Cosmin Dumitrache a început în producția video din adolescență, „mai mult din curiozitate și din dorința de a experimenta lucruri noi”. Colaborează din 2013 cu regizorul Dan Dinu la realizarea unor filme documentare și a pus bazele NTD (Nature & Travel Documentaries), proiect dedicat filmului documentar. A coloborat, de asemenea, cu PhotoLife la realizarea unor proiecte precum Road Trip 4 Nature sau România Sălbatică. A creat filme despre natură și protecția mediului alături de cele mai importante ONG-uri din domeniu cum ar fi WWF, Propark sau Conservation Carpathia. Filmul Natura Brașovului, creat împreună cu Dan Dinu și Propark, a fost premiat și selectat la mai multe festivaluri de specialitate din mai multe țări.
„Delta Sălbatică”, documentarul care va avea premiera în cinematografe din 23 octombrie, este cel mai amplu proiect dedicat Deltei Dunării și continuă munca și pasiunea realizatorilor România Sălbatică de a aduce în fața spectatorilor imagini spectaculoase din lumea naturii și de a-i îndemna astfel să o aprecieze și să o protejeze.
Vorbim cu Cosmin Dumitrache despre fotografie și documentar de natură, dar și despre lecțiile și surprizele de care a avut parte odată cu filmările la „Delta Sălbatică”.
Prima amintire legată de natură din copilărie
Primele amintiri legate de natură vin din copilăria petrecută la bunici la țară, unde eram tot timpul pe câmpuri, livezi, păduri, sau prin râul de lângă sat.
Prima filmare
Da, am început de la 17 ani să filmez evenimente private, nunți și botezuri apoi am încercat și corporate, fashion, reportaje, scurtmetraje… am vrut să experimentez cât mai multe nișe și am făcut chiar o carieră din asta pe care am continuat-o mult și după ce m-am apucat de lucrul la documentarele despre natură. Primul an am filmat cu o cameră VHS, un Panasonic M-3000, o cameră grea, cu multe funcții manuale și viewfinder alb negru.
De la hobby la profesie
În perioada studenției începusem să fac din ce în ce mai dus ture pe munte și m-am îndrăgostit efectiv. Așa că am început să car echipamentul de filmat pe traseele montane și să le documentez. Apoi m-am tot gândit cum aș putea să fac un film documentar despre munți și natura României și căutând pe net am găsit proiectul fotografic România Sălbatică al lui Dan Dinu, i-am trimis un mail și astfel am pornit în această călătorie împreună. După ce am realizat împreună un serial despre natură, călătorie și fotografie am simțit că vreau să evoluez în acest domeniu și să progresez profesional în această direcție.
Experimentarea
Ficțiunea nu m-a atras, am și dat la regie pe la 23 de ani, dar mai mult pentru că era singura secție unde trebuia să faci un clip video pentru admitere, pentru că la imagine proba practică consta doar în fotografii. Nu am intrat, dar nici nu mi-a părut rău, am simțit că totuși nu e locul meu acolo. În rest cum spuneam am avansat în toate domeniile conexe producției video și cred că acest aspect m-a ajutat mult să învăț și să experimentez cât mai multe stiluri și moduri de lucru diferite cu imaginea. Cu siguranță natura m-a făcut să aleg calea documentarului, dar și faptul că întotdeauna am vrut să combin aceste două pasiuni, cea pentru film și cea pentru a merge pe munți și în natură.
Primul job plătit ca videograf
După ce umblasem un an de zile cu mai mulți cameramani din Câmpina, orașul meu natal, ca să învăț puțină meserie și să capăt ceva experiență, primul job plătit a fost o cununie civilă, pentru care am câștigat 200 de lei. La 17 ani, în anul 2005 ca adolescent se deschidea o nouă lume și oportunitate în fața mea, care mi-a și plăcut mult și m-a captivat, așa că am profitat și am pornit pe acest drum.
Inspirația
Am urmărit foarte multe documentare de natură de la BBC, National Geographic, Discovery și mi-am dorit foarte mult să pot face și eu astfel de filme. Apoi au fost pur și simplu ani întregi de practică în teren și experiență acumulată pe parcurs. Eu sunt adeptul că teoria și un mentor te pot ajuta, dar fără a sta cât mai mult în teren și a exersa și experimenta, nu poți să te formezi în acest domeniu.
