Suntem adulți, cine mai are timp de pasiuni și hobby-uri? Păi cine le prioritizează, așa cum face Alin Burlacu. În marea de preocupări pe care le are, nici nu mai contează ce job are. Jobul e nevoie, restul e plăcere; și pentru el, și pentru cei care îl urmăresc. Pasiunile lui Alin se învârt în jurul umorului, iar din el se răsfrâng mai multe hobby-uri conexe: este stand-up comedian, face show-uri de improvizație și este autorul din spatele contului de animații comice, Râme în delir.
Începuturile lui în stand-up au fost cumva timide. Fiind originar din Iași și având impresia că toată comedia țării se întâmplă la București, Alin a urcat mai întâi un număr de comedie pe YouTube, înainte să urce el pe-o scenă. Dar apoi a bifat și asta - câteva open-micuri mișto, unde a ieșit comediantul serii de cele mai multe ori, câteva show-uri de improvizație, unde îi place chiar mai mult decât la numerele de stand-up, pentru că reușește să se surprindă pe sine cu propriile glume.
Alin a trecut și pe la iUmor, unde experiența a fost mișto, dar notorietatea pe care a câștigat-o nu a fost suficient de mare, cât să aibă un impact real. Însă unul dintre lucrurile care l-au pus mai strașnic pe harta internautică națională a fost proiectul personal de animație comică - Râme în delir - în care aduce la viață scenarii amuzante, întâmplate între diverse tipologii de personalitate. De ce râme? Pentru că sunt funny, dar și pentru că n-au mâini și picioare (mai greu de animat).
Între timp, Alin s-a mutat la București și este pregătit să reia mai serios treaba cu comedia. Râmele continuă (de-acum și cu VO tras special de el) și Bunica Aspazia începe (un soi de podcast animat, cu Bordea și bunica lui la un pahar de jîn). Despre Alin și pasiunile lui, mult mai detaliat, mai jos:
Background și pasiuni
Sincer să fiu, aici nu ar fi multe de spus, am absolvit doar liceul, fără să mai urmez alt fel de studii superioare ulterior. Pe plan profesional am început de jos, de la casier la supermarket, la confecționer tapițerie scaune de mașini, la confecționer rulouri textile, în prezent lucrând doar la animații 2D.
Iar ca pasiuni ar fi mult prea multe ca să le enumăr. Cam tot ce ține de zona creativă, cânt la mai multe instrumente (chitară, ukulele, blockflote, fluier irlandez), desenez, când eram mai mic modelam figurine, făceam benzi desenate….am avut și continui să am multe pasiuni.
Către stand-up
Eu de asta am și multe pasiuni, când descopăr ceva nou nu mă mulțumesc doar cu a consuma acea chestie, instant îmi doresc să o și fac. Iar când am văzut primele numere de stand-up, am zis ,,uau, eu trebuie să încerc așa ceva’’. Iar ce m-a motivat să continui și să mă găsesc serios la asta au fost toate momentele de la început când urcam pe scenă și vedeam că lumea apreciază foarte mult ceea ce fac (în sensul că râdeau foarte mult).
Prima dată A doua oară când ai urcat pe scenă
Când m-am hotărât să mă apuc de stand-up, sincer habar nu aveam unde să fac asta. Eu eram în Iași, iar toate open mic-urile (seara amatorilor în stand-up) erau la București (sau cel puțin așa credeam eu). Aveam un canal de YouTube cu vloguri de la concerte și festivale de rock și metal cu vreo 8k urmăritori și am decis să filmez un număr de stand-up la mine în cameră și să-l postez acolo. Urmăritorii mei au apreciat clipul, dar asta doar fiindcă erau urmăritorii mei, nu de altceva :))).
Mai departe, vrând să am un feedback real, am luat link-ul și l-am trimis unui comediant (Victor Băra) și cu un mesaj în care i-am cerut părerea. El foarte de treabă mi-a răspuns spunându-mi că ,,el nu este public ca să știe dacă funcționează sau nu. Ar trebui să merg la un open mic să testez, ca să primesc feedback real’’. Apoi i-am explicat că sunt din Iași și că îmi este greu să merg până la București doar pentru asta. Atunci el mi-a dat un link cu un eveniment de la un open mic care se ținea în Iași și de care eu nu aveam nici cea mai mică idee. Era un open mic care se organiza cam o dată pe lună, prezentat de Gabriel Gherghe și Bobi Dumitraș (din Fără Zahăr).
