Blocat în spatele ecranelor și în rezolvarea unor sarcini pe bandă rulantă, creierul nostru a uitat să iubească, să sufere și să se bucure de prezent, spune Arthur Brooks, profesor la Harvard, cercetător în științe comportamentale și expert în "știința fericirii". Într-un interviu recent, el vorbește despre incapacitatea oamenilor de a articula sensul propriei vieți.
În căutarea sensului vieții
Fiecare etapă a vieții vine cu o nouă definiție a satisfacției. În tinerețe, succesul înseamnă inovație și descoperire, la vârsta maturității este mentorat și sinteză, explică Arthur C. Brooks.
"Când ești mai tânăr, la 20 sau 30 de ani, ești bun la a rezolva probleme. Ești un fel de cowboy în modul în care îți faci treaba, pe cont propriu... Dar, pe măsură ce ajungi la 40 sau 50 de ani, descoperi că ești un profesor mult mai bun decât ai fost în trecut. Aceasta se numește inteligență cristalizată, adică recunoașterea tiparelor, capacitatea de a explica subiecte complicate oamenilor", spune Brooks.
Oamenii pierd abilitatea de a găsi sensul pentru că își suprasolicită mecanismele analitice ale creierului în detrimentul celor responsabile de conectare și profunzime.
"Cele două jumătăți ale creierului fac lucruri diferite. Partea dreaptă a creierului tău este mai dedicată misterului și sensului, iubirii, fericirii. Partea stângă a creierului este pentru sarcini tehnice, este ce-ul și cum-ul. Partea dreaptă a creierului se ocupă de întrebările de tip "de ce"... Problema este că viața modernă ne împinge violent în partea stângă a creierului și face ca întrebările "de ce" să fie din ce în ce mai greu de răspuns", spune Brooks.
Suferința ca profesor
Generațiile actuale sunt programate greșit să evite suferința cu orice preț, crezând că orice disconfort este un semn că sunt stricați.
"Îi pun pe studenții mei să spună: suferința mea este sacră, suferința mea este profesorul meu. Astăzi va fi o zi care are lucruri foarte frumoase și distractive și sunt recunoscător pentru asta, dar va avea și unele lucruri dificile, poate niște lucruri cu adevărat grele. Și sunt recunoscător și pentru acelea, pentru că prin ele voi învăța și voi crește", spune Brooks.
Simularea
Goana de a documenta fiecare moment de frumusețe pentru rețelele sociale sau pentru amintiri ucide chiar capacitatea creierului de a trăi acel moment în prezent.
"Dacă privești prin ecran pentru a face o poză la ceea ce e chiar în fața ta, ca altcineva să se bucure de ea, sau poate tu peste doi ani... ghici ce ai făcut? Ai transformat experiența ta într-o simulare a experienței", explică Brooks.
Cei 6 piloni ai sensului
Brooks are și sfaturi pentru a redescoperi sensul. Ele se bazează pe 6 principii:
- Să pui întrebări mari: Evită small talk-ul și aprofundează întrebările mari și inexplicabile ale existenței.
- Să cunoști iubirea romantică: Dragostea este complexă (imposibil de rezolvat, doar de trăit), nu complicată, ca o ecuație care trebuie rezolvată.
- Să accepți suferința: Durerile sunt bornele inevitabile de tranziție către o nouă formă a ta.
- Transcendența: Să privești în exterior sau în sus pentru a scăpa de „psiho-drama” propriului tău ego.
- Chemarea: Nu este neapărat cariera ta, ci adesea calitatea rolului tău de partener și părinte.
- Frumusețea pură: Experiența naturală, artistică și morală, conștientizate în prezent.
Fericirea înseamnă, în cele din urmă, iubire, crede Brooks. Iar a iubi înseamnă a dori binele celuilalt, a te bucura de prezența celorlalți, a conștientiza prezentul.
