Trei tineri – Dani, Cata si Luiza - s-au hotarat intr-o buna zi sa-si faca singuri-singurei o imprimanta 3D. Si-au pus numele de 24pe7 si s-au apucat de treaba. Povestea asta e una fara suspans: au reusit sa o construiasca si acum sunt bine mersi. Planuisera s-o foloseasca pentru productia publicitara, dar s-a dovedit ca o astfel de imprimanta e utila in mult mai multe domenii. Din cand in cand, merg pe la evenimente precum Comic-Con sau Noaptea Studiourilor Foto, unde fac demonstratii cu masinaria lor magica. Cand nu se plimba, se afla in studioul lor, printand de toate, de la Pokemoni la bijuterii, maini robotice si costume pentru cosplay. Intre doua guri de cafea, Luiza Dumistracel mi-a raspuns, in numele intregului grup, la cateva intrebari despre initiativa 24pe7, despre potentialul imprimarii 3D si despre popularitatea acestei tehnologii la noi in tara. Fotografiile din articol sunt realizate de Uncle Jeb Studio pentru Mixtopia.
IQads: Cum ati ajuns sa creati prima imprimanta 3D romaneasca?
Luiza Dumistracel: Totul a inceput acum patru ani, cand cautam niste metode noi pe care sa le implementam in productia publicitara. Asa am dat, intamplator, peste printarea 3D, care ni s-a parut ceva cu adevarat "wow". Puteam sa cumparam din strainatate o imprimanta ca sa implementam metoda, dar noi ne-am propus sa o construim de la zero. Asa ca am cautat si am tot cautat pe net, ne-am uitat la foarte multe filmulete ca sa vedem cum functioneaza si ne-am apucat de treaba. Am comandat o singura piesa din strainatate pentru ca nu se gasea la noi. Dar, in rest, imprimanta e 100% design-ul nostru, inclusiv capul de printare. Vrem sa realizam imprimanta in asa fel incat sa fie modificata usor pentru a putea printa lucruri de dimensiuni mai mari. Fara niciun fel de modificare, in forma pe care o are ea azi, imprimanta poate printa obiecte de 20x20 cm. Inca mai lucram la ea – incercam sa o facem mai rapida.
IQads: Ce a fost cel mai greu cand v-ati apucat de proiect?
Luiza Dumistracel: Cea mai mare problema a fost ca, la momentul respectiv, in Romania nu se gasea materia prima pentru printat, care e un fel de plastic special, PLA. Am incercat sa printam cu tot felul de alte materiale, printre care si plastilina. N-a mers, la un moment dat am reusit chiar sa blocam imprimanta. Cand, intr-un final, a aparut materia prima si in Romania, am zis "Aleluia! Acum hai sa ne apucam sa printam nebunii!".
IQads: De ce ati ales totusi sa va complicati si sa construiti in loc sa cumparati o imprimanta 3D?
Luiza Dumistracel: Ne-am zis "De ce sa cumparam din afara? Sigur putem sa facem si noi". Consideram ca si in minunatia noastra de patrie, daca te duce putin capul, poti sa faci o groaza de chestii. Am vrut sa vedem daca avem dreptate. Cred ca suntem si putin nationalisti, inca mai credem in Miorita. Prea avem tot timpul tendinta sa alegem variantele facile.
IQads: Toata povestea cu realizarea primei imprimante 3D romanesti a fost gandita ca un hobby sau ca un business?
Luiza Dumistracel: Mai intai ne-a bulversat conceptul. Whaaaaat, poti sa faci ORICE? Apoi ne-am dat seama ca, desi noi voiam sa o folosim pentru productia publicitara, nisa printarii 3D e una cu foarte mult potential. Ok, in afara e deja ceva banal, pe cand la noi inca e o inovatie, stim. Stim si ca mai dureaza putin, un an poate, pana cand lumea o sa stie clar la ce se foloseste si cum, dar ne-am zis ca o putem transforma intr-un business de sine statator. Sa o folosim pentru productia publicitara, dar in acelasi timp sa fie si un business separat.
IQads: Si pana la urma cum se monetizeaza initiativa voastra?
