Andrei Lupu e unul din cei mai pasionati oameni pe care i-am intalnit, cand vine vorba de film, documentare, videoclipuri. Vorbeste cu o viteza ametitoare, ca e greu sa-i urmaresti toti pasii fara sa te intrebi, bai, dar tu cand ai avut timp de toate astea? Vrea sa filmeze un documentar cu porumbei, dar produce filme de actiune cu Fortele Speciale, ar vrea sa filmeze povestea ceaiului, dar intre timp a coborat pana in mina la 930 de metri, ar vreasa faca mai mult pentru industria filmului din Romania si muzica underground de aici, dar tot ce i-a iesit a fost o casa de productie.
“Incercam sa cream in jurul nostru o comunitate de oameni talentati, incet-incet as vrea sa construim o infrastructura pentru filmmakers cum am vazut si in Londra”.
E proaspat revenit din Londra cu ganduri mari de productie si nu numai in lumea filmului de aici si l-am prins in cel mai febril punct al carierei lui de director de fotografie, asta pentru a nu mai crede lumea ca el se ocupa de imaginea unui magazin.
Am avut norocul sa-l am pe tata sunetist la TVR, era perioada in care TVR-ul producea foarte multe filme si ma lua de mic pe platou cu el. Pe la cinci, sase ani, iti dai seama, nu intelegeam nimic. Pe masura ce am inceput sa cresc vedeam lumini, agitatie, lume multa. Cred ca era in perioada in care s-a tras serialul Ochii care nu se vad, si mai amintesc si de Capul de zimbru al lui Margineanu. Mai era unul cu George Mihaita si inca un film de-al lui Blaier.























