[Rewind & Play] Marco Badea: În ultimul an am spus de mai multe ori „nu știu” și „mai am de învățat”, chiar dacă lumea e tot mai plină de certitudini pe care le exprimă în 30 de secunde pe TikTok

Începem să ne uităm la anul care se încheie. A trecut atât de repede și a fost atât de intens că vom avea nevoie de câteva zile libere să ne tragem sufletul, să ne odihnim, să rememorăm experiențele trăite și să ne trecem în revistă lecțiile. Apoi, să ne pregătim de anul care începe în scurtă vreme.

2025 a fost un an plin și pentru jurnalistul Marco Badea. Au fost 12 luni în care a învățat să nu mai alerge după iluzii, a relatat evenimente importante și a pus întrebări bune în conferințele de presă de la Cotroceni, a dezvoltat Explicativ.com și a colindat jumătate din Europa la volan.

„Cea mai mare lecție a ultimului an, din toate experiențele pe care le-am trăit, e aceea că nu trebuie să te grăbești și că drumul e tot atât de important ca destinația. Pare clișeic, dar e extrem de adevărat. Și e fascinant să înțelegi cu tot corpul, și fizic, și psihic, acest lucru, mai ales după ce ai crescut în totală antiteză față de ideea asta”, spune Marco. 

Povestim cu Marco despre ce a fost greu, ce a fost frumos și unde a găsit echilibrul în acest an.

Anul 2025, într-o retrospectivă a faptelor și evenimentelor

Oh, a fost cel mai plin an din viața mea, din toate punctele de vedere. Dar e un an care mi-a adus multe, m-a construit, m-a învățat să nu mai alerg după iluzii, mi-a consolidat încrederea în mine și în munca pe care o fac, m-a adus în mijlocul istoriei și mi-a demonstrat că e doar începutul unei lungi, interesante și frumoase povești pe care o spun prin jurnalism. Am alergat mult anul ăsta, am călătorit în fiecare lună, am fost aproape peste tot, ba la conferințe de presă, ba la summit, ba în fața laptopului, ba între mesaje sau telefoane. Am scris prima ciornă a istoriei și ca pasionat de istorie mă bucur că am reușit să fac asta. Am relatat în februarie de la Conferința de Securitate de la Munchen, fiind una din singurele două publicații românești de acolo în momentul în care vicepreședintele american a mustrat Europa și a vorbit despre alegerile anulate din România.

Am relatat și am pus întrebări la toate conferințele de presă ale președintelui interimar Ilie Bolojan, am relatat cu Explicativ de la Conclavul de la Vatican când a fost ales, în mai, Papa Leon al 14-lea, apoi m-am întors în București și noaptea de 18 mai m-a găsit în sediul de campanie al lui Nicușor Dan relatând momentul istoric al alegerii sale ca președinte al României. Am relatat în iunie de la summitul NATO de la Haga, iar apoi am plecat în iunie și septembrie în două tururi cu mașini electrice și hibride alături de colegii de la Autocritica. Am colindat jumătate de Europă la volan, de la Italia, Ungaria, la Croația, Austria și Elveția, iar între toate acestea am relatat despre Trump, războiul de agresiune al Rusiei în Ucraina, revoluția AI, problemele economice care frământă societatea și modul în care se schimbă țara și lumea. Acum mă pregătesc pentru ultima plecare din acest an, sesiunea plenară de la Strasbourg, unde mă duc să iau pulsul eurodeputaților din Parlamentul European la finalul lui 2025 și să văd ce perspective se întrevăd pentru UE în 2026. O să vă țin la curent pe Explicativ.com și pe Facebook la Marco Badea.

Un titlu de film pentru 2025

Hmm, aici chiar m-ai provocat. Sincer, o zic așa cum îmi vine acum pe feeling. Poate că titlul ar fi „La Vest de istorie” și ar fi despre un an trăit pe axa marilor alegeri: Vest vs. ambiguitate, democrație vs. cinism, prezență vs. confortul comentariului de la distanță.

Iar dacă ecranizarea ar face-o Tudor Giurgiu, na, poate citește și el acest interviu și mă sună, ar fi un film despre un jurnalist care nu relatează doar ce se întâmplă, ci unde se întâmplă și din ce direcție privește lumea care se mișcă mai rapid ca niciodată.

Ar fi un film despre un om care aleargă nu ca să ajungă primul, ci ca să nu piardă clipa. Personajul principal nu caută spectacolul, ci sensul din spatele lui, iar filmul ar fi fain să prezinte momentele de la firul ierbii, cu tot cu nopțile nedormite și întrebările care contează puse la timp.

