[#GrowUp, versiunea reală] Oamenii de la T-Me Studios vin la noi să se uite în oglindă

Nimic nu e ușor: nici să ai un business, nici să fii angajat, nici să-ți placă ce faci, nici să nu-ți placă. Dar, cum n-avem spațiu pentru toate problemele lumii, în articolul de față vom explora bucuriile și dificultățile (condiția, dacă vreți) angajatului pasionat. Nu prea se vorbește pe toate drumurile de sindromul impostorului - impresia că îi păcălești pe toți că ești bun la ceva, până o să se prindă. Nici de frica permanentă de a nu te dezamăgi pe tine sau pe cei care te sprijină. Nu se scot la înaintare nici momentele horror ale oricărui început când toți parcă știu ceva ce tu nu știi. La fel de puțin auzim și despre cât de greu financiar poate fi să faci ce-ți place. Workaholismul face notă discordantă, căci a fost și e un buzzword; dar fără să-i dea cineva de cap, cu atât mai puțin în tech și digital. 

Pe scurt, traducerea zicalei "fă ce-ți place și nu vei munci niciodată" spune că, dacă faci ce-ți place, vei munci mult și cu plăcere, iar jobul și viața personală se vor întrepătrunde vrând-nevrând. Cam așa creștem mulți dintre noi astăzi, cu câte două familii. Cea de la muncă și cea din afară.

O mostră de realitate după atâta teorie: start up-ul românesc Timmy Studios sau T-Me Studios (nu, numele n-are treabă cu personajul din South Park). Cel cu business de câteva milioane de euro anual și utilizatori în toată lumea, început cu dezvoltat skin-uri/themes pentru Android și continuat, până acum, cu două produse ceva mai complexe: Stickchat app-ul și Redraw keyboard

Despre fondatori, Matei Pavel și Laurențiu Bălașa, s-a mai scris în presă. Sunt antreprenori în serie, care s-au cunoscut în perioada de glorie a site-urilor de tip Groupon. Cu ei o să vorbim și despre cum au început studioul, dar focusul e să aruncăm o privire înăuntrul studioului, înspre prioritatea care duce la tot succesul asta - oamenii. Așa spun ei. Tot așa spun și Marius Iordache (Chief Technology Officer), Cătălin Bică (Senior Web Developer), Veronica Caratănase (fost Head of Art, actual Project Manager), Mihai Vînaga (Senior Web Developer), Ioanina Pavel (PR, Content Officer/Social Media Marketer), Ștefania Panduru (Ilustrator și actual Project Manager) și Alexandra Olaru (Coordonare Financiară). 

La unison ne cam zic toți că "establishmentul" T-Me acordă atenție atât poveștilor personale ale oamenilor, cât și dezvoltării lor profesionale; și nu la nivel declarativ. Ar merge glumița aia cu aha, ați vorbit să ziceți numai de bine, las' că știm noi. Dar ia vedeți dacă sună chiar așa. În continuare, petrecem timp cu o familie profesională în cadrul seriei editoriale #GrowUp. 

 

T-Me Studios a început ca AndroidMakeup.com

Matei: Eu și Laur ne-am cunoscut în piața “reducerilor colective” de tip Groupon. Laur a avut două dintre cele mai mari site-uri de tip Groupon, eu aveam cel mai mare motor de căutare de reduceri, care indexa toate site-urile de profil. Așa am început să colaborăm. Într-o piață plină de (pe românește) țepari, ne-am găsit unul pe altul oameni serioși, interesați să creștem atât business-ul cât și industria într-un mod etic și sustenabil.

După ce ne-am vândut business-urile respective, ne-am reunit ca doi prieteni, căutând, în general, oportunități de a face business-uri mari, internaționale. Nu era nimic sigur și eu cel puțin eram super trist că trece timpul și nu fac nimic nou. În orice caz, amândoi ne săturaserăm de dimensiunile reduse ale pieței locale și eram hotărâți să make it big la nivel global.

Laurențiu se apucase de ceva timp de teme de Android cu niște prieteni. Făceau totul manual, era un side business care a crescut încet dar sigur. Când mi-a povestit despre el, i-am propus să-i accelerăm creșterea, să-l transformăm din side business într-un business mare.

Am dezvoltat o platformă care automatiza majoritatea proceselor manuale și avea potențialul să scaleze foarte rapid producerea, publicarea și monetizarea aplicațiilor. Experiența lui anterioară cu temele + acestă soluție de scalare dezvoltată de mine au stat la baza AndroidMakeup.com.

