[Stand-up pe bune] Tamer Dobroiu: Banii o să vină după multă muncă și mult timp, ceea ce contează cel mai mult pentru mine e să fac publicul să râdă, fapt care îmi hrănește bineînțeles egoul

Cea mai serioasă lecție pe care a învățat-o Tamer de la comedie este asumarea. Mai exact, comedianții trebuie să își asume că uneori glumele nu sunt bune și că publicul nu este de vină. Pentru că publicul rămâne judecătorul principal. E de părere că nu există life hacks în meseria asta, trebuie să scrii mult și să testezi la fel de mult, să fii prezent la cât mai multe show-uri.

"Inspirația mi-o iau din ce trăiesc și din ce observ, eu sunt acasă doar dacă trebuie să îmi fac duș sau să dorm, în rest în 80% din timp dacă nu sunt la muncă, sunt pe la un club de comedie ca să văd ce se mai face", spune Tamer. 

Românii știu să facă haz de necaz, iar ăsta nu mai e un secret, dar e atent la subiectele care pot răni alți oameni și crede că mulți comedianți nu fac lucrul ăsta elegant. Nu-i plac bancurile și spune că stand-up-ul fuge de mentalitatea aia de băiat care știe să spună bancuri. Tipul lui de umor se bazează pe auto-ironie sau pe diverse idei ciudate care îi vin în cap. De prins live la The Fool și la Lloyd’s Comedy Pub, cel mai nou și mic club de comedie din România și probabil din lume.

Ceva despre tine

Voi începe cum încep și pe scenă, “Bună seară viețile mele, Tamer este numele meu”. Sunt născut și crescut în mare parte în Slatina, Olt cu câțiva ani de “pruncie” petrecuți în Spania. La școală am terminat un profil filologic și-am început facultatea de limbi străine, zic început pentru că nu am apucat să o termin. Dorința mea a fost să întru la UNATC dar din cauza contextului pandemiei am renunțat la acest vis cum am renunțat și la facultatea de limbi străine pentru a-mi găsi un job stabil că să îmi pot ajuta părinții. Am fost de la bucătar la KFC până la dealer de blackjack. În prezent sunt Quality Assurance Specialist la o corporație și în paralel mă mai ocup de sunet la un club de comedie, editez clipuri video și fac diverse chestii administrative toate asta în timp ce încerc să fac și comedie.

Care a fost declicul

Pur și simplu pierdeam vremea nopțile pe youtube până am dat de emisunea The MIC de pe canalul The Fool. M-a prins instant și am început să mă uit la toată emisiunea cap coadă, când am terminat-o am început să iau de la capăt și sezoanele de Roast Battle tot de pe canalul The Fool. Fast forward în aprilie 2024, am primit ocazia să vin live la The Fool pentru a viziona finală The MIC. Bineînțeles, la sfârșit, după câteva beri m-am dus direct la Mădălin Cîrje să-l întreb cum pot să mă apuc și eu de asta. Mi-a răspuns că trebuie să frecventez open-mic-uri la început și de atunci am tot făcut asta.

Perioada de început

Pentru mine perioada a fost foarte interesantă pentru că am reușit să mă integrez cât de cât rapid în comunitate, fiind cam de fiecare dată acolo unde sunt show-uri sau open-mic-uri. După primele 2 urcări am avut și ocazia să apar la Stai Puțin (Show de comedie în care trebuie să ai 1 minut de glume) și după apariția acolo mi-am dat seama că vreau să fac asta în continuare pentru foaaaarte mult timp. Primele show-uri au fost evident grele pentru oricine la început, dar eram conștient de când m-am apucat că așa o să fie, deci nu mi-a afectat moralul sau încrederea prea mut.

Situația de acum

Acum, deși a trecut doar un an jumate de la “debutul” meu, simt că sunt mult mai stăpân pe glumele mele fiind pe scenă dar și în afară ei. Consumând încontinuu stand-up live de la cluburile de comedie, am ajuns să mă cunosc cu din ce în ce mai mulți comedianți de toate felurile, de la începători ca mine până la comedianții consacrați din România. În legătură cu banii, nu m-am aruncat pe drumul ăsta cu gândul la ei. Banii o să vină după multă muncă și mult timp, ceea ce contează cel mai mult pentru mine e să fac publicul să râdă, fapt care îmi hrănește bineînțeles egoul.

