Aflati pe ultima suta de metri cu seria noastra despre traducatorii romani, ramanem cu senzatia pe care o incercam inca de la inceput: printre cele mai stringente lipsuri ale pietei de carte din Romania este lipsa banilor. Dar mai e ceva cu care ramanem dupa acest episod dedicat traducerilor: o sumedenie de carti recomandate direct de la sursa. Deci luati un pix si-o foaie si vedeti ce va place.
Astazi, de exemplu, o avem invitata pe doamna Mihaela Stan, o traducatoarea cu experienta, cu 30 de carti oferite cititorilor romani. A indraznit prima traducere in urma cu 12 ani, sub umbrela editurii Rao, si a continuat apoi prin colaborari cu Nemira, Corint si Semne. Exista, in opinia dumneaei, doar doua lucruri de care un traducator ce se vrea a fi bun nu se poate lipsi. Primul este rabdarea, fara de care, vorba invatatilor, nu se fabrica nici otetul. Iar cel de-al doilea este o cunastere aprofundata a limbii materne.
Dupa terminarea facultatii, cativa ani, am facut traduceri din franceza pentru diferite publicatii. In 2004, o buna prietena mi-a sugerat sa-mi incerc puterile si cu o carte, asa ca m-a recomandat unei edituri. Dupa proba de rigoare, RAO mi-a incredintat „Arborele vietii” de Christian Jacq, un roman a carui actiune se petrece in Egiptul antic.