Numele Android Makeup a fost ideea mea, dar lui Laurențiu nu i-a sunat bine așa că ne-am mai stors creierii până am fost amândoi de acord cu un nume. T-Me este un derivat de la “theme”, fără nicio legătură cu South Park: “theme” > “themey” > “timmy”>  “T-Me” - un omofon :)

Odată dezvoltată platforma, am început să angajăm artiști grafici. Fiecare artist “desena” 4 teme originale pe zi. Pe lângă artiști, am angajat o suită de oameni strict pentru încărcarea și actualizarea aplicațiilor pe Google Play (ulterior am automatizat și asta). 

 

Implicarea voastră actuală în business

Matei: Eu și Laurențiu am tot făcut rocade de involvement în diverse aspecte ale business-ului. În prezent, el e mult mai concentrat pe operațional și eu pe atragere de parteneri strategici și potențiale investiții.

Obiectivul nostru ca antreprenori a fost și va fi mereu ca businessul să funcționeze la parametri maximi fără prezența noastră și, în proporție covârșitoare, cam așa este. Doar că fiind mereu “hungry”, nu ne putem abține să pornim direcții noi de business; ne e și nouă greu să ținem pasul cu noi înșine :)

De exemplu, în curând vom anunța un parteneriat cu o companie mare de telecom din afara țării - urmează o lansare de produs foarte interesantă, care sperăm să devină un studiu de caz interesant pentru alte colaborări cu companii similare din întreaga lume.

Iar apropo de ridicare capital, acum explorăm serios ideea de listare la BVB. Fingers crossed :)


Laurențiu și Matei

 

Construcția echipei

Matei: Recrutarea a fost mereu unul dintre cele mai importante procese pentru noi. Așa am reușit să construim o companie al cărui succes decurge din succesul și evoluția individuală a fiecăruia dintre noi. People first, money second.

Recrutăm foarte mult pe feeling. Nu angajăm oameni care nu se potrivesc valorilor și vibe-ului nostru decât în situații disperate. In 99% dintre cazuri, ne-am făcut impresii corecte legate de oameni; desigur, acel 1% e mega stresant :)) Personal, am o mare problemă cu oamenii care nu sunt autentici. Am avut colegi care au pornit cu acest “picior stâng”, dar majoritatea s-au redresat când și-au dat seama că e ok să fie open, relaxați și sinceri.

De fel, eu sunt foarte axat pe comunicare, inteligență emoțională & building relationships, iar Laurențiu este extrem de eficient în setarea și implementarea proceselor interne. Acest mix a format una dintre cele mai performante la nivel global. Suntem mai rapizi & eficienți decât toți jucătorii din industria noastră - companii evaluate la miliarde de dolari, din China sau SUA.

În prezent, focusul nostru pe echipă se răspândește mai departe, de la core-team (oamenii cu care am reușit să interacționăm îndeaproape zi de zi) la toți membrii echipei. Este un ripple effect care, pentru noi, demonstrează the power in empowering people

 

 

Și, că tot vorbim intens despre creșterea echipei T-Me Studios, în continuare, câteva dintre poveștile ei. 

 

Un director de creative devs, workaholic și cu familie

Marius Iordache: Ca CTO, mă ocup de coordonarea tuturor oamenilor implicați, din punct de vedere tehnic, ca toți să ne îndreptăm către direcția de business generală.

Nu am o problemă cu faptul că sunt workaholic, câteodată descopăr niște chestii interesante și simt că pierdem mult dacă nu le facem cât mai repede. Sunt perioade în care sunt mai relaxat și pot pleca liniștit la ora 5-6 acasă, dar mai des stau până târziu sau lucrez seara de acasă. Însă ce m-a schimbat a fost fetița mea, care s-a născut la 2 luni după ce am venit la T-Me. Dintr-o persoană extraordinar de workaholică, a trebuit să învăț să îmbin viața de familie cu cea profesională.


Marius

Aici am avut mereu libertatea de a pune în aplicare ideile pe care le-am avut și nu m-am lovit niciodată de o atitudine de genul "nu facem asta pentru că nu vreau eu". Tot aici, cu ajutorul lui Matei, mi-am rezolvat niște probleme de personalitate care mă afectau în viață profesională. Am învățat să deleg, să accept mai ușor că e ok să facă altcineva un task mai complex, chiar dacă nu îl face la fel, sau nu îl gândește la fel, sau durează mai mult.

Așa încât cea mai grea pentru mine a fost renunțarea la perfecționism (code wise). Rămâne dificil, însă, să-mi conving ceilalți colegi programatori că e mai important să lansăm un produs cât mai repede, să îl testăm cu oameni reali, și apoi să ne concentrăm să lucrăm mai bine pe lucurile care sunt importante pentru ușeri (după ce observăm cum folosesc aplicația), decât să ne concentrăm pe micro-feature-uri care ni se par nouă cool.

