Ne așezăm mici momente de viață în lucrurile din jurul nostru. Dacă apropii urechea, s-ar putea să auzi cum din cana preferată răsună zecile de sorbituri de cafea, din diminețile somnoroase. Între volanele fustei preferate se ascund ore nedormite, nu pierdute – dar câștigate dansând. Perdelele trase ne închid bula de intimitatea și ne promit, în același timp, o privire mai blândă a lumii pe care o ascund de partea celalaltă. Șosetele știu, poate mai bine decât noi uneori, să facă diferența între zilele în care am pășit în lume cu încredere și cele în care am fi preferat să dansăm desculți în casă, doar cu propriile priviri în jur. Stăm între obiectele noastre cu confortul pe care ni-l dă timpul petrecut cu noi înșine.
În fiecare lampă GLŌM, Mircea Struțeanu așază o plimbare în natură, o rază de lumină care își găsește locul ei unic în pădure, un lemn al unui copac care ar fi părut că și-a încheiat povestea. Într-un atelier dintr-o curte de munte, le meșterește o poveste nouă, căreia îi dă un nume propriu, inspirat din mitologia lumii. Un obiect care îți intră în casă deja plin de semnificații. Dar a cărui unicitate se împlinește cu adevărat doar după ce îi încredințezi puțin din tine.