Luiza Dumistracel: Pana acum ne-am axat pe proiecte mai nebune, fanteziste, dar vrem sa intram mai mult in medicina si arhitectura, unde imprimantele 3D sunt foarte utile. In loc sa petreci ore in sir facand o macheta a unei cladiri, cu care apoi sa umbli de parca ai duce un ou intr-o lingura, sa o printezi 3D. Iar in domeniile astea doua o sa mergem pe ambele directii: vanzari atat de imprimante, cat si de obiecte printate.
IQads: Ce potential e in Romania pentru printarea 3D?
Luiza Dumistracel: In momentul de fata, realist vorbind, piata nu s-a dezvoltat. Cred ca o sa fie ok si o sa se creeze un flux intr-un an, un an si ceva. Exista o anumita categorie de oameni care cunosc conceptul foarte bine si folosesc printarea 3D, in special in IT sau arhitectura, unde e si mai avantajos din punct de vedere al costurilor. Ar fi o aberatie sa zic ca in Romania poti sa vinzi intr-o zi o mie de imprimante. Nu. Dar poti sa vinzi printuri, poti sa faci colaborari cu proiecte misto ca sa promovezi printarea 3D.
Majoritatea oamenilor, cand aud de 3D, se gandesc la cinema si nu apreciaza metoda la adevarata sa valoare, nu se lasa impresionati. Hei, e un spatiu gol in care, ca din aer, ti se formeaza o chestie! E o modalitate prin care se printeaza organe si reactia ta e "da, interesant". Ce-ar trebui sa inventezi ca sa zica lumea "wow"? Am ajuns la concluzia ca atragi foarte bine cu chestii usoare, nu cu treburi care sa revolutioneze gandirea, suntem prea obositi pentru asta.
IQads: Spuneai ca printarea 3D are potential mare in arhitectura si medicina. Se aplica si pentru publicitate?
Luiza Dumistracel: Tind sa cred ca oamenii din publicitate o sa se foloseasca de ea, da. Publicitatea inseamna "wow", la urma urmei. Dar, cu toate ca e un domeniu care are la baza creativitatea, exista totusi o mare reticenta cand vine vorba de adoptarea imprimarii 3D. Cu rabdare, cred ca poate iesi ceva. Ramane de vazut cat de repede se misca oamenii.
IQads: Ati avut pana acum comenzi din agentii?
Luiza Dumistracel: Pana acum nu, comenzile au venit direct de la firme, dar cereau ceva la nivel de publicitate minimalista. Pentru ca nu cunosc foarte multe despre metoda, clientii s-au limitat la chestii de baza, dar printate 3D – un breloc interesant, de exemplu. Asta in conditiile in care poti sa faci toate nebuniile, tot felul de machete si multe altele. Dar au ales sa faca niste chestii pe care lumea le stie deja si despre care stiau ca n-o sa dea rateu. Noi am incercat sa-i convingem sa se orienteze catre chestii mai creative, dar au spus ca nu-si permit sa dea gres. Trebuie sa fim mai ca Icar, sa incercam lucruri noi.
IQads: In conditiile in care clientii finali sunt reticenti la inovatie, ar fi utila agentia ca intermediar?
Luiza Dumistracel: Da, clar, mai ales ca agentiile au deja o relatie cu clientul si stiu sa il invete cu chestii un pic altfel decat publicitatea cumintica. Ii pot face pe clienti sa treaca de la "nu" la "hai sa analizam situatia".
IQads: Ce planuri de viitor aveti?
Luiza Dumistracel: Nu vrem sa fim banali, la fel ca alti 1.000 de oameni care se ocupa de domeniul asta. Vrem sa fim putin mai diferiti si incercam sa aducem lucruri noi, cum ar fi printarea din plastic fosforescent. Vrem sa facem primele imprimante 3D industriale romanesti. Vrem neaparat sa ne axam pe medicina, unde poti sa faci foarte multe cu o imprimanta 3D. Noi putem sa printam proteze poate in niste ore, de exemplu, in timp ce oamenii asteapta luni in sir o subventie de la stat pentru asta. In domeniul arhitecturii vrem sa scoatem din uz machetele clasice, si mai vrem sa ne concentram pe cosplay, pe producerea de costume pentru asta. Si, pe scurt, sa devenim la un moment dat un fel de Microsoft sau Apple sau Coca-Cola. Bine, unul mai micut asa.