De unde te inspiri

Inspirația mi-o iau din ce trăiesc și din ce observ, eu sunt acasă doar dacă trebuie să îmi fac duș sau să dorm, în rest în 80% din timp dacă nu sunt la muncă, sunt pe la un club de comedie ca să văd ce se mai face. Consum diverse emisiuni sau momente care au legătură cu comedia în sine dar acum prefer să le văd live. Bineînțeles, visul oricărui comediant care se apucă de chestia asta e să ajungă pe scene mari. Pe lângă asta, vreau să ajung constant în a face orice public să radă.

Cum îți testezi materialul

Materialul mi-l creez foarte aleatoriu, de fiecare dată când am un gând mi-l notez și revin pe el cu glumele. Niciodată nu știi când îți vine inspirația, de aia am mereu telefonul la mine unde îmi mențin toate ideiile și toate glumele. În opinia mea glumele se testează live, cu publicul la open-mic. De acolo îți poți lua cel mai bun feedback dacă o glumă merge sau nu. Pentru a-mi construi un număr de stand-up mi-am impus o regulă simplă: câte 5 minute bune scrise și testate o dată la 3 luni. Încă mai am de lucrat aici, dar încerc să fiu constant în a veni cu ceva nu doar fresh, dar și bun.

Amprenta personală

E foarte greu să spun că am o “amprentă” la momentul de față, fiind încă la început. Însă îmi place să cred că naturalețea și degajarea mea pe scenă captează într-un fel publicul. Tipul meu de umor momentan se bazează pe auto-ironie sau pe diverse idei ciudate care îmi vin mie în cap. E superb să fii așa de convingător încât să aduci un public larg în filmul tău și să vadă lumea prin ochii tăi.

Ritualuri înainte de show

Exerciții de dicție, îmi încălzesc gura. În rest, clasic: repet cât de cât materialul în gând. Când trebuie să intru, intru și încerc să fac show. Merge întotdeauna? Deloc. Dar până la urmă așa evoluezi sau te convingi să te lași de Stand-up.

O amintire specială

Cea mai specială amintire pe care o am a fost când am pășit pentru prima oară pe scena The MIC în fața a aproximativ 200 de persoane. Cu un an în urmă mă uităm de acasă la emisiune și după un an am stat pe scena pe care o vedeam doar din spatele unui ecran. Aveam emoții enorme, dar am urcat pe scenă și pe la jumătatea numărului când am văzut că toată lumea e cu mine am prins încredere imediat și s-a putut observa cu ochiul liber schimbarea atitudinii pe scenă. Când ai un “tough crowd” secretul din punctul meu de vedere este să tratezi spectacolul ca pe orice alt spectacol, să dai 100% din tine și să nu te lași demoralizat. Orice micro-expresie este foarte vizibilă și orice public trebuie tratat cu respect indiferent dacă sunt 6 sau 235 de persoane.

Specific românesc

Specificul umorului românesc este clasicul “facem haz de necaz”. Ce ni se întâmplă rău, orice nedreptate sau orice eveniment neplăcut poate fi transformat într-un moment de Stand-up dacă știi cum să gestionezi situația și cum să faci glume relatable. You need to find that sweet spot between tragic and funny. Oamenii în general au nevoie de comedie ca să treacă peste o situație gravă și mi se pare că coping mechanism-ul românului mereu a fost să facă mișto de situația nașpa în care se află. Ăștia suntem, așa ne-am obișnuit și încercăm să folosim asta în avantajul nostru.

Publicul din țară

Nu prea am experiență prin țară, dar sunt sigur că indiferent de regiune, dacă știi cum să fii relatable și să îi aduci în filmul tău, poți face orice român să râdă. E vorba doar de multă muncă și studiu al diferitelor regiuni. Cel mai respectful lucru pe care-l poți face înainte să îți pui un show în afara Bucureștiului este să afli mai multe despre orașul în care te duci astfel încât să îți fie mai ușor să aduci publicul de partea ta.

Ce te face pe tine să râzi

Nu pot spune cu exactitate ce mă face să râd, de fiecare dată când se întâmplă mă bucur de moment și nu analizez gluma în sine. Pot spune garantat că glumele care au un sfârșit neașteptat sau ceva inteligent la mijloc mereu vor avea un soft spot pentru mine. Pentru mine nu există subiecte tabu în umor, doar subiecte cu încărcătură emoțională grea. Trebuie să fii un maestru al cuvintelor încât să faci o glumă “edgy” să fie bună, sau să fie măcar o glumă. Scopul umorului este să încânte lumea, nu să lezeze sau să instige la ură față de alte persoane. Mulți dintre comedianți mai au de învățat și de lucrat pe subiecte de genu încât chiar să găsească o glumă acolo și nu doar să fie o altă interpretare uzată a unor stereotipuri tipice și învechite.

