[De la IQads] Alina Mohorea: Am petrecut 1 an in Letonia, timp in care mi-am dat seama ca locul meu e mai degraba printre copii

[De la IQads] Alina Mohorea: Am petrecut 1 an in Letonia, timp in care mi-am dat seama ca locul meu e mai degraba printre copii

Obiectul preferat din mansarda creativa al Alinei Mohorea era chiar cel din imaginea de mai sus. O trambulina. Dupa ce a plecat de la IQads, Alina a pastrat joaca si a facut job din ea. A petrecut un an la o gradinita Waldorf din Letonia, intr-un orasel de langa Riga, in cadrul programului European Voluntary Service, si apoi s-a mutat inapoi la Brasov, s-a inscris la un curs Waldorf pentru educatoare si s-a angajat la o gradinita privata.

Cel mai misto este ca pot sa ma joc in fiecare zi, ca nu ma plictisesc niciodata, ca uneori lunea sunt intr-o padure, in fata unei pajisti de branduse si nu in fata unui laptop, ca hainele mele au la sfarsitul unei zile urme de aluat, sclipici sau acuarele.

Vorbim cu Alina despre perioada petrecuta la IQads si comunicare, despre educatie si schimbarile care au avut loc in ultimii ani, despre copii, parinti, pandemie si acest an ciudat care forteaza adaptarea, in toate formele ei. 

 

La IQads

Una dintre cele mai bune prietene din liceu lucra deja la IQads in facultate. Eu eram la Brasov pe vremea aia, studiam Comunicare si Relatii Publice si auzeam tot felul de povesti despre IQads. Parea cel mai misto loc de munca. La master m-am mutat si eu la Bucuresti, m-am inscris la FJSC, la Campanii de Comunicare in Relatii Publice si Publicitate. Am schimbat multe joburi si nu stiam exact ce voiam sa fac, dar la un moment dat s-a ivit o oportunitate in echipa de editorial, aveau nevoie de un colaborator si am aparut eu. Cred ca lucram in alta parte atunci si veneam ocazional prin mansarda sa primesc taskuri. Cand mi-au oferit un job full-time am fost in extaz. Alina Mohorea - Junior Editor. Aici am avut si prima mea carte de vizita. Asta scria pe ea.

Nu am lucrat foarte mult, a fost doar un an, cu o mica pauza inclusa. Dar a fost totul foarte intens. Lucram pe partea de editorial cum am spus, mai intai ca Junior Editor apoi ca Editor. Scriam stiri, interviuri, advertoriale.

 

Cum a fost experiența, cu bune și cu rele 

Cele rele mi s-au sters deja din memorie, imi amintesc doar ca aveam zile cand plecam foarte tarziu de la birou, dupa 11 noaptea. Dar pe vremea aia munca era pe primul loc. Aveam 24 de ani.

In rest, aveam cei mai faini colegi, mergeam la tot felul de evenimente si lansari, aveam acces imediat la toate stirile din domeniu si asta imi placea la nebunie. Stiam mereu ce se intampla, unde si cum. Si mi-a ramas dorinta asta, de a fi conectata, de a fi la curent cu noutatile in domeniile care ma pasioneaza.

 

Amintiri

Aveam un loc bun in mansarda si puteam sa observ pe toata lumea. Cred ca mi-au ramas in memorie cele mai banale momente, dar cumva le simt ca fiind foarte pretioase: adunarile din bucatarie, cafeaua de dimineata (si uneori de seara) cu Miki si Anca, Ionut decojind o punga de mandarine pe birou, Sandra intrebandu-ma ce vreau de mancare la pranz, Miruna incruntandu-se deasupra laptopului, Andrei incercand sa mai destinda atmosfera, Iulia povestindu-ne despre familia ei numeroasa. Si multe, multe altele. Mi-am pretuit mult colegii si am invatat o gramada de la ei. Ii priveam cu multa admiratie si ma ofticam cand nu vad singuri ce chestii misto fac.

 

Invataturi

Imi place sa cred ca Sonia m-a antrenat si pe mine sa am ochi de vultur si sa nu las sa-mi scape vreun typo prin texte (sper ca nu am ratat unul chiar aici). Am invatat sa am mai multa incredere in mine si in modul in care scriu. Am invatat sa filtrez mai bine informatia si sa selectez stirile care intr-adevar ma intereseaza si conteaza. Am invatat si ca pierdutul noptilor la job nu e pentru mine si ca imi place sa am un program de lucru mai stabil.

