[Din spatele camerei] Viorel Sergovici: Nu am Ego. Totul e interpretabil si mica gluma de platou cum ca "lumina se pune oricum" are un pic de adevar

[Din spatele camerei] Viorel Sergovici: Nu am Ego. Totul e interpretabil si mica gluma de platou cum ca "lumina se pune oricum" are un pic de adevar

Hai sa incepem cu niste cifre: 600 de reclame si 80 de filme. Cam asta e in mare profilul lui Viorel Sergovici, iar pentru cine vrea sa afle exact la ce filme a lucrat nu ar strica sa-l gugaleasca putin, ce de scos la o bere e mai greu, momentan fiind in L.A. La filmari. E frust si direct de acolo din spate, dar ce transmite pe ecran se simte enorm si aia conteaza cel mai mult.

“Eu sunt dintre aceia care accepta orice sfat de la oricine, adopt ideea daca e buna, o transform daca e dubioasa, pentru ca in final eu semnez imaginea”.

A, si am mai retinut ceva interesant, anume ca tehnologia nu mai e acum monopolul unei oarecare elite, ci a tuturor, fapt ce va schimba putin jocul cu imaginea.

 

Cine-a pus camera-n drum...

Am inceput pregatirea in clasa a 11-a impreuna cu tatal meu. Am terminat Liceul de Muzica George Enescu, dupa care am intrat la UNATC – sectia Imagine de Film in 1989. De atunci pana acum am filmat aproximativ 600 de reclame si 80 de filme de lung metraj.

 

Un sfat, doua, trei pentru cine se apuca de filmat

Sa stea fresh . O intrebare frecventa e “cum ai evoluat  de la – la". In 30 de ani, am evoluat sau am mers intr-o directie oricum, nu? Tii cont de trenduri, sutele de filme vizionate, tehnica si le adaptezi esteticii care e impusa de script. Am evoluat sau m-am perfectionat - mai degraba. Cu siguranta multe din senzatiile / imaginile tineretii s-au inhibat lasand loc unui limbaj elaborat, dar clar exista un altfel de vibe, poate mai fresh si in imaginile mele de inceput. Niciodata nu mi-a lipsit curajul sa incerc ceva nou si radical stilistic - bineinteles cand tipul filmului sau al commercial-ului ar fi acceptat ceva indraznet.

Eu sunt dintre aceia care accepta orice sfat de la oricine, adopt ideea daca e buna, o transform daca e dubioasa, pentru ca in final eu semnez imaginea - si celui care mi-a dat o idee geniala ii dau o palma prieteneasca si un "bravo" de recunoastere totala "chapeau" in fata intregii echipe. Cam atat pentru el. Restul, adica totul, pentru mine. Nu am Ego. Totul e interpretabil si mica gluma de platou cum ca "lumina se pune oricum" are un pic de adevar. Greutatea in film e sa nu faci doar fotografii separate interesante ci sa gasesti numitorul comun si sa simti beat-ul si nuantele, ca in muzica.

Si ultimul sfat – sa se bazeze mult pe instinct. Se intampla asa: Citesti scenariul, faci o pregatire beton. Cand ajungi pe platou "neasteptatul" asteptat se intampla si e salutar, altfel am cadea intr-un sablon perfect si perpetuu. Micile schimbari de ritm ale actorilor, micile "greseli" stiute numai de noi la lumina, miscari de camera, geografia imperfecta a spatiilor, cei implicati in proces le transformam in atuuri si in acel ceva care se numeste "viu " - (Alive)

 

Mai e loc pe piata?

Absolut ! Noi avem 20,000,000 de DP in Romania. Oricine care are un smart phone e suspect de a deveni DP, deci concurenta e acerba pe piata reclamelor si a filmelor.

 

Sculele unui Director of Photography. Preferinte

Prefer familia ARRI (Alexa). Mi se pare cea mai versatila in filmare si cea mai “modelabila” in post productie, cand vine vorba de colorizare. Batalia pe care ei o castiga constant in fata altor tipuri de camere este in spatiul de culoare, nu neaparat in K. Sigur, filmez pe orice tip de camera. Pt Netflix de exemplu sunt “la impuse “ camerele 4K – deci Red – ca si optiune principala care filmeaza in 8 K.

 

Se poate calitate cu bani putini sau spoturi trase cu telefonul?

