Continuăm discuțiile cu autorii răsplătiți la Premiile Superscreri cu Ștefan Mako (Casa Jurnalistului și Rise Project). În trecut, a lucrat pentru Europa FM și România Liberă, s-a aventurat pentru scurtă vreme în televiziune - ca scenarist la "Schimb de mame" - , apoi s-a apucat de jurnalism independent, la Casa Jurnalistului. La Superscrieri, a fost premiat, până acum, de trei ori: în 2015, a primit Superscrierea anului pentru reportajul Procesul, dar și locul I pentru Patru mii de kilometri garduri, realizat împreună cu Matei Bărbulescu, și locul I la categoria Portret, în 2013, pentru Strada Cristinei.
Ștefan Mako ne povestește, printre altele, cum se manifestă cameleonismul din timpul documentării, când își pliază înfățișarea, comportamentul și gândirea după subiect, dar și despre ce simte că este important, de fapt, în meseria sa: discuțiile generate de un material jurnalistic.
În 2011 am trecut printr-o criză de sens. Speram să fiu un mare scriitor sau ceva. Lucram în presă de doi ani și mi-am dat seama că n-o să scriu americănește, citeam mult Esquire & alte reviste care încă investeau în povești, iar eu devenisem un roboțel de produs clicuri, chiar luam bonusuri pentru numărul de afișări, indiferent de subiect.


![[Superscriitori] Ștefan Mako (Casa Jurnalistului): Discuțiile grele sunt cea mai importantă schimbare pe care pot să o generez. Dacă doi oameni discută despre ce am scris, e bine](https://media.iqads.ro/2016/10/8955-10202578916872800-3696139420338088650-n1-cover-850.jpg?v=201711020544)




















