Un tânăr britanic dislexic, absolvent de școală de artă, avea să devină cel mai influent designer de tehnologie al epocii moderne. Un material Founders Podcast descrie parcursul lui Jony Ive. De la schițele din garajul din Marea Britanie până la crearea iMac-ului, iPod-ului și iPhone-ului, obsesia lui pentru detalii și simplitate a depășit birocrația corporatistă a anilor '90.
David Senra, realizatorul Founders Podcast, folosește ca material de bază biografia scrisă de Leander Kahney: „Jony Ive: Geniul din spatele celor mai mari produse Apple”.
În a doua jumătate a anilor '90, Apple se afla în criză financiară și de identitate. Compania era închisă într-o cultură birocratică, pe care angajații o numeau "democrație extremă", în care inginerii și comitetele de management dictau dezvoltarea produselor. Revenirea lui Steve Jobs în 1997 și parteneriatul cu Jony Ive au schimbat parcursul companiei. Ei au mutat polul de putere către echipa de Design Industrial (ID).
Disciplina
Pasiunea și interesele se arată devreme în viață, arată biografia. Jony Ive a crescut demontând radiouri și casetofoane, fascinat de modul în care piesele se îmbină. Mentorul său principal a fost tatăl său, Mike Ive, argintarși inspector guvernamental pe întreg Regatul Unit, responsabil cu transformarea orelor de lucru manual într-o disciplină numită „Design Technology”.
Tatăl său i-a cultivat o disciplină fanatică și aversiunea față de neglijență sau indolență. Jony realiza și peste 100 de prototipuri din spumă pentru un singur proiect studențesc.
Ive trăiește un moment de revelație în facultate când descoperă Macintosh-ul, în contextul computerelor greoaie din anii '80. Simte o conexiune cu oamenii care au realizat acest produs și s-au gândit la experiența utilizatorilor.
"Dacă există un singur secret la ceea ce face Jony Ive, acesta este să urmezi cu sfințenie filosofia simplificării", spune Senra.
Această filosofie a stat la baza refuzului său de a crea produse de tip „me-too”. Pentru el, efortul de a finisa și simplifica un obiect reprezintă o formă directă de respect pentru muncă și pentru utilizatorul final.
"Am vrut să scăpăm de orice, în afară de ceea ce era absolut esențial... A devenit un exercițiu de a reduce, reduce și reduce", spune Jony Ive.
Dictatura excelenței
Înainte de restructurarea din 1997, Apple era o companie lentă. Orice idee de produs trebuia aprobată de comitete și însoțită de trei documente stufoase: cel de marketing, cel de inginerie și cel de experiență a utilizatorului. Acest proces măcina orice sclipire de geniu. Jobs și Ive au eliminat aceste comitete și au acordat echipei de Design Industrial ultimul cuvânt. Inginerii nu mai aveau voie să spună "nu se poate": rolul lor a devenit acela de a implementa viziunea curată a designului, oricât de complex sau scump ar fi fost procesul.
"Inovația este rareori despre o idee mare. De obicei, este vorba despre o serie de idei mici reunite într-un mod nou și mai bun", spune Senra.
La întoarcere, Jobs a descoperit că Apple vindea 40 de produse dispersate, fără un fir comun. Soluția sa: Apple urma să producă doar 4 calculatoare și a eliminat zeci de proiecte software și hardware. Deși a implicat concedierea a 4.200 de oameni.
"Scopul nostru și ceea ce ne entuziasmează este să încercăm să facem produse grozave. Avem încredere că, dacă vom avea succes, oamenilor le vor plăcea. Și dacă suntem competenți din punct de vedere operațional, vom face profit. Dar suntem foarte clari cu privire la obiectivul nostru", spune Ive.
Filosofia din spatele marilor produse
iMac G3: Construit contra-cronometru pentru a opri colapsul financiar. Jony Ive a insistat să aplice un mâner încastrat în partea de sus. Scopul era psihologic, eliminarea fricii colective de tehnologie. Mânerul oferea o „permisiune intuitivă de a atinge” obiectul, transformându-l într-un prieten accesibil.
iPhone și iPad: Produse născute din refuzul de a concura pe prețuri mici. În loc să facă un „netbook” ieftin, Apple și-a canalizat resursele în redefinirea tabletei și telefonului.
Nucleul echipei de design industrial de la Apple număra doar 15-16 oameni. Aceștia lucrau într-un laborator complet izolat fonic și securizat împotriva scurgerilor de informații, conduși de o atenție maniacală pentru detalii. Realizau și 50 de variante de prototipuri doar pentru curbura unui buton de volum.
