Jensen Huang, directorul executiv Nvidia, discută cu jurnalista Deirdre Bosa despre temerile privind sustenabilitatea financiară a investițiilor în centrele de date, în cadrul unui interviu acordat Yahoo Finance, la conferința GTC de la Berlin.
Reducerea timpului de instalare
Principalul factor de risc financiar pentru centrele de date stă în perioada moartă dintre livrarea componentelor și punerea lor în funcțiune, interval în care investițiile de zeci de miliarde de dolari nu produc venituri, deși generează costuri de finanțare. Prin modularizarea infrastructurii de calcul în unități pre-asamblate de tip container, ciclul de implementare de patru până la șase luni poate fi comprimat.
"Dacă am putea reduce această perioadă, din momentul în care sistemele sunt expediate până când sunt implementate și operaționale, de la câteva luni la câteva săptămâni sau chiar la o singură lună, ar schimba complet ecuația pentru toate aceste fabrici de inteligență artificială", spune Jensen Huang.
În mod obișnuit, un computer de birou își pierde rapid valoarea și devine deșeu electronic în câțiva ani. Procesoarele grafice de ultimă generație funcționează însă pe o logică diferită: ele primesc permanent îmbunătățiri de software, ceea ce le menține competitive timp de șapte sau opt ani. Pentru că puterea lor de calcul poate fi închiriată oricând altor clienți, băncile încep să accepte aceste cipuri drept garanție reală pentru împrumuturi, la fel cum ar accepta o clădire sau o flotă de utilaje.
Modele deschise și soluții locale
Piața modelelor lingvistice nu evoluează către un monopol al laboratoarelor de frontieră închise, ci spre o arhitectură distribuită în care companiile combină soluții proprietare cu modele deschise adaptate propriilor date, crede Huang. Marile companii și startup-urile preferă tot mai mult să preia modele cu greutăți deschise pe care le antrenează suplimentar cu propriile baze de date interne. În acest fel, o fabrică sau o casă de avocatură își construiește un asistent specializat pe domeniul său fără să depindă de tarifele sau deciziile unui furnizor extern, apelând la modelele mari doar pentru sarcini generale ocazionale.
"Când încerci să construiești ceva specific unui domeniu și unei aplicații, nu ai nevoie de frontiera inteligenței generale. Iei aceste modele, le post-antrenezi cu propriile date, iar în acel moment ele devin foarte performante exact pe spațiul pe care îl vizezi", explică Jensen Huang.
Reindustrializarea
Discursul public asociază automatizarea cu pierderea locurilor de muncă. Huang spune că argumentul este contrazis de dezvoltarea infrastructurii fizice necesare susținerii calculului. Construirea rețelelor energetice, a sistemelor de răcire, a reactoarelor modulare și a facilităților industriale solicită contingente de forță de muncă în construcții, inginerie energetică și producție tehnologică.
"Faptele arată că inteligența artificială a creat mai multe locuri de muncă în software, în sănătate și chiar în sectorul juridic. Dacă te uiți de-a lungul întregului lanț, sectorul energetic prosperă, cel al infrastructurii prosperă, iar muncitorii din construcții reindustrializează Statele Unite și Europa", spune Jensen Huang.
Gardul de protecție
Pe măsură ce programele autonome primesc permisiunea de a citi fișiere, de a trimite comenzi sau de a naviga pe internet în locul oamenilor, există riscul unor erori. Principiul de securitate de tip zero trust, integrat în arhitecturi precum Open Shell, presupune că niciun asistent software nu primește libertate deplină din start: el poate citi un document pentru a-l rezuma, dar nu îl poate șterge și nu poate trimite date în afara rețelei fără aprobare expresă.
"Acești agenți sunt sisteme autonome, iar atunci când ai un agent autonom pe computerul tău, ar trebui să pornești de la premisa de zero trust: acordă-i privilegii minime, acces minim și unelte minime", spune Jensen Huang.
Visul digital depinde, până la urmă, de lucruri pământești. Oricât de repede ar evolua programele, soarta lor se joacă și în containere, în generatoare și, mai ales, în capacitatea companiilor de a transforma promisiunile de laborator în afaceri care își acoperă singure costurile.
