Un copil ridică un braț în aer și se hotărăște să îl țină așa, toată viața. Ce înseamnă asta? E o condiție medicală? E un fel de a se exprima? E o modalitate de a se arăta lumii? Societatea, prin actorii ei cei mai importanți, dă răspunsuri. Dar cel mai important răspuns nu există încă în spectacolul My Arm pe care îl pregătește regizorul Dragoș Alexandru Mușoiu alături de performerul Vlad Udrescu. Și nici nu poate fi formulat în absența publicului.
Spectacolul, pe textul lui Tim Crouch, are un singur performer și provoacă publicul să experimenteze procesul de sugestie.
Este un spectacol care nu se adresează retinei, ci imaginației. De aceea, spectacolul nu poate exista în absența publicului. Repetițiile la acest spectacol nu pot fi niciodată concludente, atât timp cât în sală nu este public, spune Dragoș Mușoiu.
Cea mai grea parte în pregătirea lui a fost chiar asta: absența publicului de la repetiții. De asemenea, ideea de one-person show presupune alt tip de relații de lucru decât orice altă formă de spectacol, explică Dragoș: În primul rând, e necesar să dispară orice formă de raport de autoritate al regizorului asupra actorului.