M-am înscris, dar mai mult experimental prima dată. Nu aveam nimic scris, doar câteva idei în capul meu. Eram într-o perioadă în care eram mai punctual decât ar fi cazul și am ajuns cu 2 ore mai devreme. Iar până să înceapă evenimentul, ca să prind curaj, consumasem ceva alcool, destul de mult încât atunci când am urcat pe scenă lumea să nu înțeleagă ce vorbeam, fiindcă vorbeam mult prea repede și eram mult prea energic. Mulți au crezut că eram pe droguri :))))))).
Iar dat fiind faptul că am consumat mult alcool, nici eu nu-mi amintesc bine cum a fost prima dată. În schimb la următoarea ediție am scris frumos de acasă ceva, nu mult, doar 3 minute, dar cinstite, la care s-a râs destul de bine. În Iași era singurul open mic din lume unde se dădeau premii oamenilor care urcau. Gen publicul la final prin aplauze decidea locul 1, 2 și 3.
Iar de la a treia ediție am început să iau locul 1 foarte des, ceea ce mi-a întrecut orice fel de așteptări aș fi avut eu atunci.
Cât de mult simți că ai crescut ca stand-uper
Am crescut destul de mult, dar nu suficient în același timp. Destul de mult încât să exist în industrie, dar foarte puțin raportat la numărul de ani de când fac. Asta din cauză că eu până acum, majoritatea numerelor de stand-up le-am făcut doar în Iași. Ceea ce în număr de urcări este mult mai mic decât dacă aș fi stat în București.
Cum s-a transformat felul în care scrii
La început era foarte haotic tot procesul de a scrie glume. Mă bazam doar pe one linere sau bucăți tot așa scurte de maxim 1 minut, ca în caz de nu-i prind pe oameni cu o glumă, să trec rapid la alta. Acum în schimb sunt mai mult pe observații sau chestii personale de cele mai multe ori. Iar modul de a scrie glume a rămas exact la fel: iau microfonul în mână, mă prefac că sunt pe scenă și încep să zic tot ce-mi trece prin cap. Înregistrez tot acest proces, apoi mă uit peste el și văd ce aș putea scoate de acolo, urmând ca mai apoi să abordez mai profund acel subiect.
Număr scris sau show de improvizație?
Impro mi-a plăcut mereu mai mult (ca performer). Asta fiindcă la show-urile de impro mergeam mult mai liniștit, fără stres, mă simțeam ca publicul, abia așteptam să văd ce glume o să zic :))))))))
La stand-up e mai stresant, ai o poezie de acasă, trebuie să nu o uiți, să nu te pierzi dacă te întrerupe cineva din public.
Experiența la iUmor
Când am participat la iUmor, încă eram la început, eram în primul an de când făceam stand-up comedy. Iar în momentul în care cei de la emisiune m-au contactat să mă înscriu am acceptat crezând c-o să fie oportunitate foarte bună. Și, într-adevăr a fost, doar că a venit cu avantaje și dezavantaje. Avantajul să zic pe lângă faptul că am apărut la tv a fost faptul că a și ieșit foarte bine numărul meu la care am primit patru like uri. Însă dezavantajele au fost faptul că eu încă eram la început și aveam doar un singur număr de stand-up pe care îl dădusem în preselecții, iar mai departe când am trecut în semifinală m-am trezit că nu am material și că mi este foarte greu să scriu un material bun într-un timp atât de scurt.
De aceea când m-am prezentat în semifinală n-am reușit să trec mai departe și cumva a dat rău comparativ cu prima apariție, s-au anulat reciproc ca să zic așa. Iar ca vizibilitate sincer să fiu emisiunea era deja la al 12 le-a sezon și cumva era pe final, nu prea mai avea impactul de la început. În continuare se uitau mulți oameni, doar că erau oameni care nu vin în mod normal la show-uri live.
Eu am ținut show-uri după și cumva lumea nu mă ăștia de la iUmor, nu mă văzuse. Nu pot spune că m-a ajutat foarte mult pe zona de stand-up apariția la iUmor. Singura vizibilitate pe care am primit-o era din partea oamenilor random pe stradă, șoferului de autobuz și chestii de genul.
Ilustrații și animații: cum ai început
Sincer să fiu, de mic m-am apucat de animație. Când eram în clasa a 8-a mi-am tras pentru prima dată internet și am avut acces la diferite programe online. În perioada aia făcusem rost de un calculator care avea componente mai proaste Și cumva nu-mi mergeau jocurile pe el, în schimb îmi mergeau programele, așa că am început să descarc tot felul de programe: program de editat video, de creat muzică, de editat poze… tot felul de programe care să-mi ocupe timpul.