Se poate filma un spot cu telefonul dar el este destinat ecranelor mici, de tableta, laptop, telefoane  etc. Cand vine vorba de ecranele mari, de cinema, incercarile alea raman la nivelul de “cool mate “, “nice try” o incurajare sincera si un piscot la o premiera obscura. O sa vedeti ca cei care filmeaza cu telefoane, atunci cand gear up, telefoanele respective, cu toate acaretele pe ele (obiective, ff, transmitere), ajung tot cat un Red. Diferenta la un moment dat nu o face echipamentul ci ceea ce pui in fata camerei, acolo e bugetul. Deci faptul ca filmezi cu Alexa in loc de telefon nu ruineaza un buget de reclama.

 

Cum e cu munca in echipa?

Interactiunea mea ca DP cu agentia este moderata si trebuie sa ramana apanajul regizorului. Daca le-am sti noi DOP-ii pe toate, unde ar mai fi fun-ul?

 

#selfpromo

Nu prea am timp sa ma promovez desi sunt constient ca e necesar. Stii cum e... cizmarului ii lipsesc pantofii. Am avut la un moment dat niste showreel-uri dar s-au pierdut pe drum… Acum mi-am facut un site care functioneaza ca si intentie, sper eu, in care am pus doar headshot-uri ale unor actori cunoscuti. Pentru unii producatori e foarte important cu cine a lucrat DOP-ul respectiv, pe cine a “pus lumina”. Site-ul meu e aici.

De asemenea pentru cei ce fac film e important IMDB – ul, poate mai important decat un CV facut personal sau un showreel, care (poate e doar parerea mea ) – nu este edificator – pentru ca acolo oricum pui cele mai tari imagini intr-o suita mai mult sau mai putin inspirata si pe o muzica care iti taie respiratia si uiti de imagine. Toti au filmat la viata lor un apus magnific de soare sau un slow motion impresionant…

Asta e IMDB-ul meu. Sunt trecut ca DOP cu 80 de filme - + cateva zeci ca si camera operator.

 

DOP, plusuri si minusuri

Cum spuneam mai sus, concurenta e acerba. Sunt mai multe layere si viata iti impune sa schimbi Ligile. Azi poti juca in Liga Mare, maine in B ,C , Z. Nimic nu iti garanteaza ca maine ai de lucru, de aceea trebuie sa fii tot timpul alert la oportunitati, sa duci o munca de PR. Si aici functioneaza poate mai acut decat in alte business-uri – “Who knows who”. Sigur, prima conditie este sa fii bun. Nu genial. Partea asta de promovare ar fi treaba unui agent – dar aici in Romania nu exista si la cei de afara nu nimeresti intotdeauna la cine trebuie. Totusi, nu e panica. Cine isi doreste cu adevarat – va putea face “o figura frumoasa”, cu siguranta. Gramatica film making-ului sau a commercial-urilor – care au o cu totul alta dinamica -  nu se invata scroll-ind superficial un tutorial sau un blog. As spune ca trebuie sa traiesti din asta, sa iti faci o meserie sau cel putin o pasiune pentru a putea accede la performanta.

O marte realizare ar fi aceea ca Directorului de Imagine din Romania sa i se recunoasca Dreptul de Autor, lucru pentru care RSC se implica si o face bine. Adica fotografilor li se recunoaste acest drept, dar omului care realizeaza mai multe imagini pe secunda, nu i se recunoaste. Sigur, trebuie impus si un barem selectiv a ceea ce ar fi un Director de Imagine, in functie de proiect – Film Artistic etc.

 

Va urma

Imaginea pe care un DOP o creaza e un mijloc de expresie. Impactul tehnicii si accesibilitatea la ea vor fi majore si va elibera deopotriva energii pozitive si negative, retinute pana acum in corsetul unei “elite” care  dispunea printr-un fel de monopol sa zicem,  tehnica necesara. Categoric vom fi martorii unor aparitii de formate, a disparitiei altora – si in functie si de suportul pe care se “proiecteaza”. De asemenea lungimi diferite ca si timp – de neconceput pana acum, foarte integrate in conceptul general de branding.

Aboneaza-te la newsletterul IQads cu cele mai importante articole despre comunicare, marketing si alte domenii creative:
Info


Dosare editoriale

Branduri

Subiecte

Sectiune



Related