In aglomeratia de oameni si informatii in care ne-am trezit odata cu digitalizarea lumii, vocile individuale se disting greu sau deloc. Chiar daca prind viata si reusesc sa se faca auzite, ecoul risca sa dureze cat viata unei musculite de otet. Dar sunt unii oameni care incearca; pentru ca stiu ca altii au reusit. Pe unul dintre ei il cheama Goran Mihailov, e regizor si face film si publicitate.
Goran s-a indragostit mai intai de teatru, datorita unei profesoare care nu-si dorea sa formeze actori, ci oameni impacati cu ei. Prin liceu s-a apucat mai mult in joaca sa faca filme, impreuna cu fratele lui si un coleg de clasa. Ieseau bine asa ca, mai tarziu, a ajuns sa frecventeze UNATC-ul. In prezent, are semnalmente de freelancer, dar il gasim deseori la Studioset.
Iar acum-acum se afla in randurile de mai jos, spunandu-ne cum e sa fii regizor in Romania. Si, ce bine, dandu-ne cateva recomandari ca sa ne mai animam cultura cinematografica.
Initial am descoperit teatrul, filmele le vedeam doar la televizor si mergeam rar la cinema.
Am terminat liceul de arta din Arad, sectia arta dramatica (pe atunci la prima generatie de elevi cobai), unde am avut o profesoara de teatru incredibila, care pot sa zic ca mi-a schimbat viata si perceptia asupra acestui univers.
