![[România care ne place] Gojira: România îmi oferă șansa de a fi prost, cu mari șanse de-a mă pierde în peisaj, fără să atrag vreo atenție](https://media.iqads.ro/2026/03/cover-gojira-1-cover-850.jpg?v=202603111003)
”De ce?” e o întrebare tare bună. Dozată bine, și ajungem să înțelegem multe lucruri. Pusă în exces, și s-ar putea să realizăm că ne aflăm într-o structură spațio-temporală copleșită de paradoxuri. Ah, nu v-am zis deja că ne referim la România? Credeam că e de la sine-nțeles, cum adică ”de ce?”.
Pentru perioada următoare am rezervat o sală imaginară, unde vom chema la vorbitor oameni, români, cu profesii și personalități diferite, care ne vor răspunde la cea mai firească întrebare pe care o putem avea în prezentul dat: de ce România? De la ce ne place până la ce ne leagă, despre speranță, compromisuri și supraviețuire, în definitiv, despre România fiecăruia. Câți români, atâtea Românii, nu? Poate că perspectivele nu sunt atât de polarizate și aflăm că suntem mai uniți decât credeam.
Începem cu George Andreescu / Gojira, DJ, producător muzical, om de radio și de podcast. Născut în Țăndărei și crescut într-o Românie imperfectă, din care e convins că nu vrea să plece vreodată; iar convingerea asta nu vine dintr-o sumă a lucrurilor care îi plac sau nu, ci dintr-o apartenență incontestabilă la locul ăsta, la cultura asta, la oamenii care îl înconjoară. Că țara se află în antiteza dintre libertate și reziliență este un lucru pe care îl acceptă pe deplin, iar capacitatea noastră de a găsi soluții în felul în care nu mai poate niciun alt popor s-o facă este apreciat și însușit ca o caracteristică identitară.
A rămâne sau a nu rămâne este sora lui de ce, iar mai jos, avem răspunsurile lui George, pentru ambele toate întrebările:
Ce te leagă de România
În mod real, de România mă leagă decizia pe deplin conștientă de a nu pleca de aici când am avut ocazia. A tot revenit ideea asta de a emigra și mi-am dat seama că-mi doresc să fac lucruri aici, nu în altă parte.
Cum te-a format, cu bune și cu rele
Păi, cu toții, mai mult sau mai puțin suntem influențați de context. Problema e când te lași influențat într-un mod conștient. Dar, recunosc, că în comportamentul meu tot contextul ăsta social, biciut de schimbări bruște și tranziții abrupte, mi-a exersat enorm reziliența.
Convenția de a fi român
Român ești atunci când ai o sumă de probleme pe care altă nație nu le are, pentru care ai o sumă de soluții la care orice alt cetățean, de altă naționalitate, nu s-ar fi gândit.
Viața ta aici
Simt că atunci când am făcut ce trebuie, atât în plan personal, cât și profesional, a fost un pic mai târziu decât ar fi fost cazul...
Ce a însemnat să te naști aici
Nu prea mă gândesc la lucruri asupra cărora nu am control... Ce ar fi trebuit să fac? Să-mi dau consimțământul de a mă naște? Iar în exerciții de imaginație care mă distrag de la sarcina de a fi român, vă zic sincer, nu m-am aruncat.
Scenarii alternative
România este singura țară în care mă văd. Aici mă văd. Nu înțeleg altfel lumea decât așa cum e ea aici, la noi. Îmi place reziliența aia de care vorbeam mai sus: "dacă nu curge, pică", "rău cu rău, da' mai rău fără rău", "să nu-i dea Dumnezeu omului câte poate duce". Zicalele astea ne explică pe noi, ca popor, foarte bine. Mă deranjează tot bagajul nostru istoric care ne-a forțat să fim atât de rezilienți, paradoxal și resemnați, în același timp.
România: ce-ți oferă, ce-ți cere, ce-i dai
România îmi oferă șansa de a fi prost, cu mari șanse de-a mă pierde în peisaj, fără să atrag vreo atenție. Asta, fără să-mi ceară nimic! Deși, ei i-am dat și trecutul meu, de prezent nu mai zic, iar la cum arată lucrurile, chiar și viitorul.
Omul face locul sau locul face omul?
Având în vedere că la malul mării eu sunt un om, iar în buricul capitalei altul (mult mai anxios și mai nevrotic), înțelegeți și voi ce vreți.
Aici: creștem sau doar ne adaptăm?
România în prezent este clar un loc de creștere. Fără discuție!
O Românie perfectă
Vă dau un citat de instagram, de pus peste o poză alb-negru.... Perfecțiunea plictisește! Urăsc plictiseala mai mult decât îmi place perfecțiunea.
Speranța și libertatea: definiții
Păi, fix ce gândesc eu acum. Mă bucur că-s îndeajuns de liber, ca să pot spera la nesfârșit că o să fie bine. Din ce în ce mai bine!
O schimbare fundamentală
Acum câțiva ani, înainte de pandemie, am încercat să cobor brusc din pat și mi-au trosnit genunchii... De atunci am început să aud un ceas care ticăie din ce în ce mai repede...
Între încredere și îndoială
Mi-a dat foarte multă încredere faptul că, deși mi-au trosnit genunchii când m-am ridicat din pat, totuși, m-am ridicat și mi-am văzut de treabă în continuare. V-am zis că reziliența asta îți dă foarte multă încredere. Orice introspecție mai serioasă mă face să mă îndoiesc de propria persoană. Dar, asta e o discuție foarte plictisitoare și lungă.
Cum forțezi optimismul
Pare că e aceeași întrebare ca cea de mai sus, dar pusă sub o altă formă. Optimist sau nu (mai mult nu, vă asigur), nu e felul meu să renunț, V-am zis, ăsta e unul dintre dezavantajele rezilienței.
Ghid personal de supraviețuire în România
Eat, pray, love !!! :))) And, you'll make it!
Ce te face să te simți acasă
Faptul că înțeleg perfect limba, cu tot cu jargonul ei și inflexiunile ei, chiar și subtextul ei și conotațiile, uneori mizerabile, mă face să mă simt acasă. Doamne, cât îmi place limba română! Mai ales înjurăturile!
De ce ai invita un străin aici și unde l-ai duce
N-aș chema pe nimeni în mod special aici, pentru că mi-ar plăcea să vină din pură convingere. Iar de dus, i-aș lua cu mine într-o noapte, vara, prin București. Bucureștiul, vara, noaptea, este cel mai tare oraș.
Dacă ai pleca mâine, de ce ți-ar fi dor
Mi-ar fi dor enorm de tot zbuciumul ăsta între dorința de progres și înrădăcinarea tâmpă în niște convenții bătrânești și obosite, fără nicio noimă în contextul social de acum. Mi-ar fi dor de această extraordinară "abilitate" pe care o avem, de a ține un picior în trecut, altul în viitor, în timp ce în prezent...
De ce rămâi?
Am rămas pentru că am decis, deplin conștient, înțeleg ce implică. Am rămas din patriotism și din simplul fapt că-mi iubesc țara și felul nostru de-a fi.
Un meme pentru România (ta)
