Am descoperit-o pe Ana Goldberg vorbind despre minimalism și despre cum să alegem, cu intenție, mai puțin și mai bine. În acea perioadă, se confrunta și cu efectele demisiei din rolul pe care îl avea într-o corporație mare, lucru care a ghidat-o spre freelancing și ale lui complexități. Întâmplător, și eu plănuiam să renunț la jobul pe care îl aveam atunci, iar Ana a fost vocea de care aveam nevoie ca să iau, în sfârșit, o decizie. Da, mi-am dat demisia. Dintr-odată aveam atââât de mult timp liber și o nevoie uriașă de a lua o pauză și de a mă reseta, încât m-am aruncat cu mintea deschisă spre toate lucrurile frumoase pe care YouTube le oferea în acel moment. Canalul Anei a fost unul dintre ele.
Anastasia s-a născut și a crescut în Siberia. Este traducătoare, copywriter, marketing specialist și profesoară de artă la început de drum. Faptul că a purtat atâtea pălării diferite, pentru Ana nu a însemnat neapărat o dorință de a urca pe scara corporatistă; pur și simplu a încercat să se adapteze și să-și găsească o direcție, așa cum învățăm cu toții să facem încă de foarte devreme. Când a ales să devină independentă profesional, a găsit mai mult timp pentru a-și hrăni spiritul creativ. Iar YouTube a fost platforma perfectă pentru a lăsa hobby-urile și interesele ei să înflorească și să îi inspire pe alții.
Ana este o promotoare a practicilor creative și știe că, prin asta, oamenii pot descoperi versiuni mai bune și mai autentice ale lor înșiși. Mai spune că, atunci când găsim modurile potrivite prin care să ne exprimăm creativ, reușim să vindecăm ce ne doare și să trăim fără limitări externe.
Acum Ana locuiește în Serbia, unde se simte în siguranță, după câțiva ani de trai nomad și căutări, călătorind cu o singură valiză și strictul necesar: o garderobă atent aleasă și o mulțime de ustensile pentru numeroasele ei hobby-uri.
Recomand să o descoperiți pe Ana, nu doar aici, ci și pe canalele ei de YouTube. Este cu adevărat o gură de aer proaspăt în lumea cețoasă a creatorilor de conținut.
Despre tine
Bună, sunt Anastasia. Născută și crescută în Siberia de Vest, Rusia. În prezent locuiesc în Serbia, după câțiva ani de nomadism dus-întors. Am lucrat în traduceri, marketing și educație și nu am fost niciodată foarte ambițioasă în carieră — lucrurile pur și simplu s-au întâmplat și m-am adaptat.
Sunt profesoară și traducătoare ca formare și am ajuns în marketing complet din întâmplare — mai întâi ca copywriter, apoi am fost promovată într-o poziție de specialist în marketing într-o mare agenție de publicitate. Nici acum nu știu exact cum s-a întâmplat, haha.
În 2015 am început să lucrez ca freelancer și m-am specializat în proiecte de localizare de marketing pentru branduri mari precum IKEA, Chanel și L’Oréal. Freelancingul te face să muncești pe rupte, așa că în perioada aceea am găsit câțiva clienți din zona creativă pentru care am lucrat ca ghostwriter, atât în engleză, cât și în rusă.
În 2021, ca un experiment pur creativ, am filmat primul meu video pe YouTube… iar acum sunt creatoare de conținut full-time și educatoare de artă la început de drum.
Ce te-a atras spre marketing și comunicare
Așa cum spuneam, a fost pură întâmplare și coincidență: m-am mutat la Moscova din micul meu oraș siberian în 2007, la vârsta de 25 de ani, și mi s-a oferit un job într-o mare companie internațională de cercetare de piață (care, din câte știu, nu mai există).
Am lucrat ca analist-traducător. Este ciudat să mă gândesc cât de diferite erau lucrurile atunci! Munca mea era să rezum mențiuni din ziare și din online despre anumite branduri, să identific tonul comunicării și să realizez rapoarte săptămânale și lunare pe baza materialului colectat și analizat. Ocazional lucram și ca interpret pentru conducerea companiei.
