În ultimii ani, Vlad Bălan a început să fie din ce în ce mai prezent pe afișele teatrelor din țară, într-un parcurs care îl poartă tot mai mult dinspre actorie către regie. Stagiunea care tocmai s-a încheiat a fost, pentru el, una dintre cele mai intense de până acum: patru spectacole montate în teatre diferite, sute de kilometri între București, Târgu-Mureș și Piatra-Neamț, lucru cu studenți, ateliere și spectacole jucate în paralel. Un an aglomerat logistic, dar unul care pare să fi confirmat o direcție profesională asumată cu tot mai multă claritate.
La finalul acestei stagiuni a venit și cea mai recentă premieră a sa, „BUG”, la Teatrul unteatru. Scrisă în anii ’90, piesa vorbește surprinzător de actual despre singurătate, teorii ale conspirației, nevoia de apartenență și felul în care realitatea poate deveni fragilă atunci când frica și dorința se amestecă.
„Ceea ce e frumos și tandru adesea se înrudește cu ce e abuziv și manipulator – ca o floare carnivoră. Și pe mine mă emoționează, de fapt, tandrețea relațiilor, acest amestec straniu în care realitatea pare că se topește”, spune Vlad.
Vorbim în cele ce urmează cu Vlad Bălan despre cum a fost pentru el aceasta stagiune de teatru. Și despre „BUG”, care îi are în distribuție pe: Corina Moise, Vlad Ionuț Popescu, Florina Gleznea, Alexandru Pavel.
