![[Sezatori cu scriitori] Iulian Tanase: Cind mi-e foame sa scriu, ma apuc de scris, si scriu, sarumina pentru masa, pentru masa de scris, si sa-mi fie de bine!](https://media.iqads.ro/2015/12/foto-cover-1-cover-850.jpg?v=201711021000)
Iulian Tanase nu face mare caz de faptul ca e scriitor. Contrar perceptiei generale, scriitorii nu sunt niste zei intangibili, ci oameni cu vieti interioare bogate si bine antrenate.
Nici pe pagina lui de Facebook nu posteaza din ipostaza de scriitor; prefera sa fie mai degraba uman. Asa se intampla sa dau, citindu-i postarile, fie peste fragmente de dialog intre el si copiii lui, fie de intamplari cotidiene, fie de ganduri legate de cine stie ce evenimente sau trairi.
L-am intalnit prima data la una dintre lecturile publice ale cartii Teoria Tacerii. Volumul era proaspat lansat si, din cate imi amintesc, se epuizase primul tiraj. Iulian a povestit atunci ce a insemnat pentru el incursiunea intr-o lume a semnificatiilor tacerilor, tacerea fiind o forma de comunicare foarte puternica.
Nu scrie texte literare la comanda sau din obligatie, ci mai degraba de placere, iar apetitul asta pentru scris e si cel care il face pe Iulian sa se aseze la masa de lucru atunci cand simte nevoia.
E autorul a numeroase titluri, printre care Iubitafizica, Cucamonga sau Manualul Imblinzitorului de Cafele. Cei doi copii ai sai (Adora si Sacha) i-au fost inspiratie pentru cea mai recenta carte (Experimentul MAMATATA), un volum in care a adunat peste 200 de dialoguri pe care le-a avut de-a lungul timpului cu cei mici.