 

Aflat la primul job real

Cătălin Bică: Am ajuns să știu de T-Me de la un prieten cu care lucram proiecte freelance și care era angajat aici. Mi-a spus că sunt în căutarea unui frontender și am dat un interviu cu Matei.

La început totul a fost horror, un haos total, toată lumea se agita și nu avea nimeni timp de unu' care abia a fost angajat. Trăiam constant cu teama că nu mă ridic la standarde; după un timp am observat că e nefondată. Țin minte că am avut la un moment dat o perioadă cu timpi morți și stăteam mai tot timpul pe telefon. T-Me nu este process-oriented ci result-oriented, așa că asta nu era o problemă în sine. Dar Matei a observat pattern-ul ăsta, m-a luat de-o-parte și mi-a explicat că acei timpi morți nu trebuie să fie pierduți complet și că aș putea să încerc să învăț, să caut articole, tutoriale și să-mi dezvolt cât mai mult latura tehnică și nu numai.

Pare simplu, dar atunci a început o lungă perioadă de dezvoltare în care am făcut tot ce-am putut ca să cresc. Lucrez aici de aproape 3 ani, am trecut de la frontend la fullstack developer sub îndrumarea lui Matei Pavel si Marius Iordache și am dezvoltat cam tot ce-ți poate trece prin cap: de la simple interfețe grafice la RPC-uri, CMS-uri, API-uri pentru aplicații, editor de imagini etc.

Unele dintre cele mai cunoscute aplicații la care am lucrat pe partea de web sunt Stickchat și Redraw Keyboard. Stickchat a avut nevoie de o atenție deosebită datorită traficului ridicat provenit din campania cu #CumArZiceSmiley.


Asa ar zice Smiley

 

Educatoare, psihoterapeut, Head of Art și project manager

Veronica Caratănase: Acum vreo 7 ani, terminam facultatea de psihologie și voiam să devin psihoterapeut. M-am angajat la grădiniță că educatoare/psihopedagog și am continuat cu diverse cursuri de formare; după 2 ani am obținut dreptul de liberă practică. Lucram un part-time de vreo 6 ore la grădiniță că educatoare/logoped, part-time că psihoterapeut. Ajunsesem să fac ce mi-am dorit, experiența cu copiii era extraordinară, plecam acasă mulțumită.

M-am lovit, însă, de o realitate pe care nu o luasem în calcul: banii câștigați într-o luna de alergat între 2 joburi abia îmi ajungeau. Perioada asta de “fac ce-mi place” a durat aproape un an, timp în care în sistemul de învățământ nu a fost nicio greva generală, deci aveam cam același salariu :)) Nici la cabinet nu se întâmplau minuni financiare, aveam cheltuieli cu cabinetul, taxa la colegiul psihologilor, taxa de supervizare și nici clienții nu dădeau năvală in cabinetul unui începător.

Ajunsesem să nu-mi placă zilele de luni, dimineața să mă întreb dacă nu cumva aș putea găsi un motiv să stau acasă și asta m-a speriat mai mult decât banii puțini. Tranziția nu a fost tocmai simplă.

După 2-3 luni de cursuri, tutoriale de Photoshop, Illustrator, etc am început să lucrez aici ca graphic designer (am moștenit de acasă ceva artistic skills) și am fost super entuziasmata. Mergeam acasă seară și continuam să lucrez câte ceva, să mă asigur că țin pasul cu schimbarea.


Veronica

Spre bucuria mea, într-un startup nu lucrezi după job description și ai șansa să descoperi constant ce ți se potrivește. Nu mă așteptam să ajung Head of Art, însă echipa a crescut treptat și, la un moment dat, a fost nevoie de un coordonator. Neavând background academic pe partea asta, am compensat colaborând foarte mult cu art director-ul nostru. M-a ajutat faptul că artiștii aveau experiențe diverse (web design, 3D, animație, gaming) și am continuat să învăț câte ceva de la fiecare.

