Titlul filmului ar fi trebuit să fie, inițial, doar un slogan de pe pereții unei clinici de estetică, un loc pe care regizoarea Alexandra Schinteie l-a văzut cu proprii ochi și pe care îl aduce în scurtmetrajul său de debut. "Viitorul ți-l faci cu mâna ta, dar de ce să nu îl lași pe mâna unor specialiști?" este o poveste despre presiunea tot mai normalizată ca femeile să-și opereze corpurile, pentru a se încadra în niște standarde. Spusă prin Beatrice, personajul interpretat de Ilinca Manolache, filmul arată felul în care un corp de femeie poate fi măsurat, evaluat și, până la urmă, dezumanizat.
Alexandra Schinteie este absolventă a Facultății de Teatru și Film de la Cluj-Napoca și masterandă la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică "I.L. Caragiale". La debutul ei în regie a lucrat cu o distribuție notabilă: Gabriel Spahiu, Ilinca Manolache, Tudor Chirilă și Nicodim Ungureanu.
"Lucrul cu actorii din distribuție a fost un fel de școală făcută pe rapid, care m-a făcut să îmi dau seama ce puțin înveți meseria asta în facultate și cât înveți fiind acolo și punând în practică ceea ce ai teoretizat trei ani, să zicem cinci cu master", spune Alexandra.
Alexandra Schinteie a câștigat Premiul publicului pentru cel mai bun scurtmetraj românesc la cea de-a 23-a ediție a Festivalului ANONIMUL. Povestim cu ea despre film, parcursul ei în regie, temele pe care le urmărește în proiectele ei.
Cum ai ajuns la regie de film și ce te-a făcut să alegi filmul ca formă de exprimare
Nu a fost neapărat un drum drept, dar nu pot spune că a fost o decizie grea de luat, deoarece am început și îmi plăcea să scriu de mică, după care am făcut teatru în liceu, și până la urmă am ales regia de film. Mi se pare o formă de expresie convenabilă nevoilor mele, în sensul în care filmul poate cuprinde toate formele de artă, forme la care eu nu mă pricep, dar pe care le apreciez (muzică, pictură, etc).
Cinemaul și subiectele care te interesează
Mă interesează mai multe tipuri de cinema, fie că vorbim despre o formă cât mai convențională, până la ce poate însemna avangardă. Am o curiozitate despre subiectele la care nu pot ajunge în viața de zi cu zi. Fiind nevoită să mă documentez, ajung să întâlnesc oameni cu care probabil nu aș avea tangențe în alte contexte, și mi se pare minunat să poți descoperi oameni noi, subiecte noi, tot felul de povești, ieșindu-ți din zona de confort.
Povestea scurtmetrajului „Viitorul ți-l faci cu mâna ta, dar de ce să nu îl lași pe mâna unor specialiști?”
Povestea pe care am decis să o expun face parte dintr-o antologie de alte variabile care ar fi putut fi expuse. Ce am arătat este o mică parte a ceea ce se poate întâmpla într-o clinică de estetică, dar văzută cu proprii ochi. Un gen de negoț nonșalant greu de perceput.
Despre ce vorbește filmul tău, dincolo de chirurgie estetică și presiune socială
Nuditatea clinică în raport cu dialogul și acțiunile celorlalte personaje, male gaze, nevoia de control etc.
Cum ai ajuns la titlu
Titlul filmului ar fi trebuit inițial să fie unul dintre mesajele scrise pe reclamele din clinica respectivă. Mi s-a părut interesant, raportat la mizanscenă, ca titlul filmului să fie un mesaj de propagandă.
Construcția lui Beatrice astfel încât să vedem cât din deciziile legate de propriul corp îi aparțin
Aici intervine și cum a receptat Ilinca Manolache acest tip de personaj și totodată cum a reușit să ridice întrebări prin jocul actoricesc. Importantă nu este cuantificarea procentuală între cât e presiune din exterior și cât nu, important este că există o formă de presiune care ridică niște probleme poate mai puțin vorbite.
Greu de spus cât a fost alegerea lui Beatrice să își facă acele intervenții, deoarece o decizie de genul nu vine doar din presiune, ci și dintr-o expunere sistematică la un tip de conținut irealizabil care distorsionează alegerea.
Scena consultației. Ce ai vrut să transmită despre felul în care corpul unei femei ajunge să fie privit și evaluat
Mi-am dorit să arăt ușurința cu care un corp uman poate fi măsurat ca o halcă de carne într-o măcelărie, fără voie sau cu voie, obiectificat, dar și de-a dreptul dezumanizat. Vizual, am vrut ca reclama din clinica estetică să fie aproape de fiecare dată în planul doi, pentru a susține așteptările nerealiste și propaganda subliminală adusă pacienților.
Lucrul cu o distribuție așa cunoscută chiar de la primul tău scurtmetraj
Lucrul cu actorii din distribuție - Gabriel Spahiu, Ilinca Manolache, Tudor Chirilă și Nicodim Ungureanu – a fost un fel de școală făcută pe rapid (trei zile intensive), care m-a făcut să îmi dau seama ce puțin înveți meseria asta în facultate și cât înveți fiind acolo și punând în practică ceea ce ai teoretizat trei ani, să zicem cinci cu master.
Reacția publicului de la Festivalul ANONIMUL
Nu mă așteptam, să fiu sinceră. M-am întâlnit cu multe persoane care au vrut să avem discuții despre film (după Q&A). M-a surprins pasiunea pentru cinemaul studențesc și pentru regizorii proaspeți, chiar pot să spun ca m-a măgulit destul de tare.
Atmosfera de festival
Dată fiind locația în care se ajunge mai greu, oamenii care vin în Sfântu Gheorghe sunt cinefili care încearcă să vadă aproape tot ce se proiectează, de dimineață până noaptea. Plus, atmosfera e superbă, aici se varsă Dunărea în Marea Neagră, pur și simplu e alt aer.
Ce ai descoperit despre tine ca regizoare făcând acest prim film
Aș putea spune că am descoperit la următorul (am filmat recent un scurt care este în post-producție) că nu mă limitez la un anumit stil cinematografic. Îmi era destul de frică ca la următorul să nu iasă ceva rău și să îmi confirm că a fost doar un noroc că am făcut un scurtmetraj care a fost băgat în seamă. Stăteam cu teama eșecului și teama de a nu copia ce am făcut în primul. La cel filmat recent am încercat să fac cumva tot ce nu am făcut în celălalt, nu știu dacă mi-a și ieșit, dar cam asta a fost scopul, să nu stagnez și să mă mulțumesc cu firimituri.
Cu ce vrei să rămână cei care văd
E de ajuns să rămână cu întrebări.
