[De ce boicot?] Ana-Maria Caia: Companiile sunt apolitice, dar aici nu vorbim de politică, ci de minciună și gunoi informațional periculos

[De ce boicot?] Ana-Maria Caia: Companiile sunt apolitice, dar aici nu vorbim de politică, ci de minciună și gunoi informațional periculos

Problema ar fi ca și rezolvată, crede Ana-Maria Caia, dacă toți oamenii care au pe mână bugetele de marketing ale companiilor din România pun mâna și citesc manualele brandurilor de care se ocupă. Apelul către branduri la asta se rezumă, până la urmă. Multă vreme, Ana-Maria a crezut că nu trebuie să ceri conștiință banului sau să salveze lumea. 

Dar suntem într-un moment în care atitudinea asta "chill" devine tâmpită de-a dreptul, pentru că media afiliată puterii actuale a devenit absolut mizerabilă. Una e să ții partea cuiva: partid, ideologie, persoană - în definitiv peste tot există de când lumea ziarul de dreapta și ziarul de stânga - alta e să arunci numai cu minciuni, ficțiuni și mizerii în audiență.

Ea vorbește despre responsabilitățile care vin la pachet cu libertatea de exprimare, efectele fake news asupra tinerilor, manipulare, unde se termină politica și începe decența.

 

De ce te-ai alăturat boicotului

Mi-a zis Feher, hai, semnează și tu asta, dă mai departe și mi-am zis că Feher are dreptate, măcar la nivel simbolic.

Multă vreme am fost mai potolită: banul e ban și banului nu-i ceri conștiință, companiile trebuie să facă profit, nu să salveze lumea. Mai e și faptul că televiziunile de știri românești n-au cum, după niciun calcul posibil, să fie sustenabile pe piața liberă: ele au fost, sunt și vor fi finanțate cu banii unor patroni și prieteni de patroni care au niște interese.

Dar suntem într-un moment în care atitudinea asta "chill" devine tâmpită de-a dreptul, pentru că media afiliată puterii actuale a devenit absolut mizerabilă. Una e să ții partea cuiva: partid, ideologie, persoană - în definitiv peste tot există de când lumea ziarul de dreapta și ziarul de stânga - alta e să arunci numai cu minciuni, ficțiuni și mizerii în audiență.

Companiile sunt apolitice, dar aici nu vorbim de politică, ci de minciună și gunoi informațional periculos care tâmpesc o țară. De ce tu, producător de apă minerală sau de ciocolată, ți-ai pune produsul lângă unii care instigă la ură, sunt rasiști, antisemiți, mincinoși, deliranți? Chiar stai în punctul ăla de audiență?

 

Efecte

Încerc să fiu optimistă, pentru că nu cred că retragerea unor contracte de advertising va fi crucială pentru funcționarea acestor instituții media. Totuși:

Reducerea resurselor înseamnă producție de gunoi mai mică, poate chiar retragerea unor stâlpi de dezinformare dintre moderatori.

Companiile românești se responsabilizează puțin. În America, de pildă, dacă unul o ia pe arătură și spune prostii mai mari ca el, mai ales din zona discriminării, se trezește că i-au fugit toți advertiserii, nu e nevoie să îl dea cineva afară.

Ideal, resursele luate de la aceste televiziuni toxice vor fi mutate către media independentă, curată, care are astfel șansa de a crește. Avem nevoie de ea ca de aer.

Ideal, ideal. Ceva oameni care participă la hora dezinformării naționale vor simți rușine și frustrare, odată cu scăderea salariului. Sau chiar și fără scăderea salariului.

Pe termen lung, dacă companiile nu mai vor asociere cu gunoi informațional și ies de pe televiziunile problematice, cred că e mai greu să se întoarcă.

 

De ce e nevoie ca brandurile să ia atitudine

În vremea în care făceam Șapte seri, atunci când aveam un advertorial sau un pagină de branded content, oamenii din companiile cu care lucram aveau mare grijă să nu fie nicio virgulă nelalocul ei, vorba aia, să nu afecteze buna imagine a brandurilor.