Anul acesta, ceva nou iarăși; a venit peste mine project managementul, dar îl așteptam. M-am dus și eu peste el și am făcut cursuri, iar luna viitoare îmi iau certificarea PMP. Pentru mine, project managementul înseamnă în mare parte people management. Să-ți cunoști echipa, să motivezi oamenii, să înțelegi așteptările și nevoile unui proiect sunt lucruri care țin de soft skills. Facultatea de psihologie s-a dovedit a fi utilă. Sufăr ca nu sunt un technical project manager și mi se întâmplă că după o discuție cu un developer să am pentru Google o listă de “cuvinte noi" :))

 

Greu de cucerit, dar foarte bine integrat

Mihai Vînaga: Venisem în București, cred, de 7 luni. Când m-am hotărât să vin avusesem câteva interviuri cu oameni care îmi puneau întrebări de genul, "Funcția X, al 7-lea parametru ce rol are?". Până când un recrutor m-a recomandat la Amoma. Am fost, tot vibe-ul a fost mișto, oameni mișto, the whole deal. M-au așteptat 3 luni că sa pot lăsa lucrurile în ordine la vechiul job. Ajuns acolo, după o luna mi-au mărit salariul cu 30%, după încă vreo 3 luni iarăși cu 10%.

Fast-forward 6 luni mai târziu, T-Me caută programatori și cel mai pun prieten al meu, Marius, era CTO și mă chema constant pe la el la birou să jucăm FIFA, wink-wink. Atunci i-am întâlnit pe Matei și Laur. M-au pitched și am fost de acord să vin part-time până mă hotărăsc dacă îmi place sau nu. Nu le-am spus niciodată, dar chiar voiam să le trag "țeapă". Știu, un lucru oribil, dar Amoma făcuseră efectiv totul pentru a mă ține mulțumit la ei.

Spre sfârșitul perioadei mele de "probă", la un hackathon la care am mers alături de Matei, Marius și Bogdan (un alt developer de la T-Me) - și unde, apropo, m-am simțit foarte-foarte mic ca skill pe lângă Matei și Marius - am avut o discuție cu Matei. I-am spus că nu aș fi omul pe care-l caută; dar ca accept dacă el e sigur că sunt. Mi-a răspuns ceva de tipul: "După ce  te-am cunoscut, i-am zis lui Marius să facă tot ce poate ca să te aducă la noi. Chiar dacă știai foarte puțină programare, tot te-am fi vrut; noi n-avem neapărat nevoie de skillurile tale că programator, ci de oameni ca tine". A subliniat "oameni".


Mihai

Cum e până acum la T-Me? Intr-una din multele mele discuții cu Matei, i-am spus cum mi-ar plăcea să ajut oamenii. Eu sunt dintr-o zonă foarte nasoală a țării, think timesnewroman.ro. Am văzut foarte mulți copii care n-au avut nicio șansa (și nu spun asta ușor) doar pentru că s-au născut pe partea "greșită" a unui deal.

I-am spus că visul meu ar fi să aleg doi copii fara posibilitati care sunt cât de cât buni la școală și să-i întrețin. După câteva luni, împreună cu o altă colegă, Irina Iancu, Matei căuta o fundație care se ocupă fix cu asta (și de la 2 copii au ajuns la 12). Odată ce toate detaliile erau setate, m-a chemat în sala de ședințe ca să-mi dea vestea. A fost nevoie doar de acea discuție ca să se îndeplinească un vis distant al meu.

Aș mai vrea să povestesc ceva: o ședința de la T-Me, între mine, Matei, Laur și Marius după 8 luni de la angajarea mea. Laur și Matei aveau niște proiecte cumva separate de core business și ne-au spus atunci că el și Matei au adus T-Me până aici, dar că e rândul nostru s-o ducem mai departe.  Nu știu cât de departe am dus-o, însă ne-au lăsat să facem facem tot felul de greșeli care au costat compania mulți, mulți - trebuie să mai spun o data - mulți bani. Așa am învățat foarte mult. Cam ăștia-s oamenii cu care lucrez în fiecare zi. Îmi pare rău că am apucat să spun doar de Laur și Matei aici, ar fi mult mai multe de povestit și despre restul echipei.

 

Omul cu cuvintele și self-esteem-ul nehotărât

Ioanina Pavel: Înainte de T-Me, am fost, în ordine cronologică și selectiv: researcher și script editor la Media Pro, editor pe cultură la Kudika, redactor-șef/community manager Koolhunt și traducător HBO. Deci, e safe to say că obsesia pentru Cuvânt - nu al lui D-zeu, ci al lui OED - m-a adus aici. Eram pasionată de social (avusesem tot felul de conturi pe mână on the side, de la reviste, la cafenele și firme de design interior) și în același timp, eram antisocială cu acte-n regulă :)

Dintr-o furtună perfectă de activități remote lucrative, au rezultat 2 ani petrecuți mai mult sau mai puțin ca shut-in, o relație care mi-a coborât indicele de self-esteem, și o obsesie nesănătoasă pentru filme (și recenziile aferente pe care le scriam pentru un emag berlinez).