Filmul ăsta nu știu dacă ar aduce oameni la cinema, dar cu siguranță ar captiva pe Youtube. Pentru că ar fi despre un an în care un jurnalist la 29 de ani a făcut din alergare o metodă de lucru, iar din oboseală un indicator că e exact unde trebuie.

Filmul ăsta ar vorbi și despre maturizare fără cinism, dar și despre renunțarea la iluzii fără pierderea idealismului. Despre cum încrederea vine cel mai mult din faptul că știi că ai fost acolo când conta: la München, la Vatican, la București ori la Haga.

Filmul vieții mele din ultimul an a rulat în baza ideii de prezență civică și scenariul a urmat logica omului care învață că nu trebuie să fie nici măcar eroul propriei povești, ci doar martorul onest al vremurilor sale.

Chiar mi-ai dat o idee cu acest titlu. M-ai stârnit, ca să zic așa, să pun de o parte niște gânduri mai ample despre cum am trăit acest an în care am fost acolo când istoria încă nu se așezase în pagină. Iar când ești în mijlocul istoriei, ei bine, înseamnă să accepți incertitudinea și să nu cauți verdicte finale.

Înapoi la început de an. Cum te-au găsit primele zile ale lui 2025

Știam că va fi un an plin, dar mi-a întrecut cu totul așteptările. Abia lansasem Explicativ în noiembrie 2024. Aveam câteva planuri, dar nimic nu m-a pregătit pentru ce a urmat. Am luat totul așa cum a venit și cumva nici nu am stat mult să mă gândesc. La tot ce m-am gândit pe parcursul anului am și început să pun în practică. Am fost ca în viteza a 6-lea, constant, la turație maximă. Și mi-a plăcut mult și nici nu am obosit.

Anul 2025 m-a găsit la Palanca, pe terasa alor mei, uitându-mă la artificii. Mi-am promis că o să fie un an bun, în care nu o să mă dezamăgesc. Și am reușit triplu.

Ce a fost greu. Ce a fost bun și frumos. Ce ai pierdut și ai câștigat. Unde ți-ai găsit echilibrul

Cel mai greu a fost să găsesc un echilibru între a dormi și a mă vindeca de FOMO - că pierd ceva, o știre, o informație, un eveniment. A fost grea stabilizarea financiară a proiectului Explicativ. Încă lucrez cu echipa la aspectul ăsta, dar perspectivele sunt net mai bune decât erau în primăvară sau la începutul lui ianuarie.

În ceea ce privește partea bună și frumoasă a lui 2025, ohh, aici cred că paradoxal, când ești un agitat ca mine, înveți să te relaxezi în mijlocul furtunii. Și eu am învățat, mai ales în ultimul an, că liniștea chiar e o formă de forță, nu de slăbiciune, cum greșit cred unii, iar vulnerabilitatea, dacă știi s-o porți cu luciditate, devine o armură mai bună decât orice mască. Și cred că cea mai mare lecție a ultimului an, din toate experiențele pe care le-am trăit, e aceea că nu trebuie să te grăbești și că drumul e tot atât de important ca destinația. Pare clișeic, dar e fucking extrem de adevărat. Și e fascinant să înțelegi cu tot corpul, și fizic, și psihic, acest lucru, mai ales după ce ai crescut în totală antiteză față de ideea asta.

În ultimul an am spus de mai multe ori „nu știu” și „mai am de învățat”, chiar dacă lumea din jur (și mai ales de pe internet) e tot mai plină de certitudini pe care le exprimă în 30 de secunde pe TikTok sau în două paragrafe scrise pe Facebook.

Când eram mic, îmi era frică de schimbare. Mă paraliza și nu știam cum să coexist cu ea. Acum, că mă apropii de 30 de ani, am început să trăiesc mai conștient fiecare etapă din viața mea, fără să mă mai sperie ideea de schimbare, indiferent ce ar însemna schimbarea asta. Și se întâmplă asta pentru că simt, în sfârșit, că am început să construiesc un echilibru între ce fac și cine sunt.

Evident, mai am mult până departe și multe sabene de pâine de mâncat, vorba lu’ tata, dar mă simt mai aproape de mine decât am fost vreodată. Mai aproape de copilul din Palanca, crescut la 20 de km de București, într-un sat din Giurgiu, care voia doar să înțeleagă lumea și s-o povestească mai departe.

Poate de-asta fac și acum același lucru, doar că între timp am învățat să-l fac cu mai multă responsabilitate. În plus, cea mai mare minciună din lume e că reușești doar prin forțele proprii. Fake news, cum ar zice Donald Trump. Eu mă gândesc la cei din jurul meu, adică la familie, la parteneră și la prietenii pe care am norocul să-i am și realizez că succesul și viața nu sunt niciodată despre a reuși singur, ci despre a reuși frumos și sănătos, alături de oamenii care te fac să rămâi om.