Cum a fost să lucrezi în Moscova
Deși aveam un șef foarte bun și un mediu de lucru plăcut, nu mă vedeam lucrând în marketing pentru tot restul vieții. Îmi plăcea foarte mult partea creativă, mai ales când ajungeam să fac mai mult copywriting, dar, per total, mi se părea restrictiv și rigid.
În momentul în care am părăsit ultimul meu job de birou, climatul social și politic începea să se schimbe într-o direcție înfricoșătoare, iar nu mai simțeam nevoia sau dorința de a lucra față în față cu oamenii.
Viața de nomad
Am amintiri foarte frumoase din Arad și Timișoara și mi-ar plăcea enorm să mă întorc acolo într-o zi. În prezent locuiesc în Novi Sad, Serbia, și chiar simt că este orașul meu preferat — locul în care mă simt în siguranță și inspirată.
Acest oraș este suficient de mic încât să susțină dragostea mea pentru o viață liniștită, calmă și lentă, dar în același timp este foarte artistic, blând și frumos. Cât despre stilul de viață nomad… ei bine, nu-mi lipsește! Dar l-aș relua dacă ar fi cu adevărat nevoie.
Minimalismul ca stil de viață
Am trecut de la minimalismul forțat la a deține intenționat mai puțin, apoi din nou la minimalism din necesitate, atunci când eu și soțul meu ne-am mutat mult, încercând să ne punem viața în ordine. Am realizat că trupul meu poate duce doar un troler mare și o geantă de zi — orice peste asta mă făcea complet nefericită.
Acum, că suntem stabiliți în Serbia pentru cel puțin câțiva ani (nu știm niciodată ce se poate întâmpla), m-am întors la minimalismul intenționat. Nu sunt adepta spațiilor sterile, albe și bej — dimpotrivă. Iubesc culoarea, ciudățenia, vibrația. Fiind o persoană cu multe pasiuni, am materiale de artă și craft care nu sunt deloc minimaliste. Totuși, le țin sub control și evit să adun lucruri inutile.
Minimalism și filozofie
Pentru mine, minimalismul este în primul rând un instrument, nu o idee, o dogmă sau o cutie îngustă de identitate. Ne ajută să vedem sensuri importante în spatele lucrurilor aparent obișnuite. Când spațiul nostru — mental sau fizic — este aglomerat, e greu să găsim ce ne trebuie, să observăm nuanțe și să ne dăm seama cine suntem. Când avem mai puține distrageri și mai mult loc să respirăm, apare claritatea și ne putem explora mai profund, pentru că nu mai există straturi groase de dezordine inutilă și nedorită care să ne separe sinele real de cel imaginar.
Filozofia se ocupă cu studierea vieții umane la niveluri profunde. Mulți oameni ar spune că minimalismul are multe asemănări cu stoicismul. Oamenii religioși ar găsi legături între minimalism, budism și creștinism. Eu încerc să stau departe de astfel de etichetări — fiecare decide pentru sine, iar dacă te simți inspirat să experimentezi cu a deține mai puțin și a-ți trata lucrurile mai atent, nu ai nevoie de un gânditor celebru care să-ți spună exact cum să faci. Lasă experimentul să fie experiment — nu o lecție.
Minimalism: how-to
Dacă aș putea oferi un singur sfat pentru o viață trăită intenționat, acesta ar fi: „Învață să te asculți și să auzi cu adevărat ce ai de spus”. Sună clișeic, dar crede-mă, atât de mulți oameni nu acordă suficientă atenție propriilor gânduri, sentimente și vise. Sunt prea prinși fie în viețile altora, fie în zgomotul exterior: știri, social media, bârfe, așteptări sociale etc.
Învață să știi ce fel de persoană ești, ce îți aduce bucurie, ce te întristează, ce îți face inima să se deschidă și să bată mai repede. Nimeni nu te poate cunoaște mai bine decât tine. În privința cărților, recomand cu siguranță A avea sau a fi? de Erich Fromm. Minimalismul este prea mic ca să fie o filozofie în sine, dar este legat de consumerism, libertatea interioară, creativitate, nonconformism și chiar spiritualitate.
Multe hobby-uri, dar dacă ar fi să alegi unul?
