Viața este foarte bogată și foarte impreivizibilă, spune Zygmunt Krauze, președintele Juriului Secțiunii Compoziție în cadrul Concursului Internațional George Enescu & profesor la Masterclassul de compoziție. Se întâmplă lucruri urâte în lume, inacceptabile și, în același timp, se creează lucruri minunate. Și toate își găsesc loc în muzica lui.
Compozitor și pianist, artist important al avangardei poloneze și europene, cu peste 100 de lucrări și 10 opere, președinte International Society for Contemporary Music, Zygmunt Krauze exprimă, de 70 de ani, felul în care vede lumea prin muzică.
"Prefer să privesc înainte. Și tocmai de aceea, chiar și fiind conștient de ceea ce se întâmplă în lume, rămân optimist", spune el.
Ce muzică se potrivește vremurilor din prezent, ce a adus tehnologia în artă, cum s-a schimbat procesul creativ și care este rolul muzicii clasice în 2026, povestește Zygmunt Krauze în rândurile de mai jos.
Cum vedeți lumea în 2026
Tragică. Sunt foarte trist din cauza a ceea ce se întâmplă. Nu sunt doar trist, ci, în calitate de compozitor, îmi exprim acest sentiment în compozițiile mele. Dacă pot da un exemplu, în ultimii ani am compus Children's Requiem (Recviemul copiilor) pentru cor, orchestră simfonică și soliști. Nu este o lucrare religioasă. Este o lucrare în care textul vorbește despre copiii uciși în 2023 în diferite părți ale lumii.
O altă lucrare, Listen and Sing (Ascultă și cântă) pentru bariton și orchestră de cameră, abordează, de asemenea, tema oamenilor uciși după cel de-al Doilea Război Mondial în diverse colțuri ale lumii. Dacă doriți să știți, vă pot spune că peste 33 de milioane de oameni au fost uciși în diferite părți ale lumii după 1945. Când le spun acest lucru prietenilor sau oamenilor pe care îi întâlnesc, sunt mereu surprinși. Nu realizăm cu adevărat în ce fel de lume trăim, ce fel de crime au loc zi de zi în diferite regiuni din Europa, Africa, Asia și, de asemenea, America. Așadar, sunt implicat în acest sens; văd ce se întâmplă și încerc să exprim aceste lucruri prin muzica mea.
Ce muzică se potrivește vremurilor pe care le trăim
Diverse genuri muzicale. Accept tot ceea ce mă face să simt că înțeleg acele emoții. Nu ridic niciun fel de bariere. Sunt receptiv la toate stilurile, sunt foarte flexibil și deschis către orice fel de muzică. Singura condiție este ca muzica să îmi vorbească, să o înțeleg și să am convingerea că transmite un mesaj onest.
Credit Foto: Andrada Pavel
Cum vedeați muzica la începutul carierei și cum o vedeți acum
Când am debutat, la începutul anilor '50, acum mai bine de 70 de ani, situația era complet diferită pe atunci. Estetic, politic, economic, în toate privințele. Așadar, este ceva ce nu poate fi comparat. Când mă gândesc la anii 1952–53 în Polonia, când eram în școala primară, cântam doar Bach, Scarlatti, Mozart și așa mai departe. Și poate că știam de existența lui Stravinski, dar nu îi ascultasem muzica.
Zece ani mai târziu, în anii '60, știam deja ce se întâmpla în Europa, cu Pierre Boulez, Stockhausen, Messiaen și John Cage. Așadar, a fost o schimbare drastică. Iar mai târziu, când eram deja un compozitor profesionist, făceam parte din această, să-i spunem, mare familie de artiști care creau muzică. Și fiecare dintre noi crea în mod diferit. Așa cum am mai spus, accept toate tipurile de stiluri și estetici. Iar când privesc muzica din zilele noastre, din nou, este atât de diferită datorită tehnologiei. Datorită tehnologiei, a apărut mai întâi muzica electronică, apoi muzica realizată pe computer, iar apoi inteligența artificială, care poate fi de asemenea implicată în procesul de compoziție. Așadar, când privesc în urmă, constat o schimbare fantastică și enormă în absolut tot. Dar nu doar în muzică, ci în toate aspectele vieții.
Când îmi amintesc de mașina pe care o avea tatăl meu în 1940 sau 1950 și mă uit la ce fel de mașină am acum, e cu totul altceva.
Ce ați pierdut și ce ați câștigat pe parcursul carierei
Cred că, în cea mai mare parte, am câștigat toate aceste schimbări despre care vorbeam cu doar câteva secunde în urmă. Așadar, am câștigat aceste schimbări, ceea ce înseamnă că am participat la ele și am luat parte la ele. Ce am pierdut, nu știu. Cred, mai degrabă, că am avut de câștigat, că am devenit din ce în ce mai bogat pe plan interior, acumulând tot mai multă cunoaștere cu fiecare deceniu care a trecut.
