![[Bibliografii personale] Karin Budrugeac: ”Devorezi cartea aia și orice te ține departe de ea ți-e dușman, că e somn, job sau iubit. După care, după cum ziceam, au venit protestele”](https://media.iqads.ro/2018/01/dec-2017-claudiu-popescu-cover-850.jpg?v=201801251255)
Se știe asta despre specia umană: toate ființele au o pungă cu pungi în casă și un scaun pe care se strâng hainele. Fusta care nu s-a potrivit cu dimineața, pantalonii care nu erau culoarea potrivită, tricoul care a fost martor la scena aia. Or exista și în casa lui Karin reperele astea ale umanității, treaba lor, dar știm sigur că în loc de haine, ea are un scaun cu cărți. Pe post de noptieră.
Primul lucru pe care Karin Budrugeac (Believer in youth @ SUB25 & IDEO IDEIS, Empowering creative people with FFFF) îl face dimineața când se trezește e să ia de acolo un volum și să citească măcar câteva pagini. ”Cât să nu se ridice din pat cu ea în cap”. În ultimii ani (zice ea) a citit foarte puțin, așa că s-a hotărât să se mobilizeze. Pentru că necitind, e ca și cum ar ignora o parte din ea. Aici, câteva fragmente din Karin de anul trecut:
Două cărți care se citesc greu și una care zboară prin tine:
Kazuo Ishiguro – The Unconsoled
Am pus mâna pe cartea asta înainte ca Ishiguro să ia Nobelul, în Humanitas-ul de pe Elisabeta: acolo găsești mereu câteva cărți în limba engleză, puse aparent random pe un sertar aproape de casa de marcat. Mi-a atras atenția titlul și cum nu mai citisem nimic de el (văzusem doar filmul făcut după „The Remains of the Day” și două adaptări pentru teatru după „Never let me go”, la Ideo Ideis) am zis să încerc. „The Unconsoled” este o carte luxuriant de stranie, ca un vis îndelung. Felul în care protagonistul se lasă purtat de ce vor toți ceilalți de la el (necunoscuți, familie, oricum sunt aceiași) și alunecă din situație în situație, aparent fără a fi capabil de a-și impune voința proprie, te duce cu gândul la felul în care ne trăim viețile, cu iluzia că suntem stăpâni pe ele.