Cum se cuplează asta cu ditai spotul pus în mijlocul unei emisiuni în care se delirează despre Soros și plata manifestanților? Cum stă brandul ăla curat și frumos lipit de un discurs de-al lui Pleșoianu și-o înjurătură de-a lui Nicolicea? Brandurile e nevoie să ia o astfel de atitudine ca să-și păstreze propria imagine.

 

Responsabilitatea brandurilor 

Ca responsabilitatea noastră față de mediul în care trăim. Dacă mai vrem să avem un mediu în care să trăim, trebuie să-l respectăm. Apoi, brandurile au oameni în spate - care le-au creat, le-au crescut, le țin în piață - iar acești oameni trebuie să arate niște discernământ.

Oricum, problema e ca și rezolvată dacă mâine toți oamenii care au pe mână bugetele de marketing ale companiilor din România pun mâna și citesc manualele brandurilor de care se ocupă. Am avut nenumărate astfel de lecturi și nimeni nu scria pe-acolo că te asociezi cu minciuna și dezinformarea, nici cu atacul la persoană, nici cu propaganda odioasă.

 

Boicotul în România

Nu avem o cultură a boicotului. Suntem tineri, foarte tineri și la proteste. Avem un punct de fierbere foarte ridicat, de aceea pocnim rar. Suntem agresivi la nivel verbal, și-n general în viața de zi cu zi, în chestiuni mărunte. Ceea ce nu înseamnă că nu putem crea o cultură a boicotului.

 

Critici

Brandurile nu fac politica si nici nu ar trebui;

Nu le cere nimeni să facă politică, acum li se cere să aibă puțină decență. Dacă ar exista o instituție media care ar publica știri false despre Dragnea, în care ar spune că e violator sau despre Dăncilă, în care ar spune că e fiica bătrânului Rothschild care și-a făcut la 101 ani un transplant de inimă cu inima unui bebeluș, aș fi la fel de revoltată să văd că detergentul cu care spăl sponsorizează asemenea inepții. Brandurile n-au un univers secret și paralel în care ființează, deconectat de ăla în care trăim noi.

 

Responsabilitatea media nu poate fi abordata de branduri pe termen lung;

Eu zic să încerce pe termen scurt, deocamdată. Nu e nevoie să fim foarte ambițioși în acest moment. Faptul că media românească arată cum arată acum e o conlucrare a tuturor actorilor din piață.

 

Restrangerea libertatii de exprimare:"daca nu vrei sa te uiti la un post, schimba canalul";

Libertatea de exprimare, ca orice libertate, se termină fix acolo unde începe libertatea celuilalt. Nimeni nu cenzurează aceste televiziuni, ci toată lumea, prin diverse măsuri, încearcă să le îndrepte. Un demers creștinesc, de altfel, de ce să-l vedem în altă cheie?

 

Cum poate fi măsurat în România fake news

Când fiică-mea are școală, vine acasă non-stop cu prostii explodate, auzite acolo: Beyonce moare de 10 ori pe an, Delia e iluminati, balena albastră ne sinucide, ambulanța neagră face și drege, Soros e un tip malefic care vrea capul lui Dăncilă, imigranții sunt răi și ne omoară pe stradă. Ea e fată alfabetizată media, dar nu toți sunt așa. Dincolo de ce prindem noi pe lângă bulele noastre și se referă la politică - ultima invazie de mizerie a fost pe tema "violențe în Piața Victoriei" - există o cantitate imensă de tâmpenii care ajung la cei tineri și foarte tineri și nu numai.

În România nu e monitorizată treaba asta și nici nu există o preocupare insituțională anti-fake news pentru că deocamdată există o preocupare instituțională pro-fake news.

Sper să prindem și niște vremuri pe dos față de astea.

Aboneaza-te la newsletterul IQads cu cele mai importante articole despre comunicare, marketing si alte domenii creative:
Info


Dosare editoriale

Branduri

Sectiune



Branded


Related