"O sa scriu despre musculita Vodafone", le-am spus prietenilor, incintata ca am gasit in sfirsit un subiect care sa imi stirneasca tastatura. Banuindu-ma de intentii malefice, ei nu au fost de acord.
Deci imi place musculita. Nu de alta, dar imi e teama ca altfel exista riscul de a fi linsata, data afara din gasca sau admonestata la serviciu. Exagerez, evident, desi o asemenea frenezie nu am mai intilnit demult: forumurile abunda in pareri pro despre giza comunicativa, iar cercurile sociale la fel. Indiferent ca e vorba de familie, rude indepartate, prieteni, amici, cunostinte sau colegi de serviciu, de la receptionera si sofer pina ierarhiile superioare cu sef-adjunct sint incintati de noul spot Vodafone. E prima data cind toti cei pe care ii cunosc sint de aceeasi parere (buna) fata de o reclama. In acest consens general recunosc ca mi-e greu sa ma declar impotriva celebrei musculite.
Pro
In afara de excluderea sociala si teama de a fi taxata drept un gica-contra, e dificil sa sustin lucruri rele fata de mica zburatoare, pentru ca mi-a intrat si mie intr-un fel pe sub piele. E cool. E light. Are atitudine. Ma binedispune. E acolo un jenesaisquoi de care nu ma pot dezice.
Dar contra
Exista insa anumite aspecte pe care as dori sa le abordez in legatura cu filosofia celor care nu cuvinta. E vorba in primul rind de sloganul carpedian. Folosit in atitea nuante si variante de citeva mii de ani incoace, pentru mine si-a cam pierdut din farmec. ("Now" mi se pare mult mai fresh ca posibilitate de comunicare. Pe de alta parte, chiar si cel globalist in totalitatea lui - "Make the most of now" - are aceeasi sonoritate ca si autohtonul "Traieste fiecare clipa"). Si daca vorbele de duh ale antichitatii nu pot ajunge decit obosite pina in prezent, ideea in sine, de "astazi e prima zi din restul vietii tale" s-a vehiculat atit de intens in productiile culturale si de masa incit cu greu i se mai poate da o fata noua. Ba chiar cea mai la indemina implementare a carpe diem-ului este comparatia dintre om si vietuitoarele mai putin norocoase, carora in loc de citeva zeci de ani li s-a dat doar citeva ore sau minute pentru a face sau nu diferenta, prima parte a balantei invatind de la a doua natura simpla a existentei. (Despre ce ar trebui sa invete si musculitele de la om, doua paragrafe mai jos)
