Criză, criză, avem de toate felurile. Azi, și o criză a sensului, așa cum o numește Arthur Brooks, profesor la Harvard, cercetător comportamental și specialist în știința fericirii. Tehnologia și social media ne-au transformat într-o societate obsedată de acumularea de informații, dar indiferentă la procesarea misterului și a sensului, spune el.
Testul de 30 de secunde
Pentru a ajunge la rădăcina problemei, Arthur Brooks redefinește ideea de fericire. Aceasta nu e doar dopamină și zâmbete, ci o combinație între a te bucura de viață, a simți satisfacție în urma realizărilor și, cel mai critic, a cunoaște „de ce-ul” existenței tale.
De ani de zile, Brooks le dă studenților săi un test simplu, la care poate răspunde oricine.
"Vă voi da un scurt test cu două întrebări. Întrebarea numărul unu: de ce ești în viață? Întrebarea numărul doi: pentru ce ți-ai da viața? Pentru ce ai muri voluntar chiar acum, cu bucurie? Dacă ai răspunsuri la aceste întrebări, e bine. Dar dacă nu ai, e o problemă, pentru că nu vei ști sensul vieții tale și vei fi nefericit", spune Brooks.
Analizând datele privind sănătatea mintală a tinerilor din ultimele două decenii, Brooks observă o ruptură în grafic. Până în anii 2000, procentul tinerilor care declarau că viața lor este lipsită de sens era relativ stabil. Apoi, curba a explodat.
"În jurul anilor 2008-2009, ceva s-a întâmplat. E ca și cum o forță diabolică ar fi intrat în viețile tinerilor adulți, le-a posedat sufletele, a supt sensul din viețile lor, iar aceștia au început să pice testul meu. Ca cercetător comportamental, vă spun că aceasta se numește o epidemie psihogenă, adică o epidemie care creează suferință fără o origine biologică", spune Brooks.
Perioada este corelată cu apariția primului iPhone și expansiunea rețelelor sociale către un feed bazat exclusiv pe algoritmi și butoane de "Like", factori care au provocat statistic o deteriorare rapidă a sănătății mintale la nivel global, cu precădere în rândul tinerilor.
Avem nevoie de plictiseală
Brooks face diferența între problemele complicate (gestionabile) și problemele complexe (misterul vieții).
"Emisfera stângă a creierului tău este partea care se ocupă de problemele complicate ale lucrurilor și informațiilor. Este «cum-ul» și «ce-ul» vieții. Asta e diferit de emisfera dreaptă a creierului, care este dedicată problemelor complexe. Problemele complexe sunt ușor de înțeles, dar imposibil de rezolvat: dragostea, sensul, misterul, credința. Acestea sunt probleme complexe gestionate în emisfera dreaptă, «de ce-ul» vieții".
Invazia digitală a venit cu răspunsuri și informații la orice întrebare, care au inundat emisfera stângă. Însă, pentru a accesa emisfera dreaptă, avem nevoie de plictiseală, tăcere și deconectare.
"Ceea ce te face om este să pui întrebări. Când pui o întrebare pe care nu o poți căuta pe Google, aceea este o experiență a emisferei drepte. Și exact asta făceai în facultate, când nu aveai un smartphone, după o petrecere la 11:30 sâmbătă noaptea... înțelegeai sensul vieții tale, lucru pe care oamenii nu îl mai fac azi", explică Brooks.
Formula contrafăcută a lumii
Brooks își încheie discursul vorbind despre formula contrafăcută a vieții, care e foarte aproape de adevăr pentru a fi credibilă, dar e greșită:
"Formula contrafăcută pe care lumea le-o spune tinerilor noștri este: iubește lucrurile, folosește oamenii și venerează-te pe tine însuți. Iată formula corectă: folosește lucrurile cu abundență și recunoștință. E un lucru bun, dar nu le iubi. Iubirea este destinată în viața reală pentru oameni, oamenii din fața ta, din jurul tău. Și nu în ultimul rând, rezervă venerația pentru ceea ce merită venerat, iar acela este doar Dumnezeu", spune Brooks.
Cel mai amplu studiu despre fericire, The Harvard Study of Adult Development (început în 1938), a ajuns la această concluzie: singurul indicator constant al unei vieți fericite și lungi nu este faima, nu este averea, ci calitatea și autenticitatea relațiilor umane.
Nu trebuie să ne aruncăm telefoanele pe geam, dar e nevoie să fim conștienți de modul în care digitalul exploatează vulnerabilitățile biologice.
