Pe de o parte, avem nevoia și utilul. Apoi, confortul. Fizic, ca în cazul unui scaun. Psihic, care se poate regăsi în forme și obiecte care plac, indiferent de functionalitatea lor. Apoi, avem arta. Care nu trebuie neapărat să placă, ci să te facă să simți sau să îți pui întrebări. Și la granița a toate acestea se află obiectele gândite de Radu Abraham, designer de obiect. Un fel de artă funcțională, meșteșug, tehnică, muncă și inspirație.
Am observat ca multe dintre obiectele pe care le faceam nu aveau neaparat un public si atunci am inceput sa dezvolt o parte de productie care imi asigure un venit, iar o parte din castig merge inapoi in materiale pentru obiectele mele, spune Radu
Indiferent de destinația proiectului la care lucrează, satisfacția cea mai mare este aceea când pleacă din atelier și pe mâinile lui se vede că a muncit toată ziua. Până la urmă, spune Radu, cel mai important lucru în formarea lui a fost munca. Despre etapele care l-au adus aici, primele încercări, temeri, cumpărători și privitori, designul de obiect din România, artă, tehnică și supraviețuire, în rândurile ce urmează:
