[Noii artizani] Bijuteriile lui Andrei Abrudean. Un colț din natura care ne lipsește tuturor

O mică doză de natură s-ar traduce zilele acestea într-o mare doză de libertate. Așa că îți promiți că pe viitor o să ai un pic mai multă grijă de plantele în ghiveci pe care le primești de ziua ta, dar care nu apucă să îți vadă următoarea aniversare. În viitor, o să te muți doar în apartamente cu balcon. Cu măcar un geam în care să bată direct soarele. N-o să mai amâni să amenajezi colțișorul verde din curtea interioară a blocului pe care o împarți cu restul vecinilor. O să te gândești de două ori înainte să spui un „nu” hotărât ideei de a lăsa centrul orașului în spate. Poate orașul cu totul.

Andrei Abrudean căuta și înainte de pandemie forme prin care să aducă natura mai aproape. Obiectele lui sunt un exercițiu de împrietenire a naturii cu materiale contemporane. O plimbare după inspirație peste dealuri și prin păduri, câteva idei schițate, niște modelări și remodelări de materiale, până când rezultă obiectele pe care le vinde sub numele de Mă ghindesc la tine, „obiecte care te poartă prin frumusețea și magia naturii, care te fac să simți din când în când că faci parte dintr-un basm”, le descrie Andrei. Iar finalul fericit al unui basm e ceva în care ne punem speranța cu toții.

Viata inainte de mestesugit

Am copilarit la sat si intotdeauna era cate ceva de facut pe langa casa. Ma bucuram foarte mult ca aveam cum sa contribui, sa ajut in felul meu si eram norocos tare ca mi se dadea frau liber atunci cand doream sa imi pun cate o mica idee in practica.

Intotdeauna mi-a placut sa construiesc sau sa infrumusetez lucruri si niciodata nu am avut astampar cand se ivea cate ceva de mesterit. Mi se forma pur si simplu ideea in minte, rezultatul la care puteam ajunge si pana ce nu iesea asa cum imi doream, nu ii dadeam pace.

Cu multe idei, pasiune pentru mesterit, pentru plante si mediul inconjurator am ajuns sa studiez Peisagistica la Facutatea de Horticultura din Timisoara.  Aici totul a prins si mai mult contur. In timpul facultatii, pentru scurt timp, am lucrat intr-o fabrica de electronice. Fiind inconjurat de o sumedenie de placi si componente defecte, m-am gandit ca ar arata foarte bine transformate. Cu gandul la reciclare si grija pentru natura am inceput sa creez primele bijuterii din placi electronice sub numele Abru cu mesajul „Nimic nu se arunca, totul se transforma!”.

Din pasiune în business

Multe lucruri si tehnici le-am invatat de unul singur, gresind si incercand iar si iar. Ulterior am urmat si doua cursuri de bijuterie, unul in Bucuresti si unul in Timisoara. Fiecare experienta m-a ajutat sa merg mai departe.

De cand am mestesugit primele bijuterii, am continuat sa creez, dar nefiind o sursa constanta de castig, am avut si cateva locuri de munca. Usor-usor mi-am dat seama ca trebuie sa-mi dedic tot timpul pasiunii, m-am incapatanat si, cu toate ca nu a fost totul roz inca de la inceput, am tinut sa merg mai departe.

2018 a fost momentul in care am apucat asa cum trebuie calea antreprenoriatului si chiar daca este din ce in ce mai solicitant, ma bucur foarte tare ca am luat decizia asta.  Am ales sa nu ma stresez prea mult in deschiderea business-ului, cu toate ca mi-am prins urechile de cateva ori. Am avut de la cine sa primesc sfaturi si am facut toate lucrurile usor, pas cu pas.

In cautarea echilibrului

Inca lucrez la crearea unui oarecare echilibru intre antreprenoriat si procesul creativ. Partea creativa incerc sa o mentin la un procent mai mare decat cea antreprenoriala. Pana la urma pasiunea e mai importanta si pentru mine reprezinta sufletul afacerii. Nu m-as vedea continuand altfel.

Momentan ma descurc de unul singur si alerg in toate partile. Sper sa vina momentul in care sa am nevoie de mai mult ajutor si sa gasesc persoanele potrivite alaturi de care sa merg mai departe.