Ha, aș putea vorbi ORE întregi despre hobby-urile mele creative, dar voi încerca să fiu scurtă și la obiect. Îmi place să lucrez cu firele — atât tricotatul, cât și croșetatul — iar multe piese din garderoba mea sunt făcute de mine. Este o altă formă de a fi intenționată în ceea ce port și în felul în care cheltuiesc bani pe haine.
Fac și broderie din când în când — mai ales pentru a-mi recondiționa hainele — și mai am, ocazional, proiecte de bijuterii. Recent am revenit la macramé și mi-a plăcut enorm! Hobby-urile mele artistice includ desenul dotwork, schița urbană, art journaling-ul, pictura și colajul. Nu știu dacă cititul și scrisul pot fi numite hobby-uri — eu le fac zilnic, sunt parte din viața mea. Îmi este imposibil să aleg un singur hobby fără de care nu aș putea trăi… dar dacă ar trebui să aleg fără milă, aș alege art journaling-ul. L-am descoperit abia acum un an și a fost extrem de transformator pentru mine, pe toate planurile.
Hobby-uri pentru vindecare și cum să le găsești
Nu alege cu mintea — folosește-ți inima. Dacă toți din jur tricotează și croșetează și simți că „ar trebui” să faci la fel, dar inima îți spune altceva, ascult-o. Există atât de multe ateliere online și offline, așa că încearcă câteva.
Unul dintre cele mai bune sfaturi pe care le-am auzit a fost să îți amintești ce îți plăcea CU ADEVĂRAT să faci sau să creezi când erai copil. Poate părea simplu și naiv, dar crede-mă, funcționează. Adu-ți aminte ce te entuziasma înainte ca dezamăgirile vieții să apară.
Colajele
Practic mai multe stiluri de colaj: colaj analog, cu elemente din cărți de artă vechi, cu detalii desenate adăugate; colaje mai abstracte, folosind hârtii pictate manual și o tehnică de decupaj liberă. Colajul digital este ceva ce încă îmi face plăcere.
Nu vreau să mă limitez la un singur stil ales, de aceea fac toate aceste experimente. Aici sunt câteva dintre colajele mele preferate din toate timpurile, care surprind destul de fidel estetica mea artistică.
Canalul de YouTube: așteptări și intenții
A fost doar un experiment distractiv, încă o formă de exprimare creativă. Voiam pur și simplu să explorez crearea de conținut și să-mi împărtășesc gândurile și experiențele cu oameni din întreaga lume. În plus, faptul că am pornit canalul în engleză, nu în limba mea maternă, mi-a permis cumva să depășesc limitele propriei personalități.
Nu aveam nicio așteptare și de aceea am fost destul de surprinsă când canalul a prins avânt și a crescut rapid. La aproximativ șase luni de la început, dintr-un simplu hobby distractiv, canalul a devenit colacul meu de salvare, într-o perioadă foarte grea pentru mine: mai întâi pierderea tatălui meu, apoi nevoia de a-mi părăsi țara natală.
Planificarea conținutului: gânduri, scenarii, editare
Am un document Word în care adaug toate ideile de videoclipuri care îmi vin în minte. Uneori o idee trebuie să aștepte câteva luni înainte să o transform într-un video. Nu planific mai mult de o lună în avans și îmi schimb foarte des planurile.
Acum, după ce mi-am regândit serios programul de publicare, îmi place să petrec mai mult timp documentându-mă și construindu-mi eseurile pe care apoi le transform în narațiune video. Da, scrisul vine primul și abia apoi — tot ce mai intră într-un videoclip. Cercetez subiectul, scriu un eseu, pregătesc o listă de cadre b-roll, filmez partea de „talking head”, filmez cadrele b-roll dacă este nevoie sau aleg din ce am deja în biblioteca mea video, aleg muzica și pun totul cap la cap într-un editor video.
Ca persoană creativă am o părere foarte fermă despre folosirea inteligenței artificiale generative — am interzis-o complet din fluxul meu de lucru creativ. Prefer să investesc mai mult timp și efort în a-mi dezvolta propriile idei în cuvinte și imagini decât să externalizez acest proces unei mașini.
Nu ești activă pe social media — o alegere conștientă?
Am încercat sincer să țin un cont de Instagram pentru că mi s-a spus că „așa trebuie”. Dar l-am urât atât de mult încât, în cele din urmă, am decis să nu mă mai torturez și să mă concentrez doar pe ceea ce îmi aduce cu adevărat bucurie și un sentiment de împlinire.
