord cu vulgaritatea pe scenă. E foarte ciudat. În București dacă ești vulgar te judecă, în țară dacă nu ești vulgar nu te ascultă. Eu nu sunt un om vulgar, dar vulgaritatea face ca gluma mea să pară reală. Dacă povestesc că m-a călcat cineva cu mașina nu pot să zic că i-am spus “Du-te naibii șoferule”.

Cum sunt românii pe regiuni, unde se râde cel mai bine?

Orașele mari sunt mereu “faine”. wink

La ce rad românii?

Consider că românii pot râde la orice, atâta timp cât știi cum să o spui.

Ce te face pe tine să râzi

Meme-urile cu capybara sunt kriptonita mea.

Subiecte tabu în umor

Cred că subiectele tabu sunt date de publicul pe care-l ai și, odată cu experiența din domeniu, subiectele tabu devin doar subiecte mai greu de abordat. Nu cred că ar trebui să avem subiecte tabu în comedie.

S-au schimbat granițele în umor?

De când cu intrarea în Schengen glumele cu câinii migratori sunt din ce în ce mai ușoare.

Cel mai bun banc pe care l-ai auzit recent

În ciuda meseriei, nu-mi plac bancurile, iar atunci când aud un banc nu-l rețin. Bancurile sunt ca un politician, ăla bun te surprinde cât de prost e.

Trei recomandări de stand-up pe streaming

Vă recomand să vă abonați la Comedybox. Multe seri nedormite sunt în contentul de acolo.

Starea stand-up-ului din România

Stand-up-ul e mai bine ca niciodată din perspectiva mea. Sorin, Costel, Micutzu trebuiau să le explice oamenilor ce e stand-up-ul înainte să-l facă, noi datorită lor avem la dispoziție 3 cluburi de comedie, cu scenă, lumină, sonorizare, trebuie să aduci doar glumele.

Deși sunt mai mulți oameni ca niciodată care urcă la open mic-uri, foarte puțini par să ia asta în serios. Competiția e foarte mare, când am început eu erau 30 de amatori care încercau să prindă un loc pe listă, acum avem săptămâni când aplică și câte 80.

Încrâncenarea și comedia

Perioada alegerilor a fost una grea pentru noi. Am văzut show-uri în care oamenii păreau obligați să stea la show. Se simțea tensiunea, o puteai tăia cu buletinul de vot.

Pentru mine a fost o singură provocare, să fac oamenii din sală să uite de problemele de acasă pentru câteva minute. Iar dacă nu-ți iese, abia atunci poți să dai vina pe sistem.

Credit foto: tataru.photography

Care e rolul umorului în acest context?

Din perspectiva mea, orice material ai avea trebuie ușor mulat după public. Ca stand-up-er trebuie să te adaptezi tot timpul. Rolul nostru e unul foarte simplu, să facem oamenii să râdă indiferent de preferințele lor.

Cred că e important să râdem în general. Să nu luăm toate lucrurile atât de în serios. Trăim într-o perioadă în care vedem că stresul ne afectează sănătatea din ce în ce mai mult. Umorul e esențial în sănătatea noastră. Mă simt foarte norocos să activez într-un domeniu artistic care le dă o stare de bine oamenilor.

Cea mai serioasă lecție pe care ai învățat-o din comedie

Timing-ul e cheia succesului. Că e vorba de un punch, un show, sau chiar o oportunitate.

La 6 luni de când încercam să fac comedie, eram la open mic-ul pe care aveam să-l hostuiesc astăzi. M-a sunat mama, era tata la telefon, ceea ce era ciudat că mama mă suna după ambele telefoane nu invers. Ea e șeful acasă. Tata mi-a zis că bunica încetase din viață, nu m-a întristat așa tare, dar ce m-a întristat e că am auzit-o pe mama pe fundal cum plângea. Cum am închis apelul, l-am auzit pe Cîrje cum îmi țipă numele în microfon. Am urcat pe scenă și am avut un open mic foarte bun, cu râs, cu aplaudat, cu bătut în mese. Țineam la bunica, încă țin, dar nu puteam să urc la open mic de pomană. După experiența asta am făcut un bit care mi-a adus trofeul de la Iumor. Deci ce vreau să spun, dacă vrei să faci comedie și încă nu ai reușit, poți să dai vina pe bunica ta.