Am pierdut cu totul frica în 2025, dacă tot m-ai întrebat și ce am pierdut.

Ce te-a ajutat cel mai mult anul ăsta să avansezi, să ai rezultate

Călătoriile profesionale, participarea la Conferința de Securitate de la Munchen, la summitul NATO de la Haga, la Conclavul Papal, cele două tururi cu mașini electrice și hibride prin Europa și toate textele de pe Explicativ.

Pasiunea pentru ce fac. Îmi iubesc meseria și mă trezesc zilnic cu pofta de a face și mai mult, și mai mult, și mai mult. Asta m-a ajutat să avansez și să am rezultate.

Cea mai mare reușită a ta de anul acesta

Ohh, aici mi-ai dat greu. Cred că faptul că m-am descoperit pe mine mai mult la terapie și am început să aleg mai atent oamenii, proiectele și, mai ales, momentele de tăcere.

Cea mai frumoasă vacanță

Am fost în Paros (Grecia) în luna august și în Florența la final de noiembrie. La greci m-am relaxat în ceva pe sufletul meu, o mică plajă situată la câțiva kilometri sud de Parikia și înconjurată de copaci frumoși de palmier, Agia Irini se numește. La Florența m-am bucurat de ideea de a merge pe străzile pe care a colindat și Machiavelli. Ambele experiențe m-au îmbogățit. Prima m-a încărcat cu energie de muncă, a doua m-a încărcat cu luciditate.

Trendurile care te-au enervat cel mai mult anul ăsta

Trendurile georgist-ausirste de pe TikTok. Asta m-a scos și încă mă scoate din sărite. Dar mă calmez rapid și mă apuc de treabă, adică să combat propaganda.

Obiceiuri și rutine noi create 2025, pe care intenționezi să le păstrezi

Nu mai evit să-mi scot oamenii dragi la cafele, să-i sun doar ca să-i întreb ce fac. Făceam asta și înainte, dar acum o fac mai des. Să ies cu prietenii să-i văd, să petrecem timp împreună. Nu îți imagina că fac asta săptămânal, dar încerc să-mi văd oamenii dragi la față. Și vrea să fac și în 2026 acest lucru. Cu alte cuvinte, la cât mai multe cafele sau ciocolate călzi, cum a zis un nene zilele trecute înaintea mea într-o cafenea din Amzei.

Cea mai grea zi din acest an

Nu cred că pot să spun că am o zi care mi-a fost grea tare mai mult decât altele. Am încercat cumva să păstrez un echilibru. Aș putea spune însă că ziua de 25 octombrie, când am împlinit 29 de ani, a fost ca o bornă, dar nu în sensul de grea, ci în sensul de moment în care mi-am dat seama de niște lucruri profunde legate de ce se întâmplă cu mine în viața mea. Și apoi am ieșit la un restaurant cu specific georgian și am mâncat super bine. Deci nu a fost chiar așa grea ziua.

Cea mai fericită perioadă

Nu mai împart fericirea pe perioade. Sunt fericit că pot să citesc, să muncesc, să-mi cumpăr cărți, să-ți răspund ție la întrebări, să beau o cafea la Casa Mița Biciclista cu un prieten, să merg la un film, să merg la un eveniment, să-mi fac nod la cravată și să mă uit în oglindă când îmi pun cămașa, să fiu acolo în mijlocul istoriei, să relatez, să caut să descifrez mesajul transmis printre rânduri, să-l și descopăr, să mă joc cu cățeii mei, să-mi mângâi pisoiul, să-mi văd părinții, să o strâng în brațe pe prietena mea Andreea, să vorbesc cu oameni necunoscuți pe stradă care mă felicită pentru ce scriu și ce întrebări pun în conferințele de presă la care particip. Fericirea mea e o serie nesfărșită de momente.

Cea mai frumoasă știre peste care ai dat

Începând cu 10 decembrie, companiile de social media prezente în Australia vor trebui să ia „măsuri rezonabile” pentru a se asigura că persoanele sub 16 ani din țară nu își pot crea conturi pe platformele lor și că conturile existente sunt dezactivate sau eliminate. Nu e doar o lege, ci o schimbare de paradigmă. De ce? Pentru că Australia, care oricum are reputația de a respecta regulile, a decis că modelul brevetat în Silicon Valley, adică acela bazat pe captarea atenției copiilor prin rețelele sociale, a mers prea departe.