Colaborările cu WWF, Propark și Conservation Carpathia
Toate colaborările și proiectele realizate împreună cu acești parteneri pot spune că mi-au oferit oportunități de a lucra efectiv în acest domeniu și de a învăța cât mai mult din practică. Au fost o rampă de lansare în dezvoltarea mea profesională în domeniul filmului documentar de natură.
Diferențe între tipuri de proiecte
Diferența majoră este că la filmele pentru un ONG ai subiecte sau obiective bine definite de la început, cât și un deadline în care trebuie să realizezi filmul. Desigur, ești puțin și mai constrâns în ceea ce privește creativitatea și modul personal de abordare față de un film independent să zicem în care poți să experimentezi mai mult.
Armonie și compatibilitate într-o colaborare de imagine/ regie
Compatibilitatea se construiește în timp prin experiențele petrecute împreună, prin încredere și prin dorința de a ne dezvolta personal și profesional. Cred că am fost compatibili tocmai din dorința noastră de a împărtăși aceste experiențe petrecute în natură și de a arăta biodiversitatea României așa cum lumea nu știe să o perceapă, sau nu ar putea să o vadă din perspectiva de turist.
Filmările pentru "Delta Sălbatică"
Mi-am dat seama că pentru un documentar atât de amplu este nevoie de mult timp, precum a fost și la România Sălbatică și am învățat din experiență că lucrurile importante se obțin în timp. Este și un avantaj că poți să ai mai multe șanse să surprinzi o anumită poveste în mai mulți ani, pentru că în natură este foarte complicat mai ales să reușești o secvență completă din prima, într-un sezon. Pe parcurs îți mai vin idei, te gândești cum se leagă secvențele între ele, ce mai trebuie filmat și completat la materialul deja existent, deci este un proces continuu de adaptare și construcție până ajungi la o variantă finită.
Vocea apei, personaj principal?
Această idee a venit abia după filmări, nu a fost de la început, dar acesta este atât farmecul cât și provocarea când lucrezi la un documentar. Ideile pot să apară pe parcurs și există variante multiple de creativitate până ajungi la rezultatul final. Desigur, am realizat filmările astfel încât să cuprindem toată povestea Deltei și a apei, personajul omniprezent din Deltă.
Cel mai prețios/ scump/ dificil cadru
Cadrele din secvența de noapte cu lilieci, la care eu nu am participat, ci la care am avut un cameraman din UK specializat pe genul acesta de filmări cu o camera foarte pretențioasă care filmează în super slow motion. A trebuit construit un întreg habitat într-un cort astfel încât să se poată realiza acea secvență, la care s-a filmat câteva nopți întregi și a implicat și biologi specializați pe lilieci. E și singura secvență filmată artificial, în mediu controlot, pentru că altfel nu ai cum să redai și să surprinzi liliecii în mediul natural. Este o practică obișnuită și una dintre excepțiile filmelor documentare de natură.
Cele mai surprinzătoare povești și imagini descoperite pe parcursul filmărilor la „Delta Sălbatică”
Cele mai surprinzătoare povești sunt cele în care dezvăluim în detaliu comportamentul unor specii de animale. Sunt multe secvențe foarte faine cu cuibăritul pelicanilor, corcodeilor, chirelor, dar și secvențe cu insecte și lumea subacvatică a Deltei. Una din poveștile foarte dragi mie, care nu a mai încăput în versiunea de cinema este cea a unei familii de vulpi, la care am filmat câteva zile când puii erau mici și ieșeau din vizuină la joacă.
Montajul pentru cinema vs montajul pentru un serial
De scenariu și montaj pentru Delta Sălbatică s-au ocupat Dan și Codruța, iar după un premontaj am vizualizat cu toții secvențele și am stabilit ce anume să rămână în varianta de cinema și ce va intra doar în cea pentru streaming. Am avut foarte mult material și a fost greu să ne decidem, dar până la urmă am ajuns la o variantă finală.
Documentarul „Hoinari prin Munți” și orientarea către alte proiecte
Deși mai lucrasem cu oameni în alte multe producții video precum reportaje, nu făcusem niciodată un film documentar centrat pe o poveste umană în acest gen și mi- s-a părut că aceasta se potrivește perfect pe documentarul observațional. Mă tentează să abordez și docudrama și astfel să combin poate și puțină ficțiune cu partea documentară, cred că ar fi o nouă provocare pentru mine.
Motivațiași satisfacția în meserie
Mă bucur mult de procesul din teren, dar și de rezultatul final și mai ales de modul în care este primit și trăit filmul de către public. Emoțiile transmise și recunoașterea sunt ceea ce mă motivează să realizez noi filme.
