Degeaba te prefaci

A murit Valeriu Lazarov. Vestea a provocat "un adevarat soc in showbiz-ul romanesc". Andreea Marin Banica a declarat: "mi-a fost ca un tata", in timp ce Mircea Radu a completat: "era un om care stia sa-si asorteze ceasul la imbracaminte". Si tot asa au curs marturisirile in jumatatea de emisiune dedicata subiectului, nu oriunde, ci in prime time. Si pentru ca in prime time tind sa fiu mai ocupata decat in restul timpului, ma pregateam sa inchid televizorul cand un invitat a intervenit prin telefon: "Valeriu Lazarov imi spunea in fiecare zi: oamenii nu sunt prosti, degeaba te prefaci". Habar n-am ce vroia sa zica si nici nu ma prea intereseaza. Interesant este insa ca, din toate line-urile signature posibile, "Tatal Surprizelor" a ales tocmai un apel la autenticitate din respect pentru public.

A te preface in televiziune si deopotriva in publicitate inseamna sa livrezi publicului ce crezi ca-i place lui, chiar daca nu-ti place tie. Prefacatoria astfel inteleasa nu e un lucru rau, ci chiar o dovada de profesionalism. Suntem platiti sa vindem, nu sa facem ce ne place si cu asta sunt absolut de acord.

Buba mare apare insa atunci cand incepem sa ne dam cu parerea despre ce-i place publicului. Pentru publicitari si clientii lor, tema este si mai complicata parca si asta pentru ca publicul lor este deseori masa, multimea, prostimea. O adunatura de oameni care se imbraca mai urat, castiga mai putin, nu stiu engleza, nu mananca rucola, nu merg la concerte in strainatate si nu te cred ca exista masini cu scaune incalzite.

Pusi sa faca ce cred ei ca gusta prostimea, publicitarii si clientii vor subestima invariabil aceste gusturi. Sute de slide-uri de research si armate de planneri nu vor convinge un creativ sau vreun client ca prostimea nu-i asa proasta cum cred ei. Iar daca apar totusi indoieli, nimeni n-o sa-si asume riscul supraestimarii. De la cele mai inutil explicative demo-uri la cele mai rasuflate poante, de la cele mai pline de text outdoor-uri la cele mai urlate promotii, multe dintre marile gafe publicitare sunt astfel pentru ca cineva si-a subestimat nepermis audienta.

Solutia nu e usor de gasit, dar pana o sa fim toti mai destepti si o sa stim exact "ce functioneaza", va propun sa incercam sa gresim un pic si in cealalta directie. Sa ne imaginam deci un consumator cel putin la fel de inteligent ca noi, sa facem print-uri informative pe care le-am citi si noi, OOH-uri pe care le-am remarca si reclame amuzante la care am rade. Sa facem din "imi place aceasta reclama" indicator de evaluare. Sa ne prefacem mai putin, zic… macar pentru un quarter.

Aboneaza-te la newsletterul IQads cu cele mai importante articole despre comunicare, marketing si alte domenii creative:
Info


Sectiune


Comentarii

jim hoffa
acum 9 ani
puteai macar sa-i dai cezarului ce-i al cezarului. nenea ala cu publicitatea, pe care-l cheama ca pe scoala pe care ai terminat-o tu, zicea: The consumer isn't a moron; she is your wife. cam acelasi lucru, dar mai scurt si suna mai ok.
Vlad Florescu
acum 9 ani
acum 1 an a murit cel mai batran membru al familiei mele - femeie, 85 ani, nascuta la tara, traita la oras, 4 clase terminate, croitoreasa de meserie - si cand aveam vreo 15 ani (adica acum 4-5 ani) imi spunea despre reclamele tv (si nu numai): "astia nu mai stiu cum sa coloreze ambalajele ca sa ne pacaleasca si sa cumpere lumea de la ei!"
Marius Fleancu
acum 9 ani
m-am prins si eu acum de ce majoritatea campaniilor sunt idioate. din ce spui tu, se pare ca publicitarii coboara la mintea consumatorului de rand. mie asta imi suna mai degraba a scuza folosita de niste cretini, decat a motiv real. ma uitam acum ceva vreme pe cotele de piata ale unor branduri de pasta de dinti: colgate, aquafresh, blend-a-med si le raportam la sumele investite in publicitate. concluzia a fost ca, cel putin in aceste cazuri, valoarea investiei este direct proportionala cu cota de piata avuta(in timpul si dupa terminarea campaniilor). la prima vedere pare in regula, pe formula "dai un ban, dar stii ca face", insa unde este aportul companiei de advertising din moment ce gradul de expunere este direct proportional cu cresterea/micsorarea cotei de piata? pai nu prea e. din punctul meu de vedere se lucreaza rudimentar. recunoscuti pentru creativitatea lor, publicitarii nu reusesc insa sa vina cu formule inovative si mai eficiente de a face publicitate. industria a ramas la nivelul de "inventare a rotii", care, din cand in cand, din prea mult exces de zel, este facuta si patrata.

nu prea conteaza daca sloganul e ca-ti miroase gura-a flori(menta, lamaita, capsuni, banane etc), ca ti se intareste tartrul, ca ai dinti stralucitori de albi(stralucitori de albi?) si super sanatosi, important este cati bani ai bagat si in ce medii(ma rog, aici deocamdata lucrurile sunt clare: TV- regina, radio- nebun si o serie de pioni formati din outdoor, mobile advertising[aici numai sms, nu voce, pentru ca nu ne-am trezit inca] etc).

puneti ba mana si munciti. o ardeti la cannes doar pentru ca stiti sa faceti google translate pe niste research-uri facute de altii si neadaptate pietei interne.

apropos, voi astia care luati superficialitatea in serios, stiti in ce data este solstitiul de vara?



Related