Radu Olteanu și lecțiile de ”Acum 100 de ani”: Cred că e util să urmăm exemplul generațiilor trecute care nu s-au împotmolit în lamentări

În 2018, orice se întâmplă capătă conotații dramatice, pentru că se întâmplă în anul centenarului. Toate declarațiile, de la politicieni la vedete populare, se termină cu ”în anul centenarului”. Chiar și pe Facebook, postările oamenilor obișnuiți folosesc în loc de semne de punctuație ”anul centenarului”. Iată că în ”anul centenarului” publicăm și noi un articol despre centenar. Mai exact, despre un proiect care încearcă să aducă istoria mai aproape de noile generații. 

Radu Olteanu, inițiatorul “Acum 100 ani”, a lucrat doi ani la acest proiect și speră că istoria văzută prin lentila digitală să devină captivantă pentru tineri. Documentarea l-a dus și prin manualele de istorie din prezent.

Din păcate nu sunt foarte diferite de cele de pe vremea mea. Au același iz prăfuit, același ton obosit și anacronic. Glorifică în mod exagerat anumite aspecte, iar pe altele le omit fără noimă.

Radu explică cum a început totul, care au fost obstacolele, cum a selectat istoria și care au fost punctele sensibile ale acestui proiect ambițios.

Ideea

M-a pasionat dintotdeauna istoria. Însă prezentul și mai ales viteza cu care se desfășoară totul în viața de zi cu zi te fură. Nu mai apuci să vezi pădurea de copaci, cum se spune. Am ieșit totuși din rutina de zi cu zi și am început să îmi dedic timpul liber acestui proiect în urmă cu aproximativ doi ani.

Au fost mai multe triggere, printre care o excursie la Paris din vara lui 2016, în care am constatat că alte popoare alocă timp, energie și fonduri pentru comemorarea istoriei. Am cumpărat de acolo câteva reviste și CD-uri despre Marele Război și mi-am hrănit astfel interesul istoric pentru subiect, dar și curiozitatea și dorința de a mă autoîncuraja că “dacă alții pot, noi de ce nu am putea”.

Legându-mă de contextul comemorării centenarului de la Marea Unire mi-am setat practic și un deadline și asta m-a motivat ori de câte ori aveam tendința să amân sau să abandonez din diferite motive. Practic am început să funcționez pe principiul “acum ori niciodată”, căci dacă lăsam să treacă acest pretext aniversar, mă lăsam iar furat de grijile cotidiene și hobby-urile legate de istorie ar fi rămas doar hobby-uri personale, fără finalitate.

Apoi nu mai puțin important a fost momentul când, în toamna anului trecut am aflat că voi deveni tată și a fost un motiv în plus să găsesc un mod atractiv de a transpune istoria într-un format digerabil și atractiv noilor generații. De altfel, în acest ultim an proiectul a căpătat o dimensiune educativă din ce în ce mai bine conturată, tocmai din acest motiv.

Obstacole

Cel mai greu a fost și este în continuare să ne descurcăm fără susținere financiară de la sponsori sau organizații care, am fi crezut noi inițial, ar putea aloca resurse către o astfel de inițiativă educațională.

Am trait într-un fel dezamăgirea de a vedea că degeaba toata lumea spune că trăim într-o societate tabloidizată și lipsesc inițiativele culturale, atâta vreme cât, în momentul în care cineva vine cu un proiect educațional nimeni nu e dispus să aloce resurse pentru a-l susține.

Recunosc că deformația mea profesională de publicitar mă făcuse să cred că e nevoie doar de un twist deștept pentru a vinde ideea către branduri și a obține sponsorizări. Mă gândeam că sigur marile branduri românești cu tradiție vor avea platforme de comunicare dedicate centenarului și că vom putea să găsim punți de colaborare. De asemenea, mă gândisem că instituțiile statului vor avea tot felul de inițiative și fonduri pe care să le aloce unor proiecte de acest tip.

Dar iată că anul centenarului a venit, însă interesul pentru teme istorice și în general pentru un proiect cu substanță este minim. Am bătut la nenumărate uși și m-am lovit de răspunsuri negative seci sau - și mai trist – de tăcere. Cumva, într-o ironie a sorții dramatică ce nu ne face cinste, puținele branduri care adoptă un discurs orientat către tema centenarului se opresc la nivelul de mici și bere.