Cât despre a pierde, poți deveni sentimental și să te gândești că pierzi anumite momente sau anumite relații, însă eu nu privesc înapoi. Prefer să privesc înainte. Și tocmai de aceea, chiar și fiind conștient de ceea ce se întâmplă în lume, lucruri despre care tocmai am discutat, rămân optimist.
Credit Foto: Andrada Pavel
Ce înseamnă muzica acum. Cât este muncă și cât este inspirație
Consider că amândouă merg mână în mână.
Cum s-a schimbat procesul creativ și interpretativ de-a lungul timpului
Ca pianist, acesta devine din ce în ce mai personal, din ce în ce mai straniu.
Cum s-a schimbat relația oamenilor cu muzica
Cred că ceea ce este poate diferit, atunci când privesc în urmă, e faptul că oamenii reacționează mult mai deschis și acceptă o muzică diversă, stiluri diferite. Cred că, în tinerețea mea, eram oarecum captivi într-o cușcă, acceptând doar un anumit gen de muzică și respingându-le pe toate celelalte. Acum, există o mult mai mare deschidere.
Experiența în juriul Concursului Internațional "George Enescu"
Dacă privesc în urmă de-a lungul anilor, pot spune că s-a produs o schimbare foarte mare în procesul de jurizare. Îmi amintesc cum, acum 20 de ani, aici, la București, juriul venea pentru o săptămână. Stăteam cu toții împreună în jurul mesei, ne uitam pe partituri pe hârtie și discutam fiecare lucrare în parte, împreună. Acum, anul acesta, juriul a lucrat online, separat, fiecare din propria cameră, din propria casă și așa mai departe, și a acordat note. Astfel, întreaga muzică, întreaga lucrare a fost, în cele din urmă, judecată prin cifre. Apoi, cifrele au fost adunate, iar acesta este rezultatul.
Pentru mine, nu este cea mai bună metodă. Cred că, poate nu neapărat de la început, dar măcar la final, când se aleg cele mai bune compoziții, juriul ar trebui să aibă partiturile vizibile în față. Personal, prefer hârtia în locul ecranului de computer și prefer să discut despre muzică. De data aceasta, nu am discutat despre muzică; am discutat despre cifre. Așa stau lucrurile.
Rolul muzicii clasice, printre toate schimbările din jur
Nu știu. Cred că, deși perspectiva mea este destul de negativă cu privire la ceea ce se întâmplă în jurul nostru din punct de vedere politic și economic, văd că muzica se dezvoltă destul de bine. Eu locuiesc în Polonia, așa că vă pot spune cum stau lucrurile în Polonia. Construim noi săli de concerte, mai multe săli de concerte fantastice; există multe festivaluri, concerte, iar viața muzicală a devenit din ce în ce mai bogată, iar evoluția este destul de bună, aș spune.
Așadar, din acest răspuns, puteți înțelege că viața este, de fapt, foarte, foarte complicată. Pentru că, pe de o parte, ne confruntăm cu elemente și lucruri care sunt urâte și absolut inacceptabile. Iar pe de altă parte, se creează lucruri minunate. Prin urmare, viața este foarte, foarte bogată și foarte imprevizibilă.
Pentru generația mai tânără, ce ați spune pentru a-i atrage să asculte muzică clasică
Știți, timp de mulți ani am fost, la rândul meu, un organizator al vieții muzicale. Nu doar în Polonia, ci dintr-o perspectivă mai globală, atunci când am fost președintele Societății Internaționale de Muzică Contemporană. Așadar, în opinia mea, ar trebui poate să ieșim din marile săli de concerte, din sălile fantastice precum Ateneul Român, și să mergem noi către tineri, pentru că ei nu vin aici. Spațiul este, în primul rând, poate prea scump și prea somptuos.
Prin urmare, cred că modalitatea de a atrage mai mulți ascultători este să ieșim și să găsim noi
moduri de a prezenta muzica. Poate muzica alături de alte forme de expresie, precum artele vizuale sau coregrafia practic, să combinăm artele. Și cred că aceasta este o cale excelentă de a deschide accesul către muzică și pentru ceilalți.
Ce lucrări le-ați recomanda pentru început
Aș spune că mi-aș asuma un oarecare risc și le-aș propune lucrări de avangardă.
Ce înseamnă avangarda astăzi
Același lucru ca acum 100 de ani. Înseamnă a nu accepta situația actuală și a crea lucrări radicale în ceea ce privește modul în care vor fi receptate. Acesta este răspunsul meu.