Iar unul dintre programele peste care dădusem era unul de creat animații 2D, program pe care îl folosesc și în ziua de azi. Am găsit pe YouTube tot felul de tutoriale cum se folosește programul …și am învățat uitându-mă la clipul pe YouTube și experimentând și eu singur în decursul a mai mulți ani de zile. Dar ce m-a atras la zona asta, revenind la chestia cu pasiunile. Eu de când eram copil mic am fost extrem de fascinat de desenele animate și îmi doream să știu cum sunt făcute, cum sunt create, care e procesul și cât de dificil ar fi să fac și eu așa ceva.
Râme în Delir
Păi contul Râme în delir a apărut în momentul în care am decis să fac ceva doar ca să mai exersez skillurile mele în acel program de animație. Cumva voiam doar să mai câștig puțină experiență, deoarece știam să folosesc programul, dar nu făcusem până în acel moment nimic mai complicat. Nu a fost nimic planificat, adică nu am făcut asta crezând c-o să fac milioane de vizualizări și o să câștig expunere și etc. Faptul că au devenit foarte virale și apreciate a fost o chestie întâmplătoare la care nu m-aș fi așteptat niciodată. Iar motivul pentru care am făcut toate personajele râme a fost simplu fapt că nu voiam să animez mâini și picioare :)))
Cât de mult muncești la o animație de câteva secunde
Cumva programul pe care-l folosesc are un sistem care se numește rigging, ceea ce-mi permite să le folosesc personajele odată ce l-am creat. Eu am stat câteva zile la fiecare personaj să-l creez, iar acum doar îl folosesc și îl pun în scenele în care îmi doresc, iar în medie un clip simplu cu ramele îmi ajunge undeva la 3-4 ore în mod normal; acum depinde cat de complex este clipul, câte scene sunt, cât de lung e dialogul. Iar asta în contextul în care nu fac chestii prea complicate în acele clipuri fiindcă știu că oamenilor nu le pasă atât de mult de cât de bună este animația, pe cât le pasă mai mult de umorul clipului.
Evoluția vizualizărilor
Primele două clipuri pe care le-am încărcat, le-am încărcat la mișto. L-am creat în aceeași zi și am folosit ca VoiceOver vocea mea spunând niște glume pe care le găsisem online. Și au prins foarte bine. Le încărcasem doar pe TikTok și făcuseră undeva la 30.000 de vizualizări, ceea ce pentru mine erau foarte mult în acea perioadă.
În schimb de la al treilea clip încolo am început să folosesc sunete care erau virale pe TikTok și nu au mai prins aproape deloc. Mai făcusem undeva la șapte clipuri, moment în care am văzut că nu prind deloc, așa că am încetat timp de un an de zile să mai postez. Apoi random într-o zi am găsit un sunet care mi-a plăcut foarte mult și am zis să fac o animație cu el și am încărcat animația respectivă care a ajuns într-o singură zi la peste 50.000 de vizualizări. În acel moment am zis că trebuie să încerc să continui chestia aceasta cu animațiile și timp de o săptămână am postat zilnic câte un clip, iar fiecare clip a strâns sute de mii de vizualizări.
Care e cea mai mare satisfacție
Cea mai mare satisfacție pentru mine este simplul fapt că le creez…mereu mi-am dorit să fac asta…..este unul dintre visurile mele de când eram copil.
Propuneri de collab cu Râmele
Da, păi am primit de-a lungul timpului câteva propuneri de colaborări pe care le-am și acceptat de altfel. Sincer să fiu, cred că mă pot plia pe orice zonă de clienți, nu ar conta asta. Am primit propuneri de colaborare și cu personajele rame, cât și separat oameni care voiau altfel de animații.
La ce lucrezi acum?
În momentul de față pe contul Râme în delir lucrez cu cineva ca să nu mai folosim sunete virale de pe internet și să creăm noi propriile noastre sunete, scenarii, personaje. Făcând asta mi se pare că deschide o portiță pentru viitoare colaborări mult mai ușoare.
De asemenea mai există un proiect la care am început să lucrez, și lucrez în continuare, este Bunica Aspazia unde fac animații cu Bordea și bunica lui. Iar aceste animații se pot găsi pe conturile de TikTok și Instagram Bunica Aspazia.
Planurile pentru 2026
Îmi doresc cumva să încep să mă concentrez mai mult și pe stand-up. De aceea anul ăsta m-am mutat în București. Însă momentan am fost ocupat cu mutatul, găsitul chiriei, jobul, etc. Dar ușor-ușor încep să lucrez mai mult și pe zona aceasta.