 

Dupa IQads

La cateva luni dupa ce m-am intors (spuneam ca am avut o pauza la un moment dat) am aflat de EVS, European Voluntary Service, un program prin care puteai sa mergi sa lucrezi in alta tara. Era ceva ce imi doream demult sa fac asa ca m-am decis sa aplic. Erau mai multe domenii posibile si nu stiam ce sa aleg, in cele din urma mi-au atras atentia cele pe educatie. Am aplicat, mai mult din curiozitate, la o gradinita Waldorf tocmai in Letonia, intr-un orasel de langa Riga. Am fost si acceptata pe acel proiect asa ca am renuntat la job si la toata viata mea de aici si m-am avantat in necunoscut.

Am petrecut 1 an in Letonia, timp in care mi-am dat seama ca locul meu e mai degraba printre copii. Dupa terminarea stagiului m-am mutat inapoi la Brasov, m-am inscris la un curs Waldorf pentru educatoare si m-am angajat la o gradinita privata.

 

Ce faci acum

De trei ani sunt educatoare la o gradinita Waldorf si de un an sunt din nou studenta, la Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei. Am un job extraordinar, intr-o scoala care promoveaza educatia alternativa avand la baza o pedagogia cu o traditie de mai bine de 100 de ani. Colegii mei ma surprind in fiecare zi si ma fac sa-mi doresc sa fiu din nou elev. Cat despre copii, ei ma uimesc, ma provoaca si ma inspira in fiecare zi.

Cel mai misto este ca pot sa ma joc in fiecare zi, ca nu ma plictisesc niciodata, ca uneori lunea sunt intr-o padure, in fata unei pajisti de branduse si nu in fata unui laptop, ca hainele mele au la sfarsitul unei zile urme de aluat, sclipici sau acuarele.

 

Cum s-a schimbat educatia in Romania in ultimii ani

Educatia e un subiect foarte dezbatut astazi, toata lumea are o parere despre ce se intampla, si nu neaparat o parere buna. Dar eu cred ca lucrurile evolueaza pentru ca observ in jurul meu tot mai multi dascali dedicati, care merg la cursuri, care citesc foarte mult si isi doresc cu adevarat sa aduca o schimbare in viata elevilor. Parintii incep si ei sa inteleaga ca este nevoie de o implicare si din partea lor, pentru a se putea crea un parteneriat intre familie si scoala. E foarte important pentru copii sa existe o continuitate, o legatura intre ce se intampla la scoala/gradinita si ce se intampla acasa.

Din pacate, exista in continuare si multe parti mai putin bune, de la cum si ce se preda in facultate, la cum sunt sustinuti copiii din mediul rural, la cum sunt sprijinite institutiile private de catre stat. Dar sunt optimista din fire si pentru ca vad multa implicare si pasiune pentru meseria asta in jurul meu, cred ca lucrurile merg intr-o directie buna.

 

Efectele pandemiei

A fost o perioada dificila pentru scoala noastra, multi parinti nu au mai putut plati taxa fiind si ei afectati la randul lor de tot ce s-a intamplat. A fost dificil si pentru noi sa ne adaptam la toate schimbarile, dar am facut-o gandindu-ne la copii si la nevoile lor. Din fericire am inceput anul scolar cu bine si fara incidente pana acum. Ne-am adaptat noilor masuri de siguranta.

 

Ce va urma

Sunt destul de preocupata de cum vor fi afectati copiii de toate aceste masuri pentru ca sunt foarte sensibili si atenti la tot ce se intampla in jur. Nu doar copiii de scoala, dar si copiii mei de la gradinita vorbesc despre virus si au dezbateri despre existenta lui. Tine, desigur, de familie si cum se abordeaza acasa toate schimbarile si toata informatia care exista pe baza acestui subiect. E important insa sa avem grija si de sanatatea lor mintala in toata aceasta perioada, nu doar de sanatate fizica.

Aboneaza-te la newsletterul IQads cu cele mai importante articole despre comunicare, marketing si alte domenii creative:
Info


Dosare editoriale

Oameni

Subiecte

Sectiune



Branded


Related