Un banc bun și niște recomandări

Nu-mi plac bancurile și tind să le evit, majoritatea îmi sună la fel oarecum. Mișcarea Stand-up din România a început ușor ușor să se detașeze de bancuri și încearcă să distrugă de tot stereotipul “Ești stand-uper din ăla? Zi și tu un banc”. Ca recomandări de Stand-up pe streaming ar fi toate specialele celor mari (Teo, Vio, Costel, Micutzu, Bordea, etc.) dar și momentele de Roast organizate de comedianți, nu de televiziuni.

Starea stand-up-ului autohton

Eu m-am apucat de Stand-up într-un moment înfloritor al culturii comediei în România. Alții au tras greul în trecut iar acum noul val de comedianți profită de drumul deja pavat. Pandemia a adus un boom în Stand-up iar acum s-au mai liniștit puțin lucrurile, dar sunt sigur că va porni cât de recent un nou val. Trebuie să fii acolo să îl călărești. Ce mă enervează, dar e și normal, este timpul. Că să poți face ceva în Stand-up trebuie să fii mereu prezent acolo, dar ca să fii prezent trebuie să fii bine mâncat, bine dormit și prezent la job. Durează mult până să te susții doar din Stand-up și din creare de conținut, dar până atunci va fi doar un infern continuu de a balansa job-ul și comedia astfel încât să nu intri în burn-out și să nu te uite lumea. Ce îmi place cel mai mult este comunitatea, durează până te integrezi și până înveți cum merg lucrurile, dar odată ce te-ai pus la masă o să petreci niște momente puternic dezvoltate cum îmi place mie să spun, momente în care realmente râzi și te inspiră.

Comedia și încrâncenarea

Nu ai cum să faci comedie fără să adresezi situațiile sociale sau politice. Unii o fac mai light, alții mai hard. Important e să înțelegi cum e publicul și să vezi dacă sunt dispuși să asculte prelegeri sau vor doar să se relaxeze. Dacă vrei să faci Stand-up politic, cel mai mult ajută să specifici asta la început sau să îți pui show-uri politice (ex, Serghei care face o treabă extraordinară cu Stand-up politic). În același timp, umorul poate educa publicul sau măcar să îl facă să privească o perspectivă diferită a lucrurilor. Deși are puterea asta, nu este nimeni obligat să o folosească cum nici publicul nu este obligat să fie  “educat” de comedianți. Scopul nostru final este să facem publicul să râdă și o oră jumate cât durează spectacolul să uite de probleme.

O lecție serioasă

Cea mai serioasă lecție pe care am învățat-o este asumarea și nu, nu ca la Insula Iubirii. Comedianții trebuie să își asume că uneori glumele nu sunt bune și că publicul nu este de vină. Când ești pe scenă, ești doar tu. Nu ai niciun suport, tot ce faci acolo este responsabilitatea ta. De la public înveți de fiecare dată ce merge și ce nu merge, publicul este judecătorul suprem al unui comediant. Evident, sunt seri în care dai același material și vezi că totuși nu merge. Dacă ai exact aceeași energie și același material ca atunci când ai rupt publicul dar într-o seară nu merge, asumă-ți doar că a fost o seară proastă și mergi mai departe. Trebuie să existe un echilibru în a te biciui și a trece mai departe fără să te afecteze prea tare un show care nu a mers. A, da. Altă lecție: scrie glume. Scrie mult, testează mult. Nu există un drum ușor sau un “Life Hack” în comedie. Și dacă chiar crezi că l-ai găsit nu te bucura prea tare pentru că timpul le rezolva pe toate. Nu sunt așa de dramatic de obicei apropo :)))

Pe unde te vedem

Mă puteți vedea peste tot pe la Open-Mic dar mai ales la The Fool. Și din 12 noiembrie 2025 la Lloyd’s Comedy Pub, cel mai nou și mic club de comedie din România și probabil din lume. Recomand, ne vedem acolo bem o bere fumăm o țigară, facem o caterincă, bilete pentru tot pe iaBilet.