Goana după modele mari de limbaj este o iluzie costisitoare. Puterea unei organizații stă în modul în care își protejează secretele și își organizează datele, crede Alex Karp, cofondator și director executiv al companiei Palantir Technologies. Într-o discuție cu bancherul de investiții Michael Klein, pornind de la viziunea expusă și în volumul său, The Technological Republic, Karp argumentează că valoarea inteligenței artificiale stă în arhitecturile software capabile să integreze cunoașterea unei organizații fără a-i canibaliza datele și proprietatea intelectuală în fața competitorilor.
Transferul de proprietate intelectuală
Multe companii mari și agenții guvernamentale adoptă inteligența artificială generativă cumpărând acces la modele comerciale externe, însă această abordare generează costuri duble ascunse. Organizațiile plătesc pentru procesare brută care nu aduce îmbunătățiri operaționale măsurabile, iar introducerea datelor interne în astfel de sisteme riscă să transfere proprietatea intelectuală și avantajul competitiv direct către creatorii de modele sau rivali.
În viziunea lui Karp, soluția este trecerea la o arhitectură suverană (de tipul platformelor Palantir Foundry sau a ontologiilor dedicate), unde modelele sunt doar componente interschimbabile, iar codul de date și logica afacerii rămân strict sub controlul instituției.
"Costul nu înseamnă doar ce ai plătit pentru un token; înseamnă ce parte din proprietatea ta intelectuală a trebuit să transferi pentru a obține acel token. Ceea ce spunem noi este că poți controla adevăratul cost și poți înțelege valoarea reală, care se reduce la diferența dintre ceea ce puteai face cu sau fără acest instrument", spune Alex Karp.
Pentru a construi un software capabil să rezolve probleme complicate, ai nevoie de oameni care gândesc altfel decât media. Karp își compară compania mai degrabă cu o colonie de artiști decât cu o corporație clasică: o echipă de indivizi talentați care se contrazic și pun sub semnul întrebării regulile vechi. Acest mod de lucru creează tensiuni și oboseală, dar este singura cale prin care se pot crea produse remarcabile.
"Dacă lucrezi într-un context în care crezi că măiestria artistică este singurul lucru care poate crea o anumită formă de frumusețe și vezi cum funcționează asta din nou și din nou, ajungi să înțelegi că durerea psihologică inerentă acelui mediu este tocmai ceea ce asociezi cu un lucru care dă rezultate", spune Alex Karp.
Taxe și bogății
Prăpastia tot mai vizibilă dintre averile create în tehnologie și restul societății naște nemulțumiri legitime, dar propunerile de a taxa profiturile nerealizate riscă să facă mai mult rău decât bine, crede Karp. O astfel de măsură ar sufoca exact firmele mici și antreprenorii aflați la început de drum, favorizând giganții deja stabiliți.
"Un astfel de impozit pe avere ar deschide cutia Pandorei către eliminarea oricărei protecții a libertăților civile. Iar odată deschisă această cutie, va fi extrem de greu de închis, împingând lucrurile într-o direcție convenabilă politic pentru extremiștii de ambele părți, dar toxică pentru societate", spune Alex Karp.
Competiția cu China
În cursa tehnologică globală, ideea că Occidentul inovează, iar China doar imită este periculos de învechită. Companiile chinezești au învățat să folosească inteligența artificială eficient, direct pe liniile de producție din fabrici, chiar și cu bugete mai mici de cipuri. Între timp, Europa a rămas spectator, blocată în ezitări birocratice. În această competiție, avantajul american este fragil și poate fi păstrat doar dacă tehnologia este pusă la treabă în domenii practice și în apărare, nu doar dezbătută teoretic în conferințe.
"Oamenii care au câștigat bătăliile tehnologice au câștigat lumea. Iar țara care va câștiga această cursă va domina modul în care se vor derula lucrurile la nivel global pentru foarte mult timp de acum înainte", spune Alex Karp.
Inteligența artificială este doar o unealtă, conchide Karp, iar puterea ei depinde de priceperea cu care este integrată în viața unei organizații.
