[Noul fals și uz de fals] Ana-Maria Caia: În piețele mature și în media clasică, e foarte frecvent ca advertiserii să refuze să se asocieze cu minciuni. La noi, mai rar

Belșugul acesta de fake news, răsărit parcă peste noapte (dar nici gând de așa ceva), ne face să ne dorim o vacanță luuungă de tot. Unde? Pe Pluto, unde, recent, s-au descoperit niște dozatoare imense din argint, din care curge lapte de capră. Cum, nu știați?

Acum serios, că e un subiect al naibii de serios, ne-am gândit să stârnim și noi o dezbatere pe tema știrilor false. Cu accent pe cele din online-ul românesc, desigur. Prima discuție este cu Ana-Maria Caia, scriitoare și redactor-șef Șapte Seri.

Pe la jumătatea materialului în care Ana-Maria ne răspunde la întrebări, se află această locuțiune-bijuterie: ”mica bârfă de pe șanț”. Descrie foarte bine acest mecanism al meschinăriilor care risipesc timp și avariează societățile. 

Fake news. O definitie

E ca mâncarea cu monoglutamat de sodiu. Gustoasă că nici nu mai contează că ingredientele din ea sunt proaste sau că e otrăvitoare. Într-o lume obsedată de entertainment, plină de egoism și narcisism, știrile false pot fi foarte satisfăcătoare.

Cu ajutorul lor, ne putem plasa într-o lume imaginară mai prietenoasă cu noi înșine, mai apropiată de convingerile pe care vrem să le avem. Ne permit să fim mai îngăduitori cu defectele noastre, cu neîmplinirile noastre. Pot fi balsam pe rănile noastre, pot fi justificări minunate pentru lipsa noastră de acțiune.

Câtă alinare stă, de pildă, într-o știre care ne spune că Soros a furat poporul român! Pur și simplu nu-ți poți reproșa nimic ție, român, că ești sărac și furat, cum ai putea tu, mic, să lupți cu un zeu ca Soros, despre care nu știi nimic concret, dar despre care ai auzit odată că e capul unei bande de răufăcători care locuiește undeva între stele?

E același raport pe care îl aveau anticii cu zeii lor: ăia de sus erau niște ticăloși abuzivi, ăia de jos îi înjurau și rar, foarte rar, apărea câte un erou dintre ei, dispus să se ia la trântă cu acești zei. De obicei, cu puțin succes. Știrile astea false o pun de-o nouă mitologie.

Suntem din ce în ce mai rar actori în propria noastră viață și din ce în ce mai des spectatori, de aia fenomenul e așa de umflat, cred că în egală măsură la ei și la noi, oricine ar fi ei și oricine am fi noi. Contează să fim conectați și să ne alimentăm de la țeava imensă de informații aiuritoare.

Cauze și origini

Minciuna, născocirea, ficțiunea, fabulațiile sunt toate abateri de la adevăr și ele există dintotdeauna. Sigur, contează contexul în care sunt spuse, scopul cu care sunt spuse, consumatorul lor și creatorul lor.

În Platon există referințe la "minciuna utilă", aia care te face un cetățean mai bun, chiar dacă e minciună. Miturile, în vechime, erau acele adevăruri de necontestat care explicau omului de unde vine și unde se duce și cum e aranjat universul său, dar azi prin mit înțelegem un fals.

Mica bârfă de pe șanț, care e o deformare a adevărului sau, de-a dreptul, o minciună gogonată, o calomnie odioasă e și ea tot o formă de "fake news" - e drept, orală și cu audiență limitată, dar audiență care contează. Democratizarea mijloacelor tehnice, accesul la internet, ușurința cu care suntem, astăzi, fiecare dintre noi un participant la o agoră globală, cu o voce care se poate auzi peste tot în lume, duce, bineînțeles, la o explozie a acestor știri false.

Trebuie să ai foarte puține cunoștințe tehnice ca să pui sus un site unde să-ți etalezi produsele imaginației și îți trebuie spre zero cunoștințe tehnice ca să distribui mai departe minciunile altcuiva. 99% dintre cei care produc știri false sunt conștienți de falsul lor și cred că 70% dintre cei care le distribuie ar putea pricepe că distribuie o minciună.

Numai că sunt minciuni convenabile pentru cei care se ocupă cu ele, dezirabile, în zona aceea de wishful thinking sau din zona "la alții e mai rău, la mine e mai bine". Mai e și categoria aia de știri spăimoase care te transformă, pe tine, distribuitorul, într-un mic erou pentru că nu e puțin lucru să avertizezi oamenii că o ambulanță neagră culege copii de pe străzi sau altele asemenea.

Și mai avem și știrile care te fac purtător de "știință și adevăr", persoană sofisticată cu complexe cunoștințe, de la astronomie la anatomie, care descoperă lucruri absolut minunate, odată cu niște misterioși cercetători britanici: viață pe Saturn, apă pe Pluto, cancer în vaccinuri, leguma anti-cancer, #dietaminunecuapășiprune și așa mai departe, până la finalul internetului.

