Copywriter fugit in Pacific

Am un prieten copywriter. Sa ii spunem S. Mi-a fost o vreme coleg; tocmai se facuse remarcat la un concurs de comunicare pentru studenti. A stat cateva luni la biroul din stanga mea si ne-am aclimatizat impreuna in comunicarea comerciala. Eu veneam din politica, el venea din Politehnica.

Primul nostru client: Cramele Halewood. Am scris cot la cot texte pentru lansarea Byzantium. Am citit despre vinuri, am vorbit cu oenologi si ne-am straduit sa fim la inaltimea subiectului. (Un vin bun impune standarde inalte.) Apoi a renuntat la PR si a plecat intr-o agentie de publicitate. Am ramas prieteni si chiar am locuit vreme de cativa ani impreuna.

S. e un copywriter bun, probabil cel mai bun din generatia lui. A luat premii, a facut lucruri frumoase si destepte. O sa imi fie dor de discutiile cu el. Are o minte cum rar am vazut.

La ora la care scriu S. a aterizat la Jakarta si cauta cel mai scurt drum catre o plaja la Pacific. Unul dintre lucrurile de care fuge este chiar meseria la care visa.

Pentru ca publicitarii sunt oameni sociabili, casa in care stateam era vizitata intens. Aveam in living-room o instalatie la care se mixa o muzica imposibila (asta nu o sa imi lipseasca) si dupa fiecare petrecere descopeream noi interventii in designul interior al apartamentului. Era placut, mai cunosteam oameni.

In ultimul an insa publicitarii din poveste au inceput sa se ofileasca. Criza a fost catalizatorul perfect a tot ceea ce era rau si urat in mediul in care traiau. Au inceput sa-si piarda din entuziasm, din energie, din joie-de-vivre, din tot ceea ce face ca un creative sa fie creativ. Au inceput sa fie tristi, sa slabeasca, sa vorbeasca putin si incoerent.

S. a plecat pentru ca se saturase. A plecat pentru ca ajunsese intr-un loc care semana din ce in ce mai putin cu ce ar trebui, in viziunea lui, sa fie publicitatea. Se saturase de clienti care isi incep intalnirile comentand proiectele premiate la Cannes si apoi dau un brief pentru inca o promotie (de pret, normal). Se saturase de fricosi si lenesi. Se saturase de oameni care uita ca nu poti pune semnul egalitatii intre vanzarea de idei si vanzarea de gogosari.

Probabil nu e regretat, caci avea un salariu cam mare. Iar ca sa faci adaptari nu ai nevoie de oameni prea isteti sau prea bine platiti.

Lista de precizari:
1. S. nu stie ce am scris. Textul reprezinta rezultatul observatiei mele directe.
2. O lectura suplimentara recomandata este prezentarea lui Serban Alexandrescu (Headvertising) despre cum se schimba advertising-ul. Ma bantuie de cand am vazut-o prima oara pentru ca simt si stiu ca tot ceea ce este scris acolo este adevarat.
3. Avertismentele de acolo sunt valabile pentru toate soiurile de agentii din marcom. Toti am aparut in lume pentru ca reuseam sa raspundem unei nevoi. Suntem platiti pentru ca suntem indispensabili. Daca lasam sa ni se atrofieze calitatile care ne-au facut sa existam, ne sinucidem. Iar atunci cand o specie dispare, niciun individ din ea nu este scutit.

Aboneaza-te la newsletterul IQads cu cele mai importante articole despre comunicare, marketing si alte domenii creative:
Info

Companii

Pozitii

Sectiune


Comentarii

anton mihai
acum 8 ani
Cercul vicios despre care vorbesti are un punct de unde se poate rupe si transforma in sprirala. Livrarea de proasta calitate, aprobarea mizeriei (atat intern cat si extern) si proasta crestere se pot sparge in momentul in care toti cei implicati in hora asta iau atitudine. In sensul pozitiv.

Clientii sunt speriati de agentii iar agentiile sunt speriate de clienti. Si ca o bomboana pe un tort uitat in frigider vreo 2 ani, razbunarea vine la unison.

Una dintre marile probleme care stau in calea rezolvarii este lipsa de dorinta de a lupta pana la capat. In amandoua taberele sunt oameni care au luat in brate si litera de lege modul de viata gen: : "... hai sa facem odata treaba (oricum) si sa scapam Dupa care mai vedem."

Stii cand o sa se schimbe ceva?

1) Cand aici pe forum nu o sa mai fie porecle.

2) Cand omul de langa tine cu care lucrezi o sa se bucure si o sa te aprecieze onest. Adica o sa mai auzi si altceva in afara de "... e ok."

3) Cand cuvantul dat o sa fie respectat.

4) Cand o sa vorbim aceeasi limba!!!

5) Cand oamenii bine educati de familiile lor o sa "contamineze" cu bucurie spatiile.

6) Cand o sa acceptam ca suntem prosti.

7) Cand fiecare o sa faca in fiecare zi ceva care sa ii pericliteze dramatic pozitia in companie.

8) Cand o sa avem curajul sa cautam drumuri noi si nu preluate si rasinterpretate in aplauzele seci ale unui grup de "fani" plictisiti dar direct interesati.

Lista poate continua insa asta stie toata lumea. "Industria" noastra e bazata (in multe cazuri) pe clisee si falsa pasiune. Gata!

Multa lume merge in Mercedes si gandeste in Trabant. E mai onest sa mergi in Trabant si sa gandesti in Mercedes. Si sa iti asumi asta.

O zi buna Bogdan!

Te salut!

seul vasia
acum 8 ani
da si da Mihai!!!

Bogdan stiu cine e S. "frumos"

Dan Stanescu
acum 8 ani
S. a citit articolul din Pangandaran, Java si multumeste lui B.

Deocamdata S. e pe coasta Oceanului Indian. Mai e putin pana la Pacific.

Salutari de carte postala!

Negoita Stefan
acum 8 ani
ce ziceti de copywriterii fugiti la..Dolhasca, Barlad, Pangaresti, Copsa Mica etc...dispare incet incet specia asta. Unii vor scrie pe nisipul batut de un ocean, altii vor scrijeli pe scandura unui gard sau pe o eticheta cu cerneala stearsa de pe o sticla, intr-un beci


Related