Prin urmare, Facebook, Instagram, Snapchat și TikTok, YouTube, X și Twitch, adică toate marile platforme de socializare trebuie acum să demonstreze că dau afară minorii sub 16 ani. Dacă nu o fac, ei bine, nu părinții copiilor vor fi cei amendați, ci companiile care dețin platformele.

E primul astfel de experiment global, urmărit atent de Europa și SUA. Despre el am scris mai mult pe Explicativ.com.

Cartea despre care s-a vorbit cel mai mult în jurul tău

Oh, prefer să spun că eu am scos în evidență o carte despre care s-a vorbit apoi foarte mult după ce am făcut eu o postare extrem de virală, care a adunat peste 33k de like-uri și aproape 4k de distribuiri. Era 21 mai și după ultima conferință de presă ținută de președintele interimar Ilie Bolojan, acesta a mai rămas puțin cu noi, jurnaliștii, la câteva minute de discuții informale. Și, între discuții despre ce se întâmplă pe scena politică, l-am întrebat ce carte are pe noptieră. Și mi-a spus că a terminat recent „Gândirea tragică” de Robert D. Kaplan. Apoi ne-a spus că această carte conține reflecții importante despre modul în care liderii, inclusiv cei care ocupă demnități publice, ar trebui să fie pregătiți pentru incertitudine, eșec și evenimente neașteptate, precum „lebedele negre”. Ulterior, la Gaudeamus am văzut că Humanitas a scos-o din nou pe raft căci a fost cerere pentru ea, după cum mi-a zis cineva care lucrează la editură. Cumva am influențat vânzările acestei cărți.

Cum ți se pare că s-a schimbat lumea noastră în 2025

2025 a schimbat-o profund. Revenirea lui Trump la Casa Albă, revoluția AI, modul în care SUA s-a distanța clar de aliații europeni, problemele tot mai mari ale europenilor de a orbi în plan global pe o singură voce și continuarea războiului de agresiune al lui Putin în Ucraina fac din 2025 un an al setării de noi paradigme. Nimic nu va mai fi ca înainte. Dividendele păcii s-au terminat, trăim o eră a războiului, dar unul care se poartă mai ales cu drone și prin algoritmii de pe social media, nu cu tancuri. În plus, China stă la pândă și corupe economic și prin soft power cultural economiile vulnerabile de pe plantă și pregătește să invadeze piața globală cu produsele sale, mai ales în materie de auto și componente tech. Trăim o revoluție globală conservatoare MAGA care a afectat și România și tare îmi e teamă că e doar începutul pentru accederea la putere a populiștilor de extremă dreaptă în marile capitale europene. Iar semnalul a fost dat deja de Casa Albă, care prin Noua Strategie Națională de Securitate, publicată în noiembrie, a transmis că va susține forțele politice care se raliază doctrinei MAGA.

Ce te ține aproape de optimism

Oamenii pe care îi întâlnesc zilnic. Oamenii care vor să facă lucruri, care își dedică viața celorlalți, proiectelor, care pun pasiune în tot ceea ce fac, fie că sunt decidenți într-o companie, într-o instituție, că sunt executanți într-o echipă ori că pun unghii, schimbă roți sau tencuiesc o bucătărie. Oamenii care găsesc puterea, oricât i-ar provoca societatea, să zâmbească la finalul zilei. Pare absurd ce zic, dar optimismul mi-l culeg de la firul ierbii, acolo unde se desfășoară povestea fiecăruia în mod personal, nu colectiv.

Cele mai importante lecții pe care le iei cu tine din 2025

Să văd dincolo de emoția de moment și să le arăt și spun oamenilor pe care îi iubesc că simt asta pentru ei.

Temerile pentru 2026. Și speranțele

Nu mă tem de 2026. Abia îl aștept. Am multe proiecte pe care le-am pregătit. Unele vor începe mai ușor, altele mai greu. Dar dacă 2026 a fost anul începutului, primul an de Explicativ, anul 2026 va fi anul stabilizării și al creșterii. Sper să pot dormi mai mult și să ajung din nou la Roma, la prietenul Cam din Nepal, care avea un mic restaurant unde am mâncat cel mai bun tiramisu din lume.

Ești omul rezoluțiilor la final de an?

Nu prea. Mai mult, rezoluțiile mele țin de proiecte concrete. Sunt omul care setează în agendă că avem de făcut pe 4 sau 5 ianuarie asta, asta și asta. Îmi doresc însă să fiu în mijlocul istoriei la fel ca în 2025.

Planurile sunt dodoloațe. Vreau să creez punți între oameni prin dezbatere, argumente și soluții explicate pe înțelesul tuturor. Dar ca să aflați mai multe trebuie să dați un subscribe la Explicativ și un follow la Marco Badea.