Campania pentru Olimpiadele Comunicarii 2008: "Nu e sigur ca o sa deveniti cei mai buni prieteni, dar sunt sanse mari sa te angajeze". Semnat: Leo Burnett.
Dupa ce i-au ingrozit anul trecut cu "Protejeaza sanatatea mintala a juriului. Gandeste-te de doua ori inainte sa te inscrii", anul acesta au venit cu un mesaj simplu, conciliant, usor ironic, care reuseste sa-i incurajeze pe studentii traumatizati, carora li se repeta constant, in toate conferintele tinute de publicitari, ca nu invata nimic relevant la facultatile de comunicare pe care le urmeaza.
Acuzati tot timpul de mediocritate si fara a avea un punct serios de reper in functie de care sa se auto-evalueze, studentii participanti se asteapta sa fie desfiintati de catre juriu. Mai ales dupa campania de anul trecut, care le spunea clar ca juriul o sa fie necrutator si ca o sa ia in batjocura toate tampeniile (Mielul, Hanoracul, Zanul).
Dar e obligatoriu pentru un publicitar sa fie arogant. Face parte din fisa postului. Cu atat mai mult cu cat studentii sunt considerati incompetenti din start, e de asteptat ca o sa fie tratati foarte dur, pentru ca, pe langa evaluarea concreta, juriul e preocupat si de propria imagine. Nu e vina lui, de fapt, e defect profesional. Si daca vor sa lucreze in publicitate, studentii ar trebui sa afle cum e de fapt in lumea asta stralucitoare, unde nu faci decat sa te joci toata ziua cu ceilalti creativi, asteptand sa te loveasca idei geniale si salarii obscene. E, de fapt, o lume extrem de superficiala, iar in spatele reflectoarelor orbitoare are loc un razboi al orgoliilor care nu se termina niciodata.
Daca anul trecut mesajul era agresiv, iar campania incerca sa-i faca sa stea acasa pe cei constienti de mediocritatea lor (am tratat pe larg subiectul in analiza de atunci), dar reusea sa-i intimideze tocmai pe cei buni, care chiar se informeaza, sunt la curent cu ce se intampla in industrie si nu traiesc in globul de sticla academic, anul acesta mi se pare ca au venit cu explicatia necesara pentru campania de anul trecut. Juriul nu li se mai adreseaza participantilor ca unor pusti tembeli, care viseaza prea mult la glamour-ul publicitatii. Acum dialogul are loc de la egal la egal, studentii sunt niste oameni maturi, capabili sa inteleaga ce e important de fapt la concursul asta. Nu eventualele traume ale jurizarii, nu rusinea de a fi luat la misto de fata cu toata lumea din industrie si cu toti viitori colegi de breasla, nu emotiile sunt factori de luat in calcul atunci cand participi la Olimpiadele Comunicarii. Cum ar fi sa te bata prieteneste pe umar si sa te incurajeze sa participi si la anul, ca poate o sa ai o idee decenta atunci? Daca ar fi asa, nici nu cred ca ai mai vrea sa lucrezi in publicitate.
Deci nu te astepta sa devii prieten cu oamenii din juriu. Ei nu sunt acolo ca sa fie draguti cu tine si nici n-ar avea cum, pentru ca sunt aroganti prin natura muncii lor. Ar fi o prostie sa te astepti sa te plimbe Naumovici cu motocicleta sau sa te invete Matasel Macarena. Tot ce conteaza la concursul asta e ca ai sansa sa iei contact cu ei si sa-i convingi sa te angajeze, daca esti suficient de bun. Nu o sa fie cea mai confortabila ipostaza in care te-ai aflat vreodata, nu o sa ai cu ei cel mai lejer dialog din viata ta, asa cum nici daca ajungi in agentie nu o sa fii primit cu laptic si prajiturele (acadele, inghetata). Daca vrei sa intri in lumea asta, atunci o sa intelegi ca cei care sunt acceptati in agentii fac fata unei astfel de interactiuni, cu un juriu care stie ca o sa-l plictisesti dinainte ca tu sa te inscrii la concurs. Nu cred ca aceasta campanie, din 2008, poate fi judecata independent de cea de anul trecut, de natura concursului, de nivelul pietei, de tot ce stiu studentii la comunicare despre oamenii din industrie si despre parerile pe care si le expun ei in conferinte despre ce se invata de fapt in facultatile de comunicare.
Desi, pentru cineva care nu e familiar cu desuurile industriei de publicitate, campania poate fi etichetata rapid ca un exercitiu de creatie facil, cred ca fiecare student poate sa interpreteze cumva mesajul, in functie de cum se raporteaza el la industrie. Intentionat sau nu, campania de anul acesta reuseste sa comunice mai mult decat "ai sansa sa te angajezi in publicitate".
Comentarii
Daca anul trecut mesajul era destul de agresiv, de genul: "Fiti profesionisti, ce dracu!"
Anul asta tonul s-a ma inmuiat: "Haideti sa vedem, sunt mari sanse sa gasim un loc si pentru voi".
1) In finala fiecare echipa are alt subiect (unul mai promitator ca altul), are alti clienti (unii mai dispusi sa ajute ca altii)... automat se formeaza un dezechilibru)
2) Gurile rele ar vorbi ca defapt unele echipe sunt avantajate la note de faptul ca sunt la SNSPA si cunosc profesorii... cum sa iasa pe primul loc o echipa din afara sistemului? de pe la Poli sau Unibuc?
daca vrei competitie adevarata dupa care poti sa selectezi chiar oameni buni... da aceeasi tema tuturor.... da un brief bun (de ex al nostru a fost foarte vag, facut la bascalie, fara sa stie si ei ce vor, total nerealist... iar directia aleasa total nerealista)... cand toti trebuie sa faca acelasi lucru, atunci poti sa vezi talentul si gandirae startegica, atunci poti sa spui ca ala stie sa faca o reclama care sa vanda si ca celalalt face show fara spectatori... (ex AIESES Summer School... asa da frate, acolo am invatat multe, chiar daca a fost mult mai scurt)
Atata timp cat ei pun accentul in reclamele pentru scoli de advertising pe faptul ca "te imbogatesti in advertising" si ca "intr-o saptamana am dat pe femei 100.00 euro" sau "dau pe machiaj intr-o zi cat alte romance intr-un an"... sigur o sa le fie mult mai greu sa gaseasca oamenii potriviti, pentru ca se umple lista de recrutari de cocalari care viseaza la bani si pitzipoance care sufera de vedetisme... si desigur, cei care vor cu adevarat sa faca asta pentu ca le place se pierd undeva in marea asta.