Romeo Mut-Rostaș: Încrederea se construiește prin felul în care vorbești cu elevii, prin cum îi faci să se simtă

Romeo Mut-Rostaș: Încrederea se construiește prin felul în care vorbești cu elevii, prin cum îi faci să se simtă

Romeo Mut-Rostaș are 21 de ani și se pregătește să devină profesor. Este student în anul al II-lea la specializarea Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar în cadrul Universității de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie „George Emil Palade” din Târgu Mureș și participant în cadrul programului Școala Încrederii, un demers care încearcă să transforme cultura educațională și să construiască relații de încredere în comunitate.

"Mi-aș dori ca elevii să nu simtă presiune excesivă, dar nici să nu creadă că își pot permite orice. Vreau să creez un spațiu în care să se simtă suficient de confortabil încât să răspundă, să participe și să învețe cu plăcere", spune Romeo. 

Am povestit cu Romeo de ce a ales această profesie, cum se raportează la noile tehnologii și care sunt problemele în învățământul de stat. 

 

La Școala Tinerilor Profesori de Încredere

M-am înscris în acest proiect pentru că mi-am dorit să aprofundez cunoștințe și să descopăr mai multe forme de predare. Simt că acest proiect mă poate ajuta să devin un viitor cadru didactic mai bun și să evoluez din punct de vedere profesional. Mi-aș dori ca peste ani, elevii mei să își amintească de mine cu plăcere. Inițial, mi-am dorit să devin învățător, iar ulterior m-am gândit și la posibilitatea de a preda limba engleză, pentru că este materia de care mă simt cel mai apropiat. Cred că această alegere vine și din relația bună pe care am avut-o cu foștii mei profesori. Stilul lor de a preda este unul cu care mă identific și pe care l-am regăsit, într-o anumită măsură, și în profesorii la care am asistat. Mi-aș dori, la rândul meu, să predau cu zâmbetul pe buze.

Am văzut și am învățat destul de multe în perioada acestui proiect. Modulele din proiect mi-au oferit perspective utile. Am făcut practică atât la grădiniță, cât și la școală. Mi-ar plăcea să predau la clasele 0–IV, pentru că simt că mă potrivesc mai bine cu această categorie de vârstă.

 

Influența schimbărilor tehnologice asupra procesului de învățare

Da, schimbările tehnologice influențează puternic procesul de învățare. Un profesor cu vechime ar putea avea unele dificultăți în a se acomoda, mai ales pentru că tehnologia este astăzi folosită aproape peste tot. În schimb, pentru un profesor debutant, care a crescut cu tehnologia, adaptarea este, de regulă, mai ușoară. În ceea ce privește AI, cred că poate deveni uneori o formă de comoditate. Se observă destul de repede când un text nu este formulat natural și când diferența dintre limbajul uman și cel generat automat este prea mare. Totuși, cred că aceste instrumente pot fi utile ca punct de plecare, pentru documentare sau pentru a găsi surse și idei, atât timp cât sunt folosite cu măsură și responsabilitate.

 

Provocări în sistemul de învățământ de stat 

Una dintre cele mai mari dificultăți mi se pare găsirea unui post. Sunt foarte mulți învățători și profesori care își păstrează postul pentru mult timp, iar, chiar și după apropierea de pensie, locurile disponibile pentru debutanți rămân puține. În consecință, este destul de greu pentru cei aflați la început de drum să găsească un post stabil în sistem. De asemenea, am observat că mulți directori preferă cadrele didactice cu experiență, ceea ce face și mai dificil accesul tinerilor profesori în sistem.

 

Cât de atractivă e meseria de profesor pentru tineri

Pentru mine meseria de profesor este atractivă, mai ales pentru că mi-au plăcut foarte mult profesorii mei. Cred însă, că mulți tineri ar spune că nu este o profesie atractivă, fie din cauza unor experiențe negative avute cu profesorii, fie pentru că asociază școala cu note, sancțiuni sau comportamente care i-au făcut să spună: „Nu vreau să devin așa, nu vreau să am această meserie”. Eu am terminat un liceu pedagogic. Mie mi-a plăcut mereu această direcție și am avut o legătură bună cu foștii mei profesori, în special cu profesorii bărbați. Cred că pentru unii tineri, această profesie nu pare potrivită, fie pentru că nu simt că au suficientă răbdare cu copiii, fie pentru că nu își văd viitorul în acest domeniu. Unii băieți pot avea impresia că este un domeniu dominat de femei și că nu și-ar găsi ușor locul.

 

Stilul tău de predare

Mi-aș dori să am un stil de predare care să îi facă pe elevi să se simtă relaxați și în siguranță. Aș vrea să predau într-un mod cald, cu voie bună și energie, introducând din când în când mici glume, astfel încât atmosfera să fie una plăcută. În același timp, cred că este important să existe un echilibru: să știm când este momentul pentru relaxare și când trebuie să fim serioși. Mi-aș dori ca elevii să nu simtă presiune excesivă, dar nici să nu creadă că își pot permite orice. Vreau să creez un spațiu în care să se simtă suficient de confortabil încât să răspundă, să participe și să învețe cu plăcere. Acest tip de atmosferă este ceva ce am văzut la unii profesori, dar pe care simt că o întâlnim încă prea rar.

