Buletin meteo, editie speciala. Dupa #pitch2015, a plouat cu meme-uri si, ocazional, a fulgerat cu indignari. Presiunea atmosferica a tot crescut in asteptarea unei reactii din "ochiul furtunii". O asteptare tot mai prelungita, asa ca nici presiunea nu mai e ce-a fost. La o saptamana de la eveniment, ne regasim tot in expectativa, am trecut la starea vremii pe glob. Pe alte meleaguri cum ar bate vantul in situatia lui #pitch2015?
Mai rar intalnesti in viata ta de publicitar un pitch dintr-ala adevarat, spune Ionut Cojocaru (Senior Art Director, Saatchi & Saatchi Dubai). Cum ar fi, de pilda, un pitch de sfarsit de contract, pe care l-ai biruit pana-n etapa finala. Agentia concurenta detine contul in afara si in aer se simte alinierea la retea. Asta e genul de pitch pentru care merita sa dai resurse ca sa primesti inzecit reputatie, a spus Ionut.
"The truth is that, in advertising, we're in the magic business", n-am zis-o eu, a zis-o Hegarty.
Oricat de magic ar fi in publicitate, suntem totusi un business; si, ca in orice business, din cand in cand, exista si Pitch-ul.
La modul general, fara competitie nu am avea work de calitate; si fara work de calitate nu ar exista reputatia de pe piata pe care o agentie si-o face tocmai prin work. Iar reputatia este cel mai sigur mod prin care poti castiga un Pitch.
Cand am auzit prima data de #pitch2015, mi s-a parut o gluma de Facebook. Cand mi-am dat seama ca-i real, am crezut ca e un stunt. Mi se parea excelent.
Ma gandeam cine oare le face comunicare pe PR si care ar putea sa fie reveal-ul.
Va dati seama cam cum stau cu reputatia agentiile care s-au grabit sa umple stadionul unde avea sa aiba loc Pitch-ul anului. Probabil ca nu ei ar fi fost the ultimate goal al acelei invitatii la Pitch. Probabil ca restul, cei care au refuzat politicos, ei erau targetul.
Inca mai astept reveal-ul.
Oricum, ca un spectator de Pitch-ul Anului, cu detasarea celor doua mii de km departare de tara, m-am distrat de minune. Am vazut poze la cald din timpul Pitch-ului. Am vazut tot felul de reactii mai mult sau mai putin luate in serios.
Scrisori deschise dupa modelul IPA (Institute of Practitioners in Advertising), da, se intampla si la case mai mari. Am vazut elefanti crescuti in sufrageria agentiilor.
Dar cel mai mult mi-a placut un post in care un tanar publicitar, dupa o seara de bauta, se gandea sa cheme vreo 84 de taxiuri in Gaia. Misto. Am ras.
Nu pot, totusi, sa nu ma intreb: cati din cei care isi dau atat de usor cu parerea, au trait cu adevarat un Pitch? Ma refer la Pitch-urile adevarate din industrie.
Eu am avut norocul sa traiesc unul.
Lucram pe Vodafone si urma Pitch-ul de sfarsit de contract.
Timp de o luna si jumatate am trait filmul Whiplash. Daca nu l-ati vazut deja, e un film excelent. Un exemplu de edit facut parca pe notele partiturii cu acelasi nume, nu mai zic de grading, de casting, de muzica.
Nu o sa reiau cliseele cu dormit prin agentie, lucrat dimineata pe campaniile de zi cu zi si seara/noaptea pe Pitch, contul era inca la noi. Va zic doar ca presiunea era destul de mare.
Ramasesem in cursa cu agentia care avea contul in afara si alinierea pe retea plutea cumva in aer. La fel ca-n film, la generic ne curgea sange din ochi si din urechi.
Am castigat Pitch-ul. Nu, nu am primit vreo prima de Pitch cum tot auzeam la altii, dar nici nu am lucrat pentru bani. Am lucrat pentru reputatie.
Revenind la primul paragraf, reputatia este cel mai sigur mod prin care poti castiga un Pitch.
Un Pitch in care manifesto-ul pe care l-am facut pentru prezentare a fost mai frumos decat ce s-a filmat final pentru TV. Iar directia strategica si comunicarea vandute in Pitch au adus mai tarziu doua Silver-uri si doua Bronze-uri la Cannes.
Iar ieri la Effie, tocmai ce a castigat Sustained Success pentru Gold-ul de anul asta si Grand Effie-ul de anul trecut.
Cam Pitch zic.
De notat:
thegoodpitch.com - self-explanatory, 95 de pagini de how-to-pitch.