Ioanina

Când mi-a ajuns la urechi, via Matei, nevoia celor de la T-Me pentru un content/social manager, am apucat ocazia cu ambele mâini; știam că bine nu sunt în bula mea, măcar atât self-awareness aveam. Am renunțat și la relație, am luat o chirie, am dat clear history, clear cache și, la 28 de ani, am început să cresc ca la 20, lângă niște oameni de pus la rană.

Am îngurgitat tot ce-am putut despre marketing ca să ajung, la 3 luni după angajare, să organizez și să promovez primul hackathon al T-Me, HackaTMe. Singura experiență anterioară similară fusese Noaptea Lungă a Localurilor, la Koolhunt; nouă provocare presupunea să mă familiarizez cu autonomia, în care centram și dădeam cu capul fără ordine "de sus". 

După asta, complexul impostorului s-a mai calmat în mine. În plus, contextul de la T-Me, spre deosebire de cel din film și cultură în care activasem, e de așa natură că te îmbie să îți atingi potențialul, nu te frustrează că you're not there yet. Ca în orice industrie nouă, în plină dezvoltare.

Am mai avut momente în care m-am temut că nu fac față - am un night terror recurent că îi voi dezamăgi pe băieți, Matei & Laurențiu - dar mi-am dat seamă ca nu plonjez chiar fără plasă.

Prieteniile de la T-Me, oamenii care îți dezamorsează bombele din cap, sunt everything. Plus că, cu cât ți-e mai teamă să n-o dai în bară, cu atât e mai intensă bucuria de după. Pentru un absolvent al uneia dintre facultățile alea fără "viitor" clar (Științe Politice), cred că, finally, am aterizat bine.

 

Ilustrator, actual project manager pe un proiect T-Me cu China

Ștefania Panduru: După 6 ani de ilustrație pentru print (dintre care unul freelance) mi-am dorit să învăț și partea de design digital, în zona de mobile apps. Nu eram făcută nici pentru freelancing, eram obișnuită să lucrez cu echipe și să am tot timpul oameni în jurul meu.

Așa am ajuns într-un grup de 10 designers, cu care am început să fac conținut digital pentru diferite interfețe de aplicații. Primele zile la studio au fost ca un mic șoc :) Oamenii foarte veseli, cu multă energie și tot timpul puși pe glume. În fruntea lor, 2 tipi cu un vibe pozitiv și o mentalitate total diferită față de ce întâlnisem până atunci.


Ștefania

Pe proiectul cu China am început să lucrez după 4 luni. La început a fost dificil să comunic cu ei, au cultură diferită și un alt mod de gândire. Mai întâi trebuie să le câștigi încrederea, să porți discuții plăcute cu ei și apoi treci la business. Neapărat mai ai nevoie de un Matei care să te tempereze, atunci când chinezii te scot din sărite :))

Dorința de a ajuta oamenii să evolueze, să crească și să se dezvolte în direcția pe care și-o doresc-asta e cultură T-Me cu care am pornit eu acum 3 ani și mă bucur ca a rămas neschimbată. Este un sentiment foarte plăcut, pe care dorești să-l transmiți mai departe :)

 

De la data entry la coordonare financiara

Alexandra Olaru: Fac parte din echipa T-Me de aproape 4 ani, am venit pe postul de data entry prin recomandarea unui amic. Ce-i drept, cele două sunt lucruri complet diferite, privind în urmă trecerea a fost destul de bruscă, dar lucrurile s-au petrecut treptat. Am început cu partea de salarizare și contabilitate primară, iar acum mă implic în etapele financiare complexe ale companiei care sprijină procesul decizional al managementului.


Alexandra

Switch-ul meu a fost posibil cu sprijinul lui Laurențiu și Matei, ei întotdeauna au încurajat echipa T-Me să evolueze și au dedicat timp pentru a-i învăța pe oameni să facă ce își doresc.

 

Auzi din toate părțile: fă facultate, angajează-te, întreține- te, căsătorește-te, după care ai drum liber la copii; în ordinea asta. Mai e lumea așa simplă? Parcă nu, regulile s-au mai schimbat. Ți-am spus povestea unui start up românesc care crește odată cu poveștile oamenilor care îl compun într-o serie editorială realizată alături de Mercedes-Benz Romania în cadrul campaniei #Grow Up

Printr-o suită de povești de viață autentice, campania explorează ce înseamnă, de fapt, succesul și maturizarea în viața reală. 


Dosare editoriale

Campanii

Subiecte

Sectiune



Related