Mi-ar plăcea să cred că într-un viitor nu foarte îndepărtat, vom putea spune ”România ne place”, fără să continuăm și cu ”dar”. Dar (!) pentru ca scenariul ăsta să nu rămână doar pe hârtie, trebuie să punem rotițele schimbărilor în bine să se învârtă. Și cine să facă asta dacă nu noi, oameni dispuși să vadă, să spună, dar să și facă. Români care țintesc către bine, dar și către binele comun.
Despre acțiuni concrete și planuri reale de reconstrucție vorbește și Alex Cîrțu; și nu o face cu un aplomb nejustificat, ci cu o măsură ancorată la realitate. Alex este consultant în Industria Ospitalitatii, Co - Founder LifeBox, Founder ASP Concept & Co- Founder Forma Real Estate.
Alex știe că nu poți schimba totul deodată, cu atât mai puțin o țară întreagă, care prezintă tot soiul de fisuri, gropi și riscuri seismice, acolo unde nici măcar nu a fost încă expertizată. Dacă România este fundația, fiecare dintre noi reprezintă o cărămidă, uniți cu toții de o dorință densă și lipicioasă de a face mai bine.
Pentru Alex, convenția de a fi român este o învoială tacită pe care ne-am făcut-o unii altora, o promisiune că, oricât de mult ne-ar pune la încercare contextul, ne păstrăm optimiști, dar lucizi, prietenoși, dar nu doar cu străinii, bucuroși să stăm împreună, și la mese, și la proteste. Ne iese, dar nu la toți la fel. Divizarea noastră, a celor care încă suntem aici, fie din considerente generaționale, politice, ori pur și simplu din cauza unei perspective civice alterate, nu doar că nu ajută, dar poate da naștere unor rezoluții nesănătoase: vreau să mi se dea; vreau acum; să se facă, dar nu de mine; ei, nu eu. Și uite așa înțelegem mai bine cum societatea suntem noi și, fără noi, societatea e nimic. Între nimic și mai bine, stau infinite alegeri personale. Dacă nu uităm să ne gândim și la ceilalți, mai binele este deja mai aproape.