YouTube s-a schimbat mult și merge într-o direcție care nu-mi place neapărat, dar, deocamdată, nu am găsit o alternativă care să nu mă facă să mă simt moartă pe dinăuntru, haha.
Cum gestionezi view-urile și algoritmii
Unele subiecte sunt atractive pentru un public mai larg, altele doar pentru nucleul meu de urmăritori fideli, pe care, apropo, îi percep ca pe niște prieteni. Aș prefera oricând un cerc mic și confortabil de oameni care rezonează cu mine decât să devin virală și să fiu înconjurată de o mulțime de străini agresivi.
Unul dintre videoclipurile mele populare de anul trecut a atras un public masculin foarte toxic și a trebuit să blochez bărbați zilnic. Nu mi-a plăcut deloc experiența.
De asemenea, cred că toate sfaturile de tip „sparge algoritmul” sunt o păcăleală. Am avut videoclipuri cu CTR mare și retenție record care totuși au încetat să mai fie afișate de platformă. Și am avut videoclipuri care mergeau prost și care, dintr-odată, au explodat. YouTube înseamnă muncă grea, dar și noroc imprevizibil.
Cum e comunitatea ta?
Publicul meu, cercul meu de prieteni online, este format din oameni gânditori, curioși și creativi, cu inimă mare. Îi iubesc! De-a lungul anilor m-am conectat profund cu mulți dintre ei și am văzut o bunătate și un sprijin care încă mă uimesc.
Sper că prin munca mea le ofer oamenilor înapoi la fel de mult pe cât îmi oferă ei mie. Și da, chiar se simte ca o comunitate.
Persona online vs. Ana din viața reală
Nu îmi place să-mi complic viața, așa că nu am nicio persona online. În viața reală sunt probabil mai nerdy și mai stângace social, dar atât. Onestitatea și sinceritatea sunt printre valorile mele de bază și mi se pare important să trăiesc conform lor.
În același timp, pot înțelege creatorii care au nevoie să-și construiască o persona online. Este înfricoșător să apari așa cum ești, să te simți vulnerabil și fragil. Străinii de pe internet pot fi cruzi — știu asta din propria experiență. Oamenii ar trebui să facă ceea ce li se pare sigur și potrivit, de aceea o persona online poate fi un scut de protecție necesar.
Un al doilea canal YouTube
Sunt foarte pasionată de artă și am ajuns în punctul în care nu mai pot ține doar pentru mine toate ideile, experimentele și descoperirile mele. Entuziasmul dădea pe dinafară, așa că aveam nevoie de o ieșire. Nu voiam să amestec două tipuri diferite de conținut în aceeași „sticlă”, așa că am decis să pornesc un canal complet nou.
Este o bucurie să-l văd cum crește, se dezvoltă și unește creativi cu aceleași valori. Cât despre canalul principal, nu vreau să-l abandonez — încă am atât de multe gânduri și experiențe de împărtășit, dar într-un ritm mult mai lent. Acum public aproximativ o dată la trei săptămâni, ceea ce îmi oferă mult mai mult spațiu să respir, să gândesc și să creez, în loc să alerg după un nou video în fiecare săptămână. Public săptămânal în comunitatea mea de pe Patreon, dar acele videoclipuri sunt mai degrabă ca niște discuții prietenoase la ceai — mă hrănesc creativ.
Planuri de viitor pentru canalele tale
Plănuiesc să continui să-mi urmez instinctul și să postez videoclipuri pe care le consider semnificative și demne de văzut. Voi păstra principiul calitate înainte de cantitate, alături de sinceritate, onestitate și creativitate etică. YouTube devine tot mai zgomotos și mai neglijent, dar vreau să rămân în compania prietenilor mei pe care îi respect și îi apreciez profund. Viața m-a învățat să nu fac planuri pe termen lung. Deocamdată sunt aici — vorbesc, scriu, creez. Ce va urma… vom vedea.
Ce îți dorești pentru 2026?
Pentru mine sau pentru toți oamenii? Cred că siguranță — fizică, emoțională și financiară. Și, de asemenea, curajul de a alege și de a urma propriul nostru drum unic, fără să ne simțim intimidați de nimic și de nimeni.