De unde apar aceste publicații? Din nevoia noastră de mistificare și mitificare. Din uriașul ecosistem de net. Fie că ești politician, influencer, brand, președinte de bloc, fermier în Laponia sau corporatist în Pipera ai la îndemână mijloacele de a pune în circulație o minciună. Acest la îndemână poate fi foarte tentant.

Victimele fakărelii

Păi afectează pe mai toată lumea. Ne lenevesc la cap și la spirit. Ne creează o lume paralelă cu cea reală, din păcate plină de spaime și otrăvuri și mai ales foarte plină de beznă.

Fiică-mea, în clasa a IV-a, a venit de la școală cu următoarea afirmație: "Delia și Alex Velea sunt iluminati." Doamne, ce-am mai râs, dar pe de-o parte nu era râsul meu. Îi spusese profesoara de religie că a citit ea, pe net, din surse sigure, că ăștia sunt iluminati, ceva rău, legat de Bafomet.

Colegii ei de clasă au întărit spusele doamnei, copilul meu a auzit un cor de voci care spunea asta și, nepricepând exact ce sunt iluminati, ce e Bafomet, fiind la vârsta poveștilor spăimoase, era dispusă să și creadă. Atunci i-am explicat mecanismul cu care se poate feri de miciuni ridicole. Am pus-o întâi să înțeleagă știrea. Să citească, măcar pe Wikipedia, ce sunt iluminati, i-am povestit despre Bafomet și reprezentările lui, am discutat despre simboluri oculte. Când a terminat cu documentarea, era perfect lămurită de ce povestea e pur și simplu tâmpită.

Sigur, acum se câștigă alegeri cu știri false și se schimbă viața oamenilor cu minciuni bine promovate și bine circulate, chiar dacă ele sunt din categoria foarte ușor de demontat. Totul e o chestiune de discurs, oamenii nu mai sunt dispuși la un minimum efort de a cerceta ceva pentru a afla adevărul.

Mă uitam la alegerile din SUA și ce m-a oripilat nu e că s-au fabricat știri false despre Hillary (inclusiv un tânăr român a făcut asta), ci că Trump a devenit apărătorul valorilor tradiționale, un salvator aproape biblic.

Am avut discuții halucinante pe Facebook cu oameni religioși profund care îmi explicau cum tipul ăsta nu scuipă pe valorile lor. Adică un desfrânat, cu mai multe căsătorii, cu un fiu de vârsta nepoților, cu o fată convertită la mozaism, cu o atitudine condamnată de preceptele religioase față de femei, iată, el, a ajuns să fie perceput ca salvatorul principiilor "sănătoase", "religioase", "creștine". E caraghios, desigur, dar e și trist că toate-s așa cu susu-n jos.

Efectele

Dacă nu vom acționa cumva, cu cursuri de competențe media, cu educație pentru copiii noștri, vom crește o generație de analfabeți, nu de-ăia care nu știu literele, nici de-ăia care nu pricep sensul unui text, ci de-ăia care nu pot alege neghina din grâu și toarnă în ei, fără discernământ, tot ce se întâmplă să fie pe țeava cu informații.

Până acum, iată, avem alegeri câștigate cu minciuni gogonate, războaie justificate și împachetate plăcut pentru publicul larg de mecanisme uriașe de propagandă, oameni care-și pun în pericol sănătatea pentru că au încăput pe mâna unor șarlatani digitali cu multă priză la public și altele asemenea care nu sunt deloc de neglijat.

Rolul industriei de advertising

Brandurile încep să capete o conștiință, să-și crească o extensie morală. Nu știu dacă ăsta e rolul lor pe lume, dar e cert că rolul lor pe lumea asta e din ce în ce mai important. Avem branduri cu putere economică și nu numai, comparabilă cu cea a unor state. Dacă aceste branduri nu-și vor cultiva o conștiință, poate că lumea va fi din ce în ce mai nasoală.

În piețele mari, mature și în media clasică, e foarte frecvent ca advertiserii să refuze să se asocieze cu minciuni, ticăloșii, discurs care instigă la ură, pornografie, gunoi. La noi, mai slab, deși au fost cazuri. Internetul e totuși un teritoriu nou, se cucerește încă precum Vestul Sălbatic, așa că e normal să fie mulți tâlhari și puțină apăsare morală deocamdată.

Experiențele tale

Aici e un roman de scris, de la oameni care-mi explicau cum Clothilde Armand e atee,  până la mine subiect de știri calomnioase la defunctul OTV sau pe diverse blogulețe. Asta-i lumea, decât să vă scriu romanul meu, mai bine vă îndemn să-l citiți pe-al lui Umberto Eco, Cimitirul din Praga, pentru o mai clară înțelegere a fenomenului.

Pe ei, pe mama lor! Dar cum?

Educație, cât mai multă educație. Responsabilitate din partea distribuitorilor mari de conținut, a platformelor globale. Autoreglementare pe piață, dinspre cei care produc sau distribuie informație. Conștiință dinspre branduri. Am zis cumva deja de educație?