Iar dacă inițial m-am gândit că încă nu e bine conturat, încă nu poate fi pe deplin înțeles, încă mai trebuie gândit acest proiect fiind în faze incipiente și de aceea nu am obținut sponsorizări, ei bine acum m-am convins că nu lipsa proiectului de ramificații la momentul la care l-am prezentat a fost cauza pentru care nu s-au cncretizat acele sponsorizări, ci lipsa de viziune a celor ce ne ascultau.

Am reușit totuși, până la urmă, să adunăm un grup de organizații, publicații și oameni care au văzut potențialul proiectului și au decis să se asocieze într-un parteneriat și fără de care nu am fi reușit să îl lansăm. Însă, dacă am fi avut sprijin mai consistent, sigur am fi reușit să ducem proiectul la alt nivel. Cine știe, poate vom reuși asta în viitor, cu alte proiecte de Visual History.

Echipa

Totul a pornit ca un one-man-show și a continuat multă vreme așa, ca un hobby. Pe parcurs, s-au alăturat entități sau oameni obișnuiți care și-au adus contribuția. Fiecare a pus o piesă importantă în acest puzzle și mă bucur că am reușit să coagulez atât de mulți oameni în jurul unei idei ce putea părea inițial idealistă și greu de realizat.

Pentru secțiunea de Memorialistică proiectul s-a bucurat de sprijinul Editurii Humanitas și Editurii Militare, ce au furnizat în calitate de parteneri ai proiectului fragmente valoroase din jurnale de război publicate de-a lungul anilor. Pentru secțiunea Decorații proiectul a avut susținere din partea Asociației Tradiții Ostășești și, în mod special, a președintelui Emil Boboescu, care a oferit consultanță pe teme istorice și militare. Contribuții valoroase (donații de cărți poștale și medalii) au oferit și Grecu Dan Simion, Lucian Ionuț Vintilă și Liviu Burcea, urmași ai eroilor de război sau pur și simplu oameni obișnuiți pasionați de istorie. Iar Jecinci și Colorostariu au avut amabilitatea de a dona fotografii de epocă, colorizate.

Pentru a crește amploarea proiectului și a-l promova cât mai bine, lansăm un apel către oricine dorește să ne susțină cu donații pentru activări și evenimente corelate cu aniversarea centenarului. Vom răsplăti toate donațiile și sponsorizările cu giveaways figurine de colecție ediție limitată oferite de Minimizer.

La capitolul hosting avem parte de susținerea celor de la MxHost, iar pe partea de comunicare acest proiect este sprijinit de Galeriu & Partners PR.

Am încheiat și câteva parteneriate media care ne onoroază și care ne ajută să extindem familia celor ce au contribuit la acest proiect: Historia, IQads.ro, SMARK.ro, Canal 33.

Misiunea

Proiectul “Acum 100 ani” este un demers educațional apolitic, pro bono, adresat tinerei generații. Ne propunem să reactivăm interesul pentru istorie al tinerei generații prin apelul la cele mai noi tehnologii. Platforma îmbină tehnologiile 3D și VR pentru redarea armamentului și decorațiilor de război cu documentarea istorică și fragmentele de memorialistică. Astfel, sperăm ca istoria văzută prin lentila digitală să devină captivantă pentru tineri.

Prin proiectul pilot “Acum 100 ani” lansăm conceptul Visual History în România și deschidem drumul proiectelor viitoare ce pot readuce în actualitate și alte fragmente de istorie.

Temeri

M-am temut că este într-adevăr prea ambițios și nu voi reuși să îi dau o formă conturată în timp util, mai ales că aveam deadline anul 2018, cum spuneam și de asemenea pentru că era un hobby la nivel de timp alocat, adică extra job-ului de zi cu zi.

M-am temut și că nu va fi înțeles pe deplin și că nu voi găsi sponsori care să mă ajute să îl duc la următorul nivel. Această temere s-a adeverit în mare măsură. Dar am învățat să nu las temerile să mă conducă, ci să merg înainte căci lucrurile se optimizează și din mers. Important este să nu ne oprim.