 

Cum arată un profesor de încredere

Un profesor de încredere este acel profesor la care elevul poate merge să își spună problemele și de la care se așteaptă să primească ajutor. Încrederea se construiește prin felul în care vorbești cu elevii, prin cum îi faci să se simtă într-un spațiu sigur și prin încercarea de a te apropia de ei, fără a pierde totuși limita necesară dintre profesor și elev. Elevul trebuie să simtă că este în regulă să vină la tine și să spună ce l-a supărat, ce a pățit sau de ce are nevoie. Asta înseamnă un profesor de încredere.

În contrast, când eram mic, am avut o experiență care m-a marcat și care m-a făcut să înțeleg cât de important este ca un profesor să fie corect și echilibrat. Fusesem foarte bolnav și lipsisem o săptămână de la școală. În acea perioadă primisem o poezie de învățat, iar când m-am întors am fost ascultat, deși abia știam titlul, și am primit o notă foarte mică. În același timp, un coleg care știa la fel de puțin a primit o notă foarte bună. Atunci am simțit foarte clar ce înseamnă subiectivitatea.

Din această experiență am învățat că nu aș vrea niciodată să fiu un profesor părtinitor. Cred că obiectivitatea este una dintre cele mai importante lecții pe care ar trebui să le aibă orice cadru didactic. De asemenea, chiar dacă și eu sunt încă tânăr, am prins totuși o perioadă în care lucrurile erau mai dure decât astăzi. Se întâmpla ca unii copii să fie trași de perciuni sau de urechi, iar profesorii să fie mult mai severi. Se rupeau pagini din caiet, iar astfel de gesturi erau tolerate mai mult decât ar fi de imaginat acum. Astăzi, astfel de comportamente nu mai sunt acceptate, iar învățătorii și profesorii sunt, în general, mai răbdători. Diferența este destul de mare.

Cred că felul în care tinerii privesc această profesie depinde mult de profesorii și învățătorii pe care i-au avut. Dacă au avut profesori buni, care i-au inspirat și i-au făcut să își dorească să devină la rândul lor un model pentru alții, atunci sunt mai predispuși să aleagă această carieră. Meseria de profesor ar trebui să fie văzută ca o profesie frumoasă și respectabilă, în care poți fi mentor pentru elevii tăi. Totul depinde foarte mult de felul în care profesorii se poartă cu elevii. Cu cât reușesc să le atragă atenția într-un mod pozitiv și să construiască o relație bună cu ei, cu atât cresc șansele ca elevii să privească profesia cu admirație. În schimb, dacă nu există această legătură, mulți ajung să spună că nu și-ar dori niciodată să aibă o astfel de meserie.

 

Probleme în învățământul de stat

Una dintre marile probleme este faptul că educația nu este luată suficient de în serios de foarte multă lume, inclusiv în cazul unor copii și părinți. Lipsa de interes față de educație în anumite familii și comunități e o reală problemă. Există situații în care copiii nu frecventează școala în mod constant, iar uneori acest lucru se întâmplă pentru că părinților nu li se pare atât de importantă educația. În zonele rurale mai izolate sau în satele vulnerabile apar frecvent și probleme de ordin financiar sau social. Sunt copii care în loc să meargă la școală, ajung să ajute acasă, pentru că familia consideră că este mai util acest lucru decât școala. De asemenea, atunci când copiii nu sunt supravegheați și nu primesc suficientă atenție din partea părinților, riscul de abandon sau de absenteism crește.

Alte aspecte de menționat sunt:

  • Găsirea foarte dificilă a unui post pentru profesorii debutanți;
  • Distanța/gap-ul dintre generații;
  • Dificultatea de adaptare la schimbările actuale din sistem.

 

Ce crezi că se va schimba prin această campanie 

Cred că această campanie va da mai multă încredere noilor profesori. Eu am învățat mai multe lucruri utile și am avut contact cu profesori experimentați care ne-au ghidat, ne-au oferit încredere în noi înșine și ne-au ajutat să prindem curaj. Astfel de experiențe ne fac să ne imaginăm mai clar momentul în care vom avea propriile noastre clase și propriii noștri elevi.

 

Cum te raportezi la partea de soft-skills

Cred că aceste lucruri se aplică în primul rând prin felul în care te porți cu elevii. Mi-ar plăcea să introduc și mici glume, lucruri ușoare, care să îi facă să se simtă confortabil. Aș vrea să fiu înțelegător, nu foarte sever, dar nici atât de permisiv încât să li se urce la cap. Dacă apare o problemă, cred că este important să o discut calm și clar: să explic faptul că s-a întâmplat ceva greșit, dar și să transmit că pe viitor mă aștept să nu se mai repete. Pentru mine, așa se construiesc și spiritul de echipă și flexibilitatea și etica în relația cu elevii.

Aboneaza-te la newsletterul IQads cu cele mai importante articole despre comunicare, marketing si alte domenii creative:
Info

Subiecte

Sectiune

Dictionar



Branded


Related