Din liceu am fost invatati ca poezia este ceva ce au scris niste barbati albi morti, ceva sacru, o comoara, ceva intangibil si de aceea prin excelenta neimportant pentru viata noastra de zi cu zi, spune Robert Elekes. El organizeaza de trei ani Dactar Nicu's Skyzoid Poets, un club de lectura in Brasov si si-a dat seama de asta: exista cititori de poezie. Dar. Exista cateva Dar-uri. Multi oameni percep inca poezia ca o arta abstracta, incarcerata in turnul de fildes al intelectualismului elitist. Asa ca surpriza lui a fost sa ii vada pe acesti oameni realizand ca poezia este scrisa si pentru ei. Este sociala, dezinhibata, autentica. Oamenii acestia cauta un loc relaxat de intalnire cu autori contemporani, sa stea cu ei dupa eveniment la o bere, la o tigara, sa afle lucruri despre practica scrisului si despre viata de artist pe care altundeva nu le afla.
Consumatorul de cultura nu mai vrea sau nu mai poate sa fie un simplu spectator, vrea sa intre in joc, sa isi faca prezenta vazuta si simtita
Acest lucru este vazut de multi ca ceva negativ, spune Robert, ca un fel de narcisism inadmisibil al publicului care ar trebui sa stea frumos la locul lui si sa taca si sa aplaude la sfarsit. Dar lui i se pare ca este o sansa adevarata de a crea o cultura participativa si de a democratiza acest sistem care este bantuit de fantoma autoritatii si a elitismului.