Selectarea momentelor istorice

Selecția momentelor cheie a fost într-adevăr o mare provocare. Accesul la informația istorică este uneori restrictiv dacă ne gândim la anumite documente de arhivă greu accesibile, așa că am mizat pe resursele pe care le-am avut la dispoziție. Iar un alt element crucial în selectarea informațiilor a fost potențialul de a le transforma în conținut vizual, share-able, atractiv.

Oricum încă mai este loc de revizuit proiectul la acest capitol. Îl văd ca pe un organism viu, în permanentă schimbare. Îl actualizăm oricum zilnic și încercăm să îl îmbunătățim și să îl îmbogățim la nivel de conținut. Plus că a devenit o platformă colaborativă, astfel încât contribuțiile partenerilor au fost și sunt binevenite. Nimeni nu deține adevărul absolut, așa că sunt dispus să adaug sau să accentuez anumite momente cheie și pe parcurs, pentru o redare mai fidelă a momentelor istorice.

Manualele de istorie

Am răsfoit manualele de azi, dar, din păcate nu sunt foarte diferite de cele de pe vremea mea. Au același iz prăfuit, același ton obosit și anacronic. Glorifică în mod exagerat anumite aspecte, iar pe altele le omit fără noimă.

Dar cel mai grav este că pierd din vedere un lucru extrem de important: generația de azi nu mai citește, nu mai are răbdare pentru texte lungi, oricât de mult tâlc ar ascunde ele. Generația de azi are nevoie povești în cheie modernă, cu accent pe elemente vizuale. Asta încercăm noi să oferim prin platforma www.acum100ani.ro

Sensibilități de care ați ținut seama

Am fost și suntem extrem de atenți să nu politizăm sub nicio formă. Acum, la 100 de ani de la Unire, România freamătă de nemulțumiri pe seama clasei politice, și pe bună dreptate. Societatea e scindată și vedem permanent dezbateri mai mult sau mai puțin constructive privind viitorul.

Dar nu vrem să transformăm acest demers educațional într-o platformă care să fie confiscată de interese politice. Am spus și o să o spunem ori de câte ori avem ocazia: proiectul a fost gândit și vrem să rămână apolitic, exclusiv cu miză educațională. Cu toate acestea, ne-am lovit de nenumărate comentarii chiar pe pagina de Facebook a proiectului pe care a trebuit să le moderăm pentru că alunecau în panta aceasta pe care nu ne-o dorim, a injuriilor și discursului vehement și polarizant pe teme politice.

Încercările de a recupera istoria

Cred că lipsește coerența, privirea de ansamblu și dorința de a face ceva dezinteresat. Observ, de exemplu, la nivelul instituțiilor statului care ar trebui și ar putea să dezvolte programe prin care să marcăm centenarul o lipsă totală de abordare coerentă, coagulată în jurul unei idei. Se întâmplă tot felul de mici acțiuni disparate, lipsite de substanță, de tipul acțiuni pe care le bifăm și atât. E păcat că nu s-a conturat un program amplu, ramificat deștept între instituțiile statului, entități academice, ONG-uri și chiar și companii private.

De ce are nevoie prezentul de istorie

Sigur că avem nevoie de istorie. Dacă nu învățăm din lecțiile trecutului cum altfel putem să evoluăm.

Cred că e util să aruncăm o privire la realitățile vremurilor de acum 100 de ani și să vedem că multe lucruri care ne mulțumesc astăzi erau și atunci prezente: interese personale care primau în fața interesului național, oameni fără integritate și lipsiți de coloană vertebrală. Apoi, cred că e util să urmăm exemplul generațiilor trecute care nu s-au împotmolit în lamentări, doar pentru că în jur se întâmpla să fi fost și lucruri de acest fel. Faptul că vremurile sunt potrivnice sau contextual e uneori nefericit nu ar trebui să fie motive de renunțare.

Cred că asta merită să învățăm de la trecutul nostru: lecția perseverenței. Lumea este imperfectă, da, dar asta înseamnă în același timp și că este perfectibilă. Depinde de noi din ce unghi vrem să privim.