Procesul creativ

Se intampla des sa cutreier dealurile si padurile din apropierea casei bunicii in cautare de inspiratie. Asa s-a intamplat si cu proiectul „Ma ghindesc la tine”. Am continuat sa ma inspir din natura, impletind elementele acesteia cu materiale contemporane. In acest fel au aparut ghindele cu mici peisaje in interior, care fac parte din „Codrul fermecat”.  

Din aceeasi serie sunt si ciupercile magice. Culorile si transparenta lor te poarta cu gandul la povesti fantastice din adancuri sau de pe taramuri feerice. Palariile sunt create din rasina epoxidica, iar piciorusele sunt turnate din aluminiu reciclat.

Dupa ce imi adun ideile, ma retrag in micul meu atelier si incep sa mesteresc. Fie incep prin a-mi schita si nota gandurile, fie pur si simplu ma apuc de treaba si totul vine pe parcurs. Nu am o regula pentru asta si nu se intampla la fel de fiecare data.

Imi place sa creez obiecte care te poarta prin frumusetea si magia naturii, care te fac sa simti din cand in cand ca faci parte dintr-un basm. Avem nevoie de foarte multe ori sa scapam pret de cateva minute din rutina zilnica si tare-mi place sa cred ca obiectele din „Codrul Fermecat” au aceasta super-putere.

Oameni și proiecte

Imi place foarte mult sa intalnesc personal oamenii interesati si incantati de obiectele pe care le creez. E o altfel de traire cand munca iti este apreciata la un targ, in fata standului tau. De cele mai multe ori oamenii cunoscuti in targuri revin si online pentru cumparaturi si asta e cea mai mare satisfactie.

Proiectul la care am lucrat mult si a reprezentat o provocare destul de mare, dar care s-a dovedit a fi cel mai satisfacator de pana acum, a fost realizarea prototipurilor pentru ghinda si ciuperca. A trebuit sa-mi selectez marimile ghindelor, astfel incat sa se potriveasca perfect in capacelele adunate de la stejari si din foarte multe incercari sa fie aduse cat mai aproape de perfect. La fel am procedat si in cazul palariei ciupercii si a piciorusului. Am incercat sa aduc forma lor cat mai aproape de cea din natura.

Un proiect foarte drag la care la care am lucrat a fost anul acesta, pentru martisor. Am creat un pandantiv dintr-o baza de pluta si o cupola de sticla cu plante suculente in interior. Vine cu mesajul „Poarta-ma, creste-ma!”.

Planta este usor de ingrijit si nu foarte pretentioasa. Ii place in lumina si sa primeasca un strop de apa o data la una-doua saptamani. Cand spatiul nu ii mai permite sa creasca in voie, poate fi mutata intr-un ghiveci si inlocuita cu un alt puiut. Cand nu e purtata, prefera sa ii fie indepartat domul de sticla, sa respire.

Promovare

Promovarea obiectelor o fac in mare parte pe retelele de socializare, atat pe Instagram, cat si pe Facebook. Totusi, prefer de cele mai multe ori sa intalnesc personal oamenii care sunt interesati de munca mea. Se creeaza o conexiune frumoasa. Oamenii sunt absorbiti de poveste si placut surprinsi de cele mai multe ori.

O impletire a celor doua – online si offline, cu un pic mai mult accent pe cea de-a doua aduce rezultatele cele mai bune pentru mine.

Artizanatul în România

Exista o comunitate de artizani in Romania foarte bine inchegata. Oameni frumosi cu multe idei exceptionale.

Ca vizitator al targurilor, ti-e mai mare dragul sa treci pe la fiecare stand si sa le auzi povestea. Atat in targurile din Bucuresti, cat si in cele din alte orase, am legat prietenii cu foarte multi oameni faini. De fiecare data ne intalnim cu drag.

Numarul targurilor si al participantilor creste de la an la an in toata tara, asta  pentru ca oamenii isi doresc sa cumpere local, nu obiecte facute in masa. Isi doresc sa poarte lucruri speciale, lucruri care au insemnatate si poveste. E placut sa vezi ca micile bresle revin intr-o forma sau alta.

Focus pentru 2020

Imi doresc sa cresc la fel de frumos ca pana acum. Imi voi indrepta atentia catre lansarea magazinului online si posibil deschiderea unui atelier putin mai mare in Timisoara. In acelasi timp, voi pune in pratctica tot ce am invatat la cele doua cursuri de bijuterie. Sunt nerabdator sa scot la lumina noile colectii din metale